Speta drept civil. Decizia 479/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
R OMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR.2987,- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.479
Ședința publică din data de 8 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei civile nr.378 pronunțată în data de 19 martie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- formulată de contestatoarea domiciliată în comuna Merei, sat, județul B, în contradictoriu cu intimata SC " "SRL, cu sediul în C, str.- B, -.8,.1,.17, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, lipsind intimata SC " "SRL
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că prezenta contestație în anulare este scutită de plata taxei de timbru și s-a atașat dosarul de fond.
Contestatoarea, având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația contestatoarei că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond contestatoarea arată că și-a întemeiat prezenta contestație pe dispozițiile art.318 teza a II-a din Codul d e procedură civilă, instanța necercetând toate actele dosarului, respectiv sentința Tribunalului Buzău ce a fost depusă la dosar.
Solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, iar pe cale de consecință să fie obligat angajatorul de a face dovada respectării art.70 alin.3 din Codul muncii.
Curtea
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta să fie obligată la prezentarea criteriilor care au stat la baza acordării preavizului din 13.02.2007, a criteriilor care au stat la baza măririlor salariale, cauzelor care au stat la baza nerespectării dispozițiilor și recomandărilor date de prin actul de control nr. 29066/29.03.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că pârâta i-a adus grave prejudicii determinate de neacordarea salariului, acordarea unui salariu foarte mic, suportarea cheltuielilor de transport în urma transferului, precizând că a fost obligată să efectueze ore suplimentare cu mult peste limita legală.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pentru termenul de judecată din 7.05.2007, reclamanta a mai depus la dosar două memorii și în xerocopie tichetul de masă și fișa fiscală privind impozitul pe veniturile din salariu pentru anul 2005.
Reclamanta menționează că solicită drepturile salariale recalculate din perioada 3.08.2004 - până în prezent și restituirea sumelor care au fost reținute cu titlu de penalități, precum și anularea deciziei nr. 3510/20.03.2007 și integrarea în muncă.
La termenul de judecată din 21.05.2007, având în vedere că decizia 3183/2007 privește aceleași părți și are același obiect, instanța dispune conexarea la prezentul dosar cu care instanța a fost mai întâi investită.
La solicitarea instanței, reclamanta precizează că obiectul acțiunii îl constituie plata drepturilor salariale pentru perioada 3.08.2004 - 15.03.2007 și anularea deciziei nr. 3510/20.93.2007.
La termenul de judecată din 8.10.2007, având în vedere că niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, dispune suspendarea cauzei în baza art. 242 pct.2 pr.civ. pentru lipsa părților legal citate.
La termenul din 19.11.2007 primul termen după repunerea cauzei pe rol, reclamanta arată că obiectul acțiunii este anularea deciziei nr. 3510/20.03.2007 de încetare a contractului individual de muncă, precum și acordarea drepturilor salariale.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Buzăua respins contestația așa cum a fost precizată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta a fost angajata societății pârâte până la data de 15.03.2007 când i-a fost încetat contractul individual de muncă în baza art. 65 pct.1 Codul muncii, determinat de desființarea locului de muncă ca urmare a dificultăților economice.
Instanța constată că au fost respectate condițiile legale prevăzute de art. 69 Codul muncii de către angajator, în sensul în care la data de 3.01.2007 aceasta a emis decizia extraordinară a asociatului unic al SC " " SRL, prin care decide concedierea colectivă a 57 de salariați de la secția confecții din cadrul punctului de lucru situat în-, urmare a reorganizării societății.
La data de 26.01.2007, angajatorul a emis Proiect de concediere colectivă în care dispune ca, în vederea limitării numărul concedierilor, salariații care vor dori vor fi transferați la secția tricotaje din cadrul aceluiași punct de lucru.
În același proiect de concediere colectivă se prevede că salariații disponibilizați vor beneficia de o plată compensatorie egală cu J din salariul de încadrare corespunzător ultimei luni de executare a contractului.
La pct.7 din proiect se stipulează că în termen de 15 zile de la primirea proiectului de concediere salariații disponibilizați pot face opțiuni, propunere pe care reclamanta nu și-a exprimat-o, astfel că unitatea pârâtă a emis în data de 13.02.2007 preavizul nr. 120.
În urma acestor demersuri pârâta a emis adresa nr. 0188/13.04.2007 prin care o invita pe reclamantă la sediul firmei pentru a-și ridica drepturile bănești și bonurile valorice aferente lunii martie, precum și carnetul de muncă.
Totodată, pârâta trimite o înștiințare reclamantei prin care o roagă să-i comunice dacă acceptă reangajarea în cadrul societății la punctul de lucru din orașul,- județul
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, conform art.304 pct.9 Cod procedură civilă criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Recurenta a susținut că s-a tergiversat judecata dosarului, că instanța de fond nu a avut în vedere că pârâta nu a produs dovezi în contra-susținerilor reclamantei ceea ce era de natură să-i profite prin acordarea unor drepturi salariale, neacordarea acestora echivalând cu o discriminare.
A mai susținut recurenta că instanța de fond a confundat reclamanta cu sora sa geamănă, că nu a făcut nicio referire la banii care i se cuveneau pentru zilele de preaviz, precum și faptul că datorită condițiilor de muncă a fost depistată cu afecțiuni severe ale plămânilor.
