Speta drept civil. Decizia 387/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 387/
Ședința publică de la 09.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea cu sediul în M,-, -.2,.A, parter, județ C împotriva deciziei civile nr.154/13.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații COMUNA prin PRIMAR, CONSILIUL LOCAL prin PRIMAR cu sediul în comuna, județ C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în B, sector 1,--3.2..212 având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită judecata în lipsă.
După referatul grefierului de ședință, instanța luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 24.04.2009 petenta " " Maf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 154/13.04.2009 a Curții de Apel Constanța; în contestație s-a menționat că cererea - întemeiată pe dispozițiile art. 317-321 Cod procedură civilă - va fi motivată după luarea la cunoștință a conținutului deciziei.
Printr-o corespondență înregistrată la 25.08.2009, contestatoarea a prezentat motivele căii de atac, în care a invocat excepția de neconstituționalitate a nr.OG 137/2000, arătând că decizia nr. 154/2009 conține o argumentare prin care persoana juridică este exclusă ca subiect de discriminare. De aceea, în temeiul art. 318 Cod procedură civilă, a cărui aplicare ar reieși din motivarea excepției, consideră că nr.OG 137/2000 este neconstituțională prin faptul că nu conține în mod expres, ca victime ale discriminării (subiecte de discriminare) și persoanele juridice care sunt colective de oameni prin asociere liberă și care au garanția Constituției României de egalitate în fața legii fără discriminări.
Prin încheierea din 12.10.2009, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a OG nr. 137/2000, considerând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 referitoare la relevanța problemei constituționalității asupra dezlegării fondului.
Analizând decizia contestată prin prisma motivelor de nulitate invocate de contestator, curtea constată ca neîntemeiată contestația în anulare care urmează a fi respinsă ca atare.
Instanța observă că prin decizia civilă nr. 154/13.04.2009, Curtea de Apel Constanțaa respins ca, nefondat, recursul civil declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr.08/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanta, considerând ca neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de recurentă.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că, prin sentința civilă nr.1222/C/29.05.2008 Judecătoria Mangaliaa respins ca nefondată cererea - de obligare a pârâților Comuna prin Primar și Consiliul local la plata de despăgubiri, respectiv 1800 euro/zi din data de 2.09.2005 (data la care a luat cunoștință de săvârșirea discriminării) și până la restabilirea situației anterioare discriminării; 100.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale; restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare - formulată de reclamanta M în contradictoriu cu pârâții Comuna reprezentată prin Primar, Consiliul Local și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Această soluție a fost menținută de Tribunalul Constanța care, prin decizia civilă nr.08/12.01.2009, a respins apelul reclamantei ca neîntemeiat
Recursul - prin care se critica această decizie sub aspectul faptului că, în mod nelegal și contrar dispozițiilor nr.OG137/2000, s-a reținut că persoana juridică nu poate constitui subiect de discriminare comparativ cu recurenta care susține că poate constitui, că instanța de apel, în mod greșit, a respins excepția incompatibilității sau interdicției temporare de a profesa a doamnei avocat și că, în mod nelegal, instanța de apel a motivat inexistenta situației de discriminare - a fost respins de Curtea de Apel Constanța prin decizia indicată.
Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut că, în mod corect, cele două instanțe de fond au reținut că persoana juridică nu poate fi subiect de discriminare, întrucât prevederile Directivelor Consiliului Europei 2000/43/CE și 2000/78/CE (transpuse în legislația românească prin nr.OG137/2000), referindu-se la egalitatea de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, precum și în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, fac trimitere expresă ladoarpersoane fizice sau grupuri de persoane grupate după un anumit criteriu, fără a se confunda cu subiectul colectiv de drept care este persoana juridică.
De asemenea, curtea a constatat că Declarația Universală a Drepturilor Omului și Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale se referă la "oameni" și "cetățeni"; în același spirit, nr.OG137/2000 folosește termenii de cetățeni, persoane, grupuri de persoane, categorie de persoane, comunitate, persoane care administrează persoana juridică, ceea ce exclude ca subiect de discriminare însăși persoana juridică.
În accepțiunea curții, concluzia a fost întărită și de criteriile în raport de care se analizează discriminarea, respectiv etnie, limbă, religie, vârstă, convingeri, boală etc. care sunt proprii persoanei fizice, pentru persoana juridică fiind reglementată în mod expres numai obligația sa de a respecta, cu ocazia desfășurării activității, a principiului egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării nu și posibilitatea de a constitui subiect de discriminare.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale de atac ce vizează doar hotărârile irevocabile, extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce se poate exercita doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă (calificată de doctrină drept "specială" datorită obiectului său și motivelor derogatorii față de cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă), poate fi promovată în două ipoteze: 1. dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și 2. instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba despre un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, câmpul său de aplicare limitându-se la acele erori, inexactități faptice, care sunt contrare realității obiective.
