Speta drept civil. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.350/
Ședința publică din 31 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, nr.239, împotriva încheierii de ședință din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocatură, cu sediul în F,-,.15,.9, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă SC SA, avocat ce substituie pe avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire depusă la dosar, lipsă fiind intimatul - reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; s-a depus la dosar întâmpinare din partea apărătorului reclamantului cu privire la recursul declarat de pârâtă împotriva încheierii din 17.03.2009.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei precizează că motivul de recurs invocat este cel prevăzut de art. 304 pct. 9. Excepția invocată în fața instanței de fond îndeplinește condițiile de admisibilitate. Pentru motivele invocate în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, suspendarea judecății cauzei, admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 298 al.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin Încheierea din data de 17.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele.
Pârâta SC SA a invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la art.298 alin.(2) ultima liniuța din Lg.53/2003, Codul Muncii,prin raportare la art.1 alin.(4) și (5), art.73 alin.(3) lit.p și art.79 alin.(1) din Constituția României.
Textul de lege criticat are următorul conținut "Pe data intrării in vigoare a prezentului cod se abrogă "(.)-orice alte dispoziții contrare".
Parata a invocat excepția de neconstituționalitate a acestui text cu referire la normele de procedura care reglementează competenta teritoriala a instanței in litigiile având ca obiect conflictele de muncă, arătând că in prezent sunt in vigoare doua dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța trebuie sa le ierarhizeze pentru a stabili competența.
Astfel, potrivit art.72 din Legea 168/1999 competența în soluționarea conflictelor de drepturi aparține instanței in circumscripția căreia își are sediulunitatea,iar potrivit art.248 din Codul Muncii,conflictele de muncă sunt de competenta instanței in circumscripția căreiareclamantulîși are domiciliul sau reședința ori după caz,sediul.
Având în vedere că Lg.168/1999 este anterioară Codului Muncii și că prin art.298 alin.(2) ultima liniuță s-a prevăzut că se abrogă orice dispoziție contrara,parata a arătat că în teorie și jurisprudență s-a apreciat că art.72 din Lg.168/1999 este abrogat implicit și cum potrivit Lg.24/2000 abrogarea nu mai poate fi implicita, rezultă ca art.298 alin.(2) ultima liniuță din Codul Muncii este neconstituțional și a solicitat sa fie sesizata Curtea Constituționala.
Instanța a reținut că potrivit art.29 alin.(1) din Lg.47/1992,republicata Curtea Constituționala decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi care are legătură cu soluționarea cauzei.
Potrivit alin.(6), dacă excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin.(1) instanța respinge prin încheiere motivata cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Prin urmare, pentru a fi sesizata Curtea Constituțională, textul de lege considerat neconstituțional trebuie să aibă legătură, sa servească soluționării cauzei.
In speță, parata nu a pus in discuție necompetenta instanței, ci a susținut doar excepția de neconstituționalitate.
Trecând peste acest fapt și analizând ipoteza in care competența instanței ar fi fost deja contestată, se observă din întreaga motivație a pârâtei că aceasta apreciază că art.72 din Lg.168/1999 este în vigoare,că in vigoare este si art.284 Codul Muncii și că instanța trebuie să aplice anumite criterii pentru a da eficienta unuia din aceste texte.
Prin urmare și în cazul în care s-ar declara neconstituțional art.298 alin (2) ultima liniuță "orice alte dispoziții contrare", s-ar ajunge in același punct in care ar fi in vigoare două dispoziții legale și instanța ar trebui să dea prioritate uneia din ele, astfel că din acest punct de vedere textul contestat nu are legătura cu cauza, pentru că nu servește soluționării cauzei.
Pentru aceste considerente,în temeiul art.29 alin.(6) din legea 47/1992, republicată instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr civilă.
În speță, erau îndeplinite condițiile pentru invocarea excepției de nelegalitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992
În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea încheierii recurate și, în rejudecare, suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
În drept a întemeiat recursul pe disp. art. 312 alin.1,3. în ref. la art. 304 pct. 9.pr. civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât textul considerat neconstituțional nu are legătură cu cauza iar încheierea recurată este astfel, legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții din lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice față a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Conform alin. 3 al aceluiași articol, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Conform alin. 6, instanța poate respinge printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale, în cazul în care excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3.
Față de aceste dispoziții legale, rezultă că instanța trebuie să verifice următoarele condiții pentru a putea sesiza Curtea Constituțională:
- excepția să privească o lege sau ordonanță sau prevederi din acestea care sunt în vigoare: în speță, art. 298 alin. 2 ultima liniuță este în vigoare;
- prevederile criticate să nu fi fost deja declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale: în cauză Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul respingerii excepției și nu a admiterii.
- prevederile legale criticate să aibă legătura cu cauza.
Prima instanță a susținut că această din urmă condiție nu ar fi îndeplinită.
Ori, instanța de recurs apreciază că prevederile art. 298 alin. 2 ultima liniuță au legătură cu cauza.
Astfel, prima instanță reține că pârâta nu a pus în discuție necompetența instanței ci a susținut doar excepția de neconstituționalitate.
Ori, această situație nu este reală întrucât la dosarul de fond, se află depus de către pârâtă cererea prin care se invocă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea pentru încălcarea prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă (fila 32), pentru termenul de judecată din data de 09.03.2009.
Ori, nu pârâta trebuie să pună în discuție o excepție, partea având doar posibilitatea procedurală dea o invoca.Odată invocată, instanța este cea care trebuie să pună în discuție excepția.
În consecință, excepția necompetenței teritoriale era invocată deci prevederile art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Codul Muncii prin care se abrogau orice alte dispoziții contrare, inclusiv cele ale Legii nr. 168/1999 referitoare la competența teritorială în soluționarea conflictelor de drepturi au legătură cu cauza întrucât excepția necompetenței primează asupra fondului.
Față de aceste considerente, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr. civilă, Încheierea pronunțată fiind dată cu încălcarea Legii nr. 47/1992.
Urmează ca, în baza disp. art. 312 alin. 1,2,3, să se admită recursul și să se modifice în tot Încheierea pronunțată de Tribunalul Vrancea la data de 09.03.2009 și, în rejudecare, se va admite cererea, fiind întrunite condițiile de sesizare a Curții Constituționale prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Se va dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 298 alin. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003.
Potrivit disp. art. 29 alin. 5 din Legea, se va dispune suspendarea judecării dosarului nr- al Tribunalului Vrancea până la soluționarea excepției.
Referitor la constituționalitatea textului de lege, opinia instanței este că art. 298 alin. 2 -ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 nu încalcă prevederile constituționale indicate de recurentă, aceasta fiind și practica actuală a Curții Constituționale.
Potrivit art. 126 din Constituție, legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice, pentru viitor, aceste reglementări, în funcție de noi rațiuni pe care le are în vedere, fără ca aceasta să aibă semnificația unei incoerențe legislative.
În speță însă recurenta pune în discuție de fapt modul de aplicare în timp a unor norme de lege, precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii, respectiv probleme de interpretare în ceea ce privește stabilirea competenței. Or, toate aspectele invocate țin, în realitate, de aplicarea legii, ce revine instanței de judecată, iar nu Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, nr.239, împotriva încheierii de ședință din 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în tot încheierea pronunțată la data de 17.03.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Admite cererea formulată de pârâta SC SA
Dispune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 al.2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003.
Dispune suspendarea judecății dosarului nr- al Tribunalului Vrancea până la soluționarea excepției.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 Martie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /08.04.2009
:DC/2 ex/08.04.2009
Fond:/
Asistenți judiciari: /
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