În sfârșit, un ultim motiv de recurs, privește lipsa datelor de identificare a SC " " SRL, faptul că pe postul disponibilizat au fost angajate alte persoane și că nu i s-a oferit în mod real un alt loc de muncă.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare la recurs.
Prin decizia civilă nr.378 din 19.03.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că reclamanta a fost angajata societății pârâta până la data de 15.03.2007 când i-a fost încetat contractul individual de muncă în baza art. 65 pct.1 Codul muncii, determinat de desființarea locului de muncă ca urmare a dificultăților economice.
mai reținut instanța că au fost respectare condițiile legale prevăzute de art. 69 Codul muncii de către angajator, în sensul în care la data de 3.01.2007 aceasta a emis decizia extraordinară a asociatului unic al SC " " SRL, prin care decide concedierea colectivă a 57 de salariați de la secția confecții din cadrul punct de lucru situat în-, urmare a reorganizării societății.
La data de 26.01.2007, angajatorul a emis Proiect de concediere colectivă în care dispune ca, în vederea limitării numărul concedierilor salariații care vor dori, vor fi transferați la secția tricotaje din cadrul aceluiași punct de lucru. În același proiect de concediere colectivă se prevedea că salariații disponibilizați vor beneficia de o plată compensatorie egală cu J din salariul de încadrare corespunzător ultimei luni de executare a contractului.
La pct.7 din proiect se stipula că în termen de 15 zile de la primirea proiectului de concediere salariații disponibilizați pot opta, propunere pe care reclamanta nu și-a exprimat-o, astfel că unitatea pârâtă a emis în data de 13.02.2007 preavizul nr. 120. În urma acestor demersuri pârâta a emis adresa nr. 0188/13.04.2007 prin care o invita pe reclamantă la sediul firmei pentru a-și ridica drepturile bănești și bonurile valorice aferente lunii martie, precum și carnetul de muncă.
Totodată, pârâta trimite o înștiințare reclamantei prin care o roagă să-i comunice dacă acceptă reangajarea în cadrul societății la punctul de lucru din orașul,- județul
În ceea ce privește susținerile recurentei că s-a îmbolnăvit în urma condițiilor de lucru deficitare, precum și faptul că pe postul său au fost angajați alți salariați, instanța a constatat că aceste susțineri nu sunt dovedite, în cauză neexistând niciun raport de expertiză medical care să confirme boala reclamantei, iar postul său a fost desființat prin Proiectul de concediere colectivă. recurentei pe marginea tergiversării judecării cauzei sunt cu totul nefondate având în vedere termenul în care dosarul de fond a fost soluționat. De asemenea, din actele depuse la dosar rezultă că persoana în cauză este reclamanta și nu sora sa. De altfel, reclamanta se contrazice și susține fie că este persoana în cauză, fie că a fost confundată cu sora sa. Datele de identificare ale societății sânt suficiente astfel cum rezultă din actele emise de aceasta.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație în anulare.
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr.2987,- la Curtea de APEL PLOIEȘTI, contestatoarea a solicitat în temeiul art.318 Cod procedură civilă, teza a II-a, să se constate că instanța de recurs, pronunțând decizia nr.378 din 19 martie 2007, omis să cerceteze toate actele dosarului, respectiv sentința civilă nr.68/18.01.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău. A arătat contestatoarea că, depunând această sentință a învederat instanțelor de judecată că deși cunoștea adresa și punctele de lucru ale SC " " SRL a refuzat să prezinte aceste date la ribunalul Buzău. A solicitat prin urmare, admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și să se constate că angajatorul nu a respectat dispozițiile art.70 Codul muncii.
Curtea, examinând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, a textelor de lege incidente în cauză, precum și a actelor și lucrărilor dosarului, constată că este neîntemeiată potrivit următoarelor considerente:
Din practicaua deciziei nr.378/19.03.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI rezultă că recurenta a învederat instanței de recurs faptul că angajatorul nu a făcut dovada respectării procedurii de reorganizare impusă de art.70 lit.c din Codul muncii, nu a notificat B, iar această instituție a refuzat că dea explicații în legătură cu punctele de lucru ale societății din Curtea constată că în dovedirea susținerilor sale, recurenta a depus la dosar sentința nr.68/18.01.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.1509/2006.
Contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, care statuează că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Examinând decizia care face obiectul contestației în anulare, raportat la actele dosarului, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art.318 Cod procedură civilă privind admisibilitatea acestei căi de atac.
Astfel, se constată că instanța de recurs a examinat sentința recurată în raport de toate criticile invocate în scris, cât și oral cu ocazia dezbaterilor, precum și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă. Instanța de recurs a analizat detaliat aspectele esențiale ale cauzei, răspunzând tuturor motivelor de recurs invocate, astfel încât susținerile contestatoarei privind necercetarea sentinței civile nr.68/2007 a Tribunalului Buzău nu pot fi reținute atâta timp cât această sentință a fost depusă la dosar și a fost examinată de către instanța de recurs, care însă nu și-a însușit aprecierile contestatoarei cu privire la această hotărâre.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.318 teza a II-a Cod procedură civilă, invocate de către contestatoare, sens în care, conform art.320 și următoarele Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare precizată deciziei civile nr.378 pronunțată în data de 19 martie 2008 de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- formulată de contestatoarea domiciliată în comuna Merei, sat, județul B, în contradictoriu cu intimata SC " "SRL, cu sediul în C, str.- B, -.8,.1,.17, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 aprilie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.2 ex./07.05.2008
/
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Simona
