Speta drept civil. Decizia 501/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 501/
Ședința publică din 03 2009
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Anica
Grefier -
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare a deciziei civile nr. 333/R/26.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr- formulată de contestatorii, și în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: contestatorii și, ambii personal și asistați de avocat care reprezintă pe contestatoarea lipsă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și pentru intimat a răspuns av. în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: procedura este legal îndeplinită și că prin încheierea din camera de consiliu din 02.11.2009 s-a respins ca nefondată cererea de recuzare a completului C 1 R, după care;
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, din oficiu invocă inadmisibilitatea contestației în anulare având în vedere că deși se invocă ca și temei de drept dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă în dezvoltarea motivelor se arată faptul că este vorba despre o eroare a instanței de recurs în sensul că nu s-a pronunțat asupra unui motiv.
Av., cu privire la excepția invocată din oficiu, precizează că nu este vorba în cauză despre o greșeală materială însă și-a motivat contestația în anulare și pe faptul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională care viza un drept de creanță.
Av., privitor la excepția invocată de instanță din oficiu, arată faptul că într-adevăr prin motivele dezvoltate se vorbește și de faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea reconvențională.
Curtea, pune în vedere apărătorilor să pună concluzii și pe fondul cauzei.
Av., arată faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale care viza un drept de creanță constituit într-o sumă de bani ce reprezintă contravaloarea îmbunătățirilor aduse camerei nr. 3; instanța de fond nu a făcut nici o motivare asupra acestei cereri respingând - o pur și simplu.
Arată faptul că, camera nr. 3 fost reconstruită cu aportul exclusiv al pârâților, lucru constatat în raportul de expertiză întocmit în cauză, existând și acte din care rezultă faptul că pereții au fost ridicați din bolțari, pe cheltuiala contestatorului.
Totodată solicită a se avea în vedere faptul că autorul pârâților a făcut donația nepotului său, iar acum se văd aruncați din camera ridicată de ei și obligați și la plata unei sume de bani stabilită aleatoriu de instanță.
Solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei contestate și în rejudecare respingerea capătului de cerere referitoare la despăgubiri și admiterea cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată.
Av., arată faptul că, contestația în anulare formulată nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de lege, nefiind vorba despre o greșeală materială.
În ceea ce privește cererea reconvențională având ca obiect un drept de creanță, arată că instanța s-a pronunțat asupra acesteia în sensul că nu este fondată, s-a declarat apel în cadrul căruia nu s-a făcut nici un moment discuție despre faptul că instanța de fond nu a motivat respingerea cererii reconvenționale care însă a constituit un motiv de recurs. Cu privire la discuțiile privind despăgubirile acordate arată faptul că și acestea fac tot obiectul fondului acțiunii.
Solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâții și solicitând obligarea acestora la plata unei despăgubiri lunare reprezentând echivalentul în lei a 270 euro precum și evacuarea celor doi pârâți din camera nr.3 din imobilul situat în G,-. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că prin actul de donație autentificat sub nr.3930/5.09.2001 a devenit proprietarul imobilului situat în G-, compus din 108 mp ( real măsurat 127,30 mp ) și casa de locuit edificată pe acest teren,casă formată din trei camere și dependințe.
Prin sentința civilă nr.1583/23.03.2004 pronunțată de Judecătoria Galați, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1104/15.02.2005 a Curții de APEL GALAȚIs -a reținut că pârâtul are un drept de superficie asupra terenului pe care au fost edificate camerele 1 și 2 ale imobilului și un drept de servitute pentru suprafața de 36,50 mp, teren ce intră în componența curții.
Totuși, pârâtul și soția sa refuză să elibereze camera cu nr.3 din același imobil.
În ceea ce privește suma lunară solicitată, reclamantul precizează că reprezintă despăgubire pentru lipsirea de folosință atât a terenului ce face obiectul dreptului de superficie în favoarea pârâtului cât și a terenului pe care s-a constituit dreptul de servitute în favoarea aceleiași persoane, teren în suprafață totală de 50,64 mp. În această situație, practic, reclamantul folosește doar J din terenul al cărui proprietar este.
În drept a invocat dispozițiile art. 480 și 616 Cod civil.
În dovedirea acțiunii a depus următoarele acte: act de donație, decizia civilă nr.470/A/1.04.2005 a Curții de APEL GALAȚI, raport de expertiză, extrase din ziare ( filele 5-14 ).
