Speta drept civil. Decizia 360/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 360/
Ședința publică de la 26 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenții-reclamanți, și - toți domiciliați în B, sector 1,-..5..11 - împotriva sentinței civile nr.573 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G - domiciliat în C,- și intimații-pârâți,- cu domiciliul în C, str. - nr.96.-..9 județ C, - M,- județ C, și - C,- județ C și - C, șos. - nr.57.-M1...85 județ C având ca obiect alte cereri DECLINARE DE COMPETENȚĂ - JUDICIAR
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
După referatul grefierului de ședință, constatându-se lipsa tuturor părților, instanța lasă cauza la a II-a strigare.
La reapelarea cauzei, la a II-a strigare, la orele 11,30 se primește prin serviciul registratură (fax) o cerere formulată de, și prin care se solicită judecarea dosarului și în lipsă, conform art.242 Cod pr.civilă.
Instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise și constată dosarul în stare de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 31.08.2004, reclamanții, G i-au chemat în judecată pe pârâții, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului-teren situat în localitatea C,-, jud. Constanta în suprafață totală de 2.000.; partajarea imobilului teren în loturi în proporție cu cotele ce le revin,
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că la data de 10.08.1967 fost perfectat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5981/1967, transcris sub nr. 1522/1967 la notariatul de Stat al Regiunii D dintre Arma și Arma în calitate de vânzători pe de o parte și și G în calitate de cumpărători pe de alta parte.
Prin acest contract de vânzare cumpărare s-a transmis dreptul de proprietate către (căsătorit cu ) și G, în cote egale (1.000 mp fiecare) dar în indiviziune asupra terenului în suprafața de 2.000 (doua mii) mp. situat în localitatea Constanta-, județul Constanta.
În urma decesului lui și au rămas ca moștenitori: - (predecesorul reclamanților și ), (decedat și moștenit de către, ) și, drepturile succesorale rezultate de pe urma defuncților și fiind stabilite prin certificatele de moștenitor nr. 45/1982 (cu supliment nr. 442/27 aprilie 1988) de pe urma defunctei și nr. 504/11 mai 1988 de pe urma defunctului.
Astfel, reclamanții și sunt proprietari asupra unei cote de 19/48 (395 mp.) din dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1.000 mp. adică a unei cote de 19,8% din suprafața totală de 2.000 mp a terenului aflat în indiviziune) situat în Constanta,- în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4911/26.02.1992 de către Notariatul de Stat al județului Constanta.
În baza menționatului contract, a transmis către reclamanții și dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 19/48 din suprafața de 1.000 mp. teren indiviz situat în Constanta,-.
Întrucât de la momentul achiziționării, toți reclamanții au folosit terenul aflat în indiviziune, s-a solicitat partajarea terenului în loturi ținând cont de amplasarea suprafeței pe care au folosit-o de-a lungul timpului.
Pârâții, au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea în parte a acțiunii.
În motivarea solicitării lor, pârâții au arătat că reclamanții și sunt proprietari asupra unei cote de 19/48 din dreptul de proprietate asupra imobilului teren, însă acesta nu este în suprafața de 1000.
Acest lucru se datorează faptului că o suprafață de 150. din acest teren a fost vândut eu chitanța sub semnătură privată de către la data de 5 septembrie 1972 lui, împreună cu casa de locuit edificată pe această suprafață de teren; de la data înstrăinării, cumpărătorii locuiesc în acest imobil și îl folosesc în mod neîntrerupt, așa încât, certificatul de moștenitor rămas de pe urma defunctului, cuprinde în mod eronat suprafața de 1.000. teren, deoarece suprafața de 150. a fost înstrăinată de către acesta în timpul vieții.
