Speta drept civil. Decizia 4566/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4566
Ședința publică din data de 01 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, G, și, împotriva încheierii din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata pârâtă, avocat, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond de suspendare a cauzei.
CURTEA
Asupra recursului d efață.
Prin încheiarea din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în baza art. 29 alin 5 din Legea nr.2452/1992 s-a suspendat judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiile art. 298 alin.2 teza finală din Codul Muncii prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5 și art.73 alin.3 lit. p și art. 79 alin.1 din Constituția României.
S-a dispus înaintarea Curții Constituționale a dosarului cauzei la care se va atașa prezenta încheiere de sesizare a instanței constituționaleAnalizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiile art. 298 alin.2 teza finală din Codul Muncii prin raportare la prevăzute art.1 alin.4 și 5 și art.73 alin.3 lit. p și art. 79 alin.1 din Constituția României invocată de intimată în raport de punctele de vedere ale părților, instanța reține următoarele:
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 10.03.2009, de petentii au chemat în judecată pe intimata B solicitând instanței obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând premiu anual pentru perioada 01.03.2006-01.04.2009
În motivare s-a arătat că sunt angajați ca muncitori calificați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată iar intimata refuză să facă aplicarea dispozițiilor art.137 din CCM la nivel de unitate.
Pentru dovedirea acțiunii au fost depuse extrase din CCM și copiile carnetelor de muncă.
Intimata a depus întâmpinare invocând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin.2 teza finală din Codul Muncii prin raportare la prevederile art.1 alin.4 și 5 și art.73 alin.3 lit. p și art. 79 alin.1 din Constituția României arătând că în art.298 alin.2 din Codul Muncii.
Referitor la excepția de neconstituționalitate, opinia instanței este în sensul respingerii acesteia cu motivarea că abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele. Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectivexpresă(directă și indirectă) când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres sautacităcând în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice.
În acest din urmă caz, întrucât norma juridică nouă dă o reglementare, organul de aplicare (în speță, instanța) înțelege implicit că, în mod tacit, legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare. Cu alte cuvinte, prin însăși existența noului act normativ în mod tacit rezultă intenția legiuitorului de a scoate din vigoare reglementările normative în materie anterioare.
Trebuie subliniat însă că un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai marea decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (legea 53/2003) au fost abrogate implicit dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
De altfel, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului(lucrătorului), pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție.
Mai mult, instanța reține că inserarea, în cuprinsul art.298, a prevederilor " se abrogăorice alte dispoziții contrare" nu poate avea consecințe juridice asupra abrogării implicite a dispozițiilor art.72 din Legea 168/1999, în sensul că excluderea sau includerea acestor prevederi apreciate ca neconstituționale nu dă eficacitate juridică dispozițiilor din Legea 168/1999.
Dispozițiile art.29 alin 5 din Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale fiind imperative, instanța va suspenda judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta, precizând că în mod greșit instanța a dispus trimiterea cauzei Curții Constituționale în vederea soluționării excepției invocate de pârâtă, deoarece această excepție a fost supusă controlului de constituționalitate și a fost respinsă prin Decizia 254/24.02.2009.
Curtea constată a fi fondat recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 29 din legea nr. 47/1992 prevăd: Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr- lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu de către instanța de judecată, ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Din cuprinsul cererii prin care pârâta a invocat această excepție reiese că aceasta a vizat aspecte de tehnică legislativă, principii de ierarhizare a normelor interne, principiile aplicării în timp a legilor și de interpretare a actelor normative.
Astfel, s-a arătat că potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea", dispoziții ce vin în contradicție cu prevederile art. 284 Codul Muncii care arată că cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
S-a mai arătat că dispozițiile imperative ale Legii 24/2000 nu permit abrogarea implicită așa cum este prevăzut de art. 298 alin.2 ultima liniuță din Codul Muncii, unde se arată că se abrogă orice alte dispoziții contrare Legii nr.53/2003.
Aspectele invocate de autorul excepției pun în discuție raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia instanței competente teritorial să judece cauza, aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, astfel că în cauză au incidență dispoz. art. 29 alin.6 din legea 47/1992, care arată că, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".
Curtea reține că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin.1 din Legea 47/1992 și anume aceea ca excepția ridicată în fața instanței să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, astfel că prima instanță în mod greșit a admis cerea de sesizare a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispoz. prevăzute de art.298 al.2 din legea nr.53/2003.
Față de considerentele arătate mai sus, Curtea urmează ca în baza art.312 pr.civ. să admită recursul, să modifice încheierea și să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, G, G, și, împotriva încheierii din data de 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect, alte cereri - excepție de neconstituționalitate.
Modifică încheiere, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/13.07.2009
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