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca nefondată pentru următoarele motive:
Pârâtul a fost proprietar în indiviziune împreună cu frații săi, și asupra imobilului situat în G-, imobil format din teren în suprafață de 127,30 mp.
Pe acest teren, cu acordul celorlalți proprietari, pârâtul a edificat o casă compusă din trei camere în care locuiește împreună cu familia.
Ulterior, toți frații au donat imobilul compus din teren și casa veche către reclamant, act ce nu cuprinde și camerele edificate de către pârât.
Ca urmare, prin sentința civilă nr.1583/23.03.2004 pronunțată de Judecătoria Galați, rămasă definitivă și irevocabilă s-a reținut că pârâtul are un drept de superficie asupra terenului pe care au fost edificate camerele 1 și 2 ale imobilului, deși tot el a edificat și încăperea cu nr.3. fiind un dezmembrământ al dreptului de proprietate, pârâții nu datorează nici un fel de despăgubire.
Prin aceeași hotărâre s-a reținut și un drept de servitute al pârâților pentru o suprafață de teren ce intră în componența curții. Având în vedere că reclamantul nu a solicitat despăgubiri pentru dreptul stabilit în cadrul dosarului nr.3431/2003, apreciază pârâtul că acestea nu mai pot fi solicitate.
Pârâții au formulat și cerere reconvențională solicitând obligarea reclamanților la plata sumei de 2000 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcție a camerei nr.3 văzând că au fost constructori de bună credință.
În drept au invocat dispozițiile art.492, 493 cod civil și 111 Cod procedură civilă.
La data de 7.03.2007 pârâtul a decedat ( certificat deces fila 40 ), iar la termenul din data de 27.03.2007 au fost introduși în cauză, în calitate de pârâți, moștenitorii acestuia, și.
La solicitarea părților s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Prin sentința civilă 493/25.01.2008 Judecătoria Galația admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și, având ca obiect evacuare.
A dispus evacuarea pârâților din încăperea nr.3 din imobilul casă de locuit situat în G,-.
A obligat pârâții la plata echivalentului în lei a sumei de 270 EURO, lunar, reprezentând despăgubiri pentru lipsirea de folosință a suprafeței totale de 50,64 teren situat în G,-.
A respins cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat următoarele:
Prin actul de donație autentificat sub nr. 3930/2001, și, coproprietari în indiviziune, au donat reclamantului imobilul proprietatea lor situat în G,-,compus din teren în suprafață de 108 mp ( real măsurat 127,30 mp ) și casă de locuit edificată pe acest teren, compusă din trei camere și dependințe în suprafață de 50,94 mp.
Prin sentința civilă nr.1583/23.03.2004 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr.3431/C/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1104/15.12.2005 a Curții de APEL GALAȚI, s-a constatat în favoarea pârâtului din prezenta cauză, un drept de superficie asupra terenului pe care au fost edificate camerele 1 și 2 ale imobilului și s-a constituit un drept de servitute în favoarea sa asupra terenului proprietatea lui pe o suprafață de 36,50 mp, conform expertizei realizate în cauză de expert ( filele 65-70 dosar 3431/C/2003 al Judecătoriei Galați, atașat prezentei cauze).
Din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză la solicitarea părților, rezultă de asemenea că pârâții au construit în anul 2000 pe terenul situat în G,- un imobil compus din 2 camere restul construcției aparținând reclamantului-pârât.
Martorii și arată că în prezent reclamantul-pârât nu-și poate folosi întreg imobilul întrucât este ocupat de unchii săi.
Față de cele menționate anterior, în condițiile în care pârâții - reclamanți nu dețin un titlu de proprietate legal în acest sens, prezența acestora în imobil aduce atingere exercițiului prerogativelor titularului dreptului de proprietate, îngrădind dreptul de folosință al reclamantului asupra imobilului sus-menționat, încălcând dispozițiile art. 480 Cod civil. Ca urmare, instanța a dispus evacuarea pârâților-reclamanți din încăperea nr.3 din imobil.