Prin această vânzare, fiecare dintre moștenitori au materialicește de suferit o pierdere, deoarece cota ce li se cuvine ca moștenitori legali se calculează pentru suprafața de 850. în locul celei de 000m.
p.Prin sentința civilă nr. 17396 din 21 decembrie 2007 Judecătoria Constanțaa admis în parte cererea și a atribuit reclamanților, și lotul din suplimentul raportului de expertiza (parcela) cu suprafața 336,46 mp având vecini: la nord cu 7,7 si familia cu 2,5; la est familia cu 30,99 și 2,43; la sud familia cu 10,3 și la vest familia cu 33,42 iar reclamantului G suprafața de 1000 p identificată în raportul de expertiza inițial în parcela având ca vecini la N; la familia;; și; la str. - și la familia.
S-a atribuit pârâților, lotul (parcela) din ultimul supliment la raportul de expertiza cu suprafața 336,46 mp (311,42 + 25,04) având vecini: la nord familia cu 10,3; la est familia cu 29,11 si 37,1 (ai drumului); la sud str. - cu 1,3 si cu 9,1; la vest familia cu 29,11 iar pârâtei lotul (parcela) cu suprafața 177,08 mp din care din suprafața drumului (25,04 mp) având vecini: la nord familia cu 9,1; la est drumul de acces cu 19,45 și prin drumul de acces familia cu 37,1; la sud str. - cu 1,35 și familia cu 9,11 și la vest familia cu 19,45.
S-a luat act de faptul că pârâții si sunt proprietarii suprafeței de teren de 150 p situată în Constanta,- A cu urmatoarele vecinătăți: La imobilul cu nr. 28 pe o lungime de 9,10; la imobilul cu nr. 28 pe o lungime de 17,65; la str. - pe o lungime de 9,15; la imobilul cu nr. 28 B proprietar G pe o lungime de 17, 65 conform sentinței civile nr. 471/18.01.2005 pronunțată de Judecătoria Constanța in dosarul nr. 8154 / 2004.
Împotriva acestei sentințe și a încheierilor din data de 3.12.2007, 02.04.2007, 23.04.2007 și 14.09.2007 au formulat apel reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub mai multe aspecte.
În motivarea căii de atac s-a arătat că unul dintre motivele de nelegalitate constă în încălcarea de către instanța de fond a competenței materiale, sens în care s-a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța în soluționarea litigiului și aceasta în considerarea dispozițiilor art.2 pct.1 lit. b cod procedură civilă, în redactarea de la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Instanța de apel a constatat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată la data introducerii cererii, respectiv 31.08.2004, era de peste un miliard lei, astfel încât devin incidente dispozițiile legale mai sus menționate, conform cărora ribunalul judecă în primă instanță, procesele și cererile cu un astfel de obiect.
Tribunalul a considerat că deși obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie partaj judiciar, chiar și în situația în care valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este de peste un miliard lei, competența materială aparține tot judecătoriei ca instanță de fond și de aceea a anulat sentința civilă nr. 17396/ 21.12.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr- având și a reținut cauza în vederea soluționării în primă instanță de către Tribunalul Constanța.
Pe rolul Tribunalului Constanța cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecată din data de 13.04.2009, instanța de fond din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța în soluționarea cauzei în fond, în raport de dispozițiile art. 1 pct. 1 din Codul d e procedură civilă raportat la art.2 alin. 1 litera b teza a II-a din Codul d e procedură civilă, pe care, prin sentința civilă nr.573/16.04.2009, a admis-o cu consecința declinării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalului a reținut că, potrivit art. 1 din Codul d e procedură civilă "judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, toate procesele și cererile în afară de cele date de lege în competența altor instanță".
S-a constatat că textul enunțat se interpretează coroborat cu dispozițiile art. 2 alin. 1 litera b din Codul d e procedură civilă, conform cu care tribunalul judecă: în primă instanță: "b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară,a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
Prin urmare, instanța, tribunalul, verificându-și competența de a statua în fond asupra acțiunii civile deduse judecății, a constatat incidența dispozițiilor legale anterior citate și care atrag competența de a soluționa în fond cererea de partaj în favoarea Judecătoriei Constanța.
