Speta drept civil. Decizia 467/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 467
Ședința publică din data de 24 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea contestației în anulare formulată de către contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 816/15.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C SA
și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 august 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de 24 august 2009, pentru a se depune concluzii scrise de către apărătorii părților.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare, constată:
Contestatoarea a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 816 din data de 15 mai 2009 Curții de APEL TIMIȘOARA, solicitând în principal, în baza art. 318 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, schimbarea în tot a deciziei civile și în consecință respingerea recursului formulat de SC SA A împotriva sentinței civile nr. 1134/11.12.2008 pronunțată de către Tribunalul Arad în același dosar, iar în subsidiar schimbarea în parte a deciziei civile atacate în sensul admiterii în parte a recursului formulat de SC SA A și în consecință modificarea în parte a sentinței civile nr. 1134/11.12.2008, având în vedere art. 71 din contractul individual de muncă nr. 2598/23.12.2002 la nivelul ramurii comerț pe anii 2003-2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației arată că soluția pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA ca instanță de recurs, prin care a fost modificată în tot sentința este greșită, deoarece instanța de recurs a apreciat eronat dispozițiile legale invocate în acțiune, considerând greșit că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de muncă unic la nivel la nivelul ramurii comerț pe anii 2003-2005.
Contestatoarea arată că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât în apărare a invocat faptul că a fost concediată în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii și anume pentru motive care nu țin de persoana salariatului iar potrivit art. 67 din Codul muncii "salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
De asemenea, a invederat și dispozițiile art. 60 din actul adițional la contractul colectiv de muncă nr. 82/29.06.2006 potrivit cu care "în caz de concediere colectivă sau restructurare, salariații vor beneficia de 9 salarii medii la nivel de societate, acestea acordându-se eșalonat într-un interval de 5 luni", neputându-se reține că acordarea compensației este condiționată de nașterea unor noi subiecte de drept.
Pe de altă parte, concedierea salariatului pentru motive care nu țin de persoana sa este determinată de cauze obiective, cum ar fi dificultatea economică invocată de pârâtă în apărarea sa, diminuarea sau chiar încetarea activității, fapt ce impune restructurarea personalului, desființarea unor locuri de muncă, iar ea a fost concediată în baza art. 65 alin. 1 din Codul muncii în urma deciziei interne nr. 27/15.09.2006, și că în doctrină s-a stipulat clar că reorganizarea activității excede noțiunii de reorganizare a persoanei juridice în înțelesul art. 40 și următoarele din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, ci ea poate privi și structura sa internă (cum este cazul în speța de față).
De asemenea, a mai arătat că în cazul în care există neînțelegeri între părțile semnatare, cu privire la înțelesul clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate (cum este cazul de față), instanța trebuie să aplice regulile prevăzute de art. 977-985 din Codul civil, ori instanța nu a respectat regulile de drept comun în interpretarea art. 6 din actul adițional mai sus menționat, și chiar a dat un înțeles care să fie în detrimentul salariatului și în favoarea angajatorului, deși potrivit art. 238 din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În fine, a arătat că în ipoteza în care prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate nu i se aplică, potrivit art. 71 din contractul colectiv de muncă nr. 2598/23 decembrie 2002 la nivelul ramurii comerț pe anii 2003-2005 are dreptul cel puțin la o compensație de un salariu lunar, iar instanța avea obligația ca în temeiul rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă coroborat cu prevederile art. 38 din Codul muncii să-i acorde compensația minimă prevăzută de contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, art. 38, art. 65-67, art. 238 Codul muncii, art. 977-985 Cod civil, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură și la nivel național.
Analizând contestația în anulare, în raport de susținerile contestatoarea, de apărarea intimaților și de probele dosarului, conform art. 318 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În cauză, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, care reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac de retractare și are ca efect anularea hotărârii contestate, dar nu a dezvoltat aceste motive, raportându-se la decizia contestată în cauză, ci a criticat numai soluția pronunțată de instanța de recurs pe fondul cauzei.
Curtea constată astfel că susținerile intimatei în apărare sunt întemeiate, deoarece pe calea contestației în anulare nu pot fi formulare critici referitoare la fondul cauzei și la modul în care instanța a apreciat asupra temeiniciei și legalității, câtă vreme contestația în anulare nu este reglementată ca un recurs la recurs.
Ca urmare, toate susținerile contestatoarei privind modul în care instanța de recurs a apreciat și a interpretat asupra temeiniciei pretențiilor ori aplicabilității unor dispoziții legale nu pot fi reținute în această cauză.
Drept consecință, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 816/15.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C SA
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier
Red. /01.09. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./01.09. 2009
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