Vor fi deci erori materiale cele privind tardivitatea recursului (când, printr-o greșită calculare a termenului de recurs, s-a considerat că acesta a fost depășit), anularea recursului ca netimbrat (când s-a ignorat dovada achitării timbrajului, existență la dosar anterior pronunțării soluției de anulare), anularea recursului ca făcut de un mandatar fără calitate (deși la dosar există dovada împuternicirii)
Astfel văzută aria noțiunii, rezultă că nu pot fi valorificate pe calea deschisă de art. 318 Cod procedură civilă, greșeli de judecată, precum eronata apreciere a probelor, incorecta interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, defectuoasa rezolvare a unui incident procedural.
Reiese, așadar, că legea are în vedere strict greșeli materiale care au condus la pronunțarea unor decizii eronate, erori evidente pe care instanța de recurs le-a comis prin confundarea unor elemente sau date faptice.
De aceea, ori de câte ori se invocă greșeli de judecată, contestația în anulare este inadmisibilă, căci pe această cale se tinde la anularea unei hotărâri doar pentru motivele prevăzute expres de lege, nu și pentru că judecata nu a fost bine făcută. Astfel, legea nu a urmărit să deschidă părților dreptul la un recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, decizia urmând a-si produce efectele chiar dacă s-ar constata că ar fi rezultatul unor imperfecțiuni în analiza probelor,în stabilirea situației de fapt sau în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Este și situația contestației în anulare promovate de recurentă care a invocat drept motive de contestație greșita apreciere a instanței de recurs conform căreia persoanele juridice nu pot constitui subiect al discriminării conform nr.OG 137/2000.
După cum reiese din recursul formulat de " " M principala critică a deciziei pronunțate în apel se referea la nelegala apreciere a tribunalului că persoana juridică nu poate fi victimă a discriminării.
Curtea a analizat amănunțit atât reglementarea națională, cât și dispozițiile legislației comunitare ce au fost transpuse în legislația națională în materie și a ajuns la concluzia că persoana juridică nu poate fi subiect de discriminare.
De asemenea, în soluționarea recursului, curtea a analizat și documentele internaționale de consacrare a drepturilor și libertăților omului pe care le-a coroborat cu normele conținute de nr.OG 137/2000 și care, împreună, au consolidat convingerea instanței că legea cadru privind combaterea discriminării are în ipoteza sa doar persoane fizice ca subiecte vizate de discriminare.
Or, este evident că, implicând aprecierea corectei aplicări a prevederilor art. 1, art. 2, art. 7, din nr.OG 137/2000, situația invocată de petentă nu poate fi considerată drept un motiv de contestație în anulare care să fie încadrat în noțiunea de "greșeală materială".
Contestația în anulare specială întemeiată pe motivul că instanța de recurs nu ar fi cercetat toate motivele de modificare sau casare când a respins această cale de atac, se referă la situația în care instanța nu a răspuns motivelor de recurs sub nicio formă.
Aceasta înseamnă că instanța de control judiciar ar fi ignorat în totalitate argumentația solicitării de casare/modificare - ca și cum nu ar fi existat -, deși recurenții au indicat motivul și l-au dezvoltat.
Nu există acest caz când instanța a înlăturatexplicitun motiv de modificare sau de casare (adică în urma cercetării și înlăturării motivateexprese) - cu indicarea motivului de recurs sauîn cadrul unor considerente comunemai multor astfel de motive.
Or, din cercetarea deciziei reiese că instanța a analizat pretinsa greșită aplicare a legii (art.304 pct.9 Cod pr. civilă), dar a înlăturat această critică constatând o corectă interpretare și aplicare a noțiunii de discriminare la situația de fapt care reiese din speță.
Astfel, se constată că, la pronunțarea deciziei civile nr. 154/13.04.2009 instanța de recurs a analizat minuțios toate cele trei critici de nelegalitate pe care le-a înlăturat argumentat, după verificarea fiecărei afirmații a recurentei, situație față de care contestația în anulare este neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatoarea " ", cu sediul în-, - 2,. A, parter, județul C, împotriva deciziei civile nr. 154/13.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații COMUNA prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL prin PRIMAR, cu sediile în comuna, județul C și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în--3,. 2,. 212, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu medical,
conf. art. 261 alin. 2 Cod pr. civ. semnează,
Grefier Secție,
Red.dec.jud. /8.02.2010
gref.
2 ex./ 9.02.2010.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea, Gabriel Lefter