S-a mai reținut că problema incidenței în speță a dispozițiilor art. 315 alin.1 din Codul d e procedură civilă nu poate fi pusă, deoarece instanța de apel a statuat asupra competenței, iar nu "asupra unor probleme de drept dezlegate sau asupra necesității administrării unor probatorii", astfel încât instanța nou investită nu este ținută a se conforma dispozițiilor conținute în decizia civilă nr. 803/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
De asemenea, pentru identitate de rațiune, s-a considerat că nu se poate pune nici problema ivirii unui conflict negativ de competență, deoarece, în speță, cele două instanțe care s-au pronunțat asupra problemei competenței materiale, nu au constatat una în favoarea celeilalte competența de a statua în fond asupra cauzei, ci dimpotrivă, au avut opinii contrare referitor la acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, și, arătând că valoarea cererii este peste 1 miliard de lei, astfel încât rezultă că instanța de fond trebuia să fie Tribunalul Constanța, așa cum s-a dispus prin decizia civilă nr. 803/2008.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța legal competentă este Tribunalul Constanța, cauza fiind în mod eronat înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța; în aceste condiții, Judecătoria Constanța nu a fost legal investită, nefiind competentă să judece cauza, aspect ce a condus la desființarea sentinței de către instanța de apel.
S-a mai precizat că instanța de apel și-a verificat propria competență și a stabilit-o în sensul că este competentă să judece în primă instanța litigiul prin prisma dispozițiilor legale privitoare la competența la momentul introducerii acțiunii.
Împotriva deciziei nr. 803/23 decembrie 2008 nu a declarat recurs niciuna dintre părți, astfel încât această decizie își păstrează pe deplin efectele juridice, inclusiv în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei.
Urmare admiterii căii de atac este însăși stabilirea competenței și înlăturarea acestei dispoziții a instanței de apel ar însemna schimbarea hotărârii prin altă modalitate decât exercitarea căii de atac specifice, a recursului, ceea ce este inadmisibil.
Mai mult, invocarea de către tribunal, în motivarea excepției, a dispozițiilor art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă (judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe) este neîntemeiată, atâta timp cât existau dispoziții exprese la momentul introducerii acțiunii, respectiv art. 2 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă (tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei).
S-a mai învederat că tribunalul a încălcat dispozițiile legale invocate mai sus, ceea ce face incidente dispozițiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă coroborate cu cele ale art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, ceea ce atrage sancțiunea nulității hotărârii cu consecința casării și trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Constanța.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurent raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond, curtea constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis.
Prin decizia nr. 803/2008 Tribunalul Constanța, investit cu apelul reclamanților, a constatat propria competență în soluționarea cauzei având ca obiect partaj judiciar și acțiune în constatare (pentru suprafața de 150. teren în favoarea pârâților și ) deoarece acest obiect valora peste 1 miliard lei.
Împotriva acestei decizii nu au formulat recurs niciuna dintre părțile implicate în proces astfel încât aspectul stabilirii competenței, în favoarea Tribunalului Constanța, de judecată în primă instanță are caracter irevocabil.
Astfel, în mod greșit Tribunalul Constanța, după înregistrarea cauzei ca dosar în fond, a declinat competența de soluționare a cauzei, ignorând dispozițiile art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, caracterul obligatoriu al îndrumărilor instanței de apel referitoare la probleme de drept puse în discuție, precum și caracterul irevocabil al soluționării aspectului pretins litigios.
Se observă că, în sentința civilă nr. 573/2009 Tribunalul Constanțaa avut în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b Cod procedură civilă într-o variantă în vigoare de la data de 14 iulie 2005, pe când acțiunea a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Constanța la 31 august 2004.
Apoi, sentința cuprinde considerente străine de conținutul deciziei nr. 803/2008, fără legătură cu motivele care au determinat instanța de apel să constate propria competență în primă instanță.
Astfel, dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă nu își găsesc aplicare - pe motiv că Tribunalul Constanțaa fost investit cu judecarea unei cauze în apel și nu în recurs -, iar aserțiunile instanței referitoare la inexistența unui conflict de competență reprezintă o construcție redundantă.
Caracterul irevocabil al deciziei nr. 803/2008 împiedică instanța - care anterior își constatase propria competență - să pronunțe o soluție contrară unei hotărâri de soluționare anterioare.
Deoarece a dezinvestit instanța de soluționarea apelului prin anularea hotărârii instanței necompetente, pronunțarea acestei soluții împiedică aceeași instanță să revină asupra soluției, eventualele greșeli putând fi îndreptate numai prin intermediul căilor de atac.
Apoi, apare ca evident eronată opinia tribunalului conform căreia instanța nou investită nu este ținută de obligația conformării dispozițiilor conținute de către decizia nr. 803/2008.
Și în lipsa unor dispoziții echivalente prevăzute de art. 315 Cod procedură civilă în materia apelului, totuși caracterul obligatoriu al instrumentelor pe care instanța de apel (cu privire la administrarea unor probe sau referitoare la dezlegarea unor probleme de drept în cazul desființării cu trimitere/anulării cu trimitere) este de netăgăduit, dat fiind rolul de instanță de control judiciar pe care tribunalul îl exercită ca instanță de apel.
Astfel, noțiunea de control judiciar trebuie înțeleasă ca fiind drepturile și obligațiile pe care le au - în cadrul unui sistem judiciar - instanțele judecătorești superioare de a verifica în condițiile și cu procedura stabilită de lege, legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanțele judecătorești inferioare lor și de a desființa acele hotărâri care sunt greșite sau de a le confirma pe cele care sunt legale și temeinice.
Or, tocmai pentru că acest control judecătoresc se exercită asupra procesului deja limpezit și simplificat în urma primelor dezbateri și pentru că este exercitat de o instanță compusă din mai mulți judecători considerați - prin intermediul legilor de organizare judecătorească - mai luminați și mai experimentați, face ca hotărârile astfel pronunțate să aibă mai multă autoritate și, deci, un caracter obligatoriu, inclusiv pentru instanța de fond.
Rezultă deci că decizia Tribunalului Constanța prin care a constatat propria competență de soluționare în primă instanță a cauzei este obligatorie pentru completul care a fost investit în urma anulării hotărârii apelate, aspectul competenței în primă instanță fiind dezlegat în mod definitiv - din punctul de vedere al acestei instanțe - iar eventuale greșeli neputând fi îndreptate decât prin intermediul căilor de atac.
Exercitarea (ipotetică) a acestei căi de atac ce ar fi vizat legalitatea deciziei pronunțate în apel, ar fi avut drept consecință fie menținerea hotărârii, fie casarea ei și trimiterea la Tribunalul Constanța pentru continuarea judecății ca instanță de apel.
Se observă că dintre soluțiile astfel conturate, este exclusă aceea de rejudecare a cauzei de către Judecătoria Constanța: fie această instanță era competentă a analiza cererea în primă instanță (în ipoteza casării deciziei nr. 803/2008) astfel încât Tribunalul Constanța trebuia să judece apelul, fie judecătoria nu avea atribuția de a soluționa pricina, astfel încât tribunalul trebuia să o judece în mod legal pentru prima dată.
Oricare ar fi soluția, dosarul nu se mai putea introduce la Judecătoria Constanța, un motiv în plus pentru care sentința recurată este greșită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, și - toți domiciliați în B, sector 1,-..5..11 - împotriva sentinței civile nr.573 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G - domiciliat în C,- și intimații-pârâți,- cu domiciliul în C, str. - nr.96.-..9 județ C, - M,- județ C, și - C,- județ C și - C, șos. - nr.57.-M1...85 județ
Casează decizia recurată și trimite cauza Tribunalului Constanța pentru continuarea judecății ca instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
pt. - -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Președintele instanței,
pt. Grefier
- -
aflată în concediu medical
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Red. dec. recurs jud. /9.12.2009
gref.
4 ex./15.12.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