Potrivit dispozițiile art.616 Cod procedură civilă, proprietarul care obține un drept de trecere pe terenul altei persoane are îndatorirea a-l despăgubi proporțional cu pagubele ce s-ar ocaziona. Ca urmare, instanța a admis și al doilea capăt de cerere, urmând obligând pârâții la plata către reclamant a unei despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului asupra căruia pârâților li s-a constituit un drept de servitute.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate pentru lipsa de folosință a trenului pentru care pârâții-reclamanți au un drept de superficie, respectiv 50,94 mp, deși Codul civil nu cuprinde nici o prevedere specială în acest sens, având în vedere că proprietarul este lipsit tocmai de două dintre atributele dreptului său de proprietate, respectiv posesia și folosința, instanța apreciază că are posibilitatea, de asemenea, de a fi despăgubit corespunzător.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța respins-o văzând că din probele administrate în cauză și indicate anterior reiese faptul că pârâții-reclamanți au construit doar două camere pe cale le ocupă și în prezent, restul construcției fiind refăcută de către reclamantul-pârât.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții, și, criticând-o ca netemeinică, arătând că în raport de dreptul de superficie recunoscut pentru două camere din construcția edificată cu acordul proprietarilor donatari, pentru terenul ocupat în baza convenției pârâții nu datorează nicio sumă de bani, pentru că superficia este un dezmembrământ al dreptului de proprietate. Textul invocat în acțiune se referă doar la dreptul de servitute și nu la dreptul de superficie, acțiunea reclamantului fiind inadmisibilă.
Au mai arătat că prin acordarea dreptului de servitute în dosarul 3431/2003 nu s-a susținut, nu s-a solicitat și nu s-a acordat nicio despăgubire pentru dreptul stabilit. Prin urmare, nu se mai poate pune în discuție o altă situație decât cea pentru care există autoritate de lucru judecat, acțiunea reclamantului fiind un act de ingratitudine.
Cu privire la evacuare, au arătat că prin sentința Judecătoriei Galațis -a recunoscut dreptul de superficie pentru încăperile 1 și 2, numai că și camera 3 este construită tot de pârâți, anterior întocmirii actului de donație și nu fac obiectul donației, că pârâții sunt constructori de bună credință. Au mai arătat că suma stabilită este foarte mare, deși pensia pârâtei este foarte mică.
Reclamantul a formulat apel întrucât instanța a omis să precizeze data de la care pârâții datorează despăgubirile lunare și că nu se menționează unitatea de măsură pentru suprafața de 50,64 teren.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 542/2008 Tribunalul Galația admis apelurile reclamantului și pârâților și schimbând în parte hotărârea primei instanțe a obligat pârâții la plata sumei de 182,5 euro lunar cu titlu de despăgubiri începând cu data introducerii acțiunii reținându-se în esență că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 616 din Codul civil.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții care s-au declarat nemulțumiți de plata impusă de instanță pentru dreptul de superficie, considerând că prin aceasta s-a schimbat natura de drept real a servituții într-un drept personal de locație.
S-a mai susținut că nici paguba pretinsă nu a fost dovedită în sensul că nu s-a făcut dovada că a avut ofertanți și nu a putut închiria suprafața de 36,52teren.
În urma analizării probelor administrate prin decizia civilă nr. 333/26.05.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa fost respins ca nefondat recursul pârâților reținându-se în esență faptul că la data acceptării donației imobilul a fost preluat de reclamant și cu sarcinile instituite anterior asupra acestuia iar despăgubirile pentru dreptul de servitute sunt reglementate de dispozițiile art. 616 din Codul d e procedură civilă.
Prin contestația în anulare de față petenții au susținut că raționamentul pentru care instanța a dispus respingerea recursului este rezultatul unei greșeli materiale, considerând că în cauză operează autoritatea de lucru judecat privind dreptul de superficie pentru camera nr. 3.
Se mai reține că instanța nu a făcut nici o referire la cererea reconvențională deși motivul nr. doi de recurs privește tocmai acest aspect.
Au mai arătat petenții că despăgubirile pentru dreptul de servitute au fost confundate cu plata lunară a unei chirii.
Analizând contestația de față prin prisma dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă Curtea o consideră nefondată pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Greșeala materială la care face referire dispoziția art. 318 din Codul d e procedură civilă este interpretată în jurisprudență restrictiv ca fiind vorba despre o greșeală cu caracter procedural pe care instanța a comis-o prin confundarea unor elemente importante în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Eroarea la care face referire textul de lege arătat mai sus trebuie să fie evidentă și să nu impună reexaminarea fondului ori reevaluarea probelor întrucât acest fapt ar echivala cu analizarea hotărârii pronunțate pe netemeinicie.
De asemenea greșeala materială nu poate viza modul în care instanța a înțeles să interpreteze legea.
Așa cum rezultă din conținutul contestației de față petenții fac referire la interpretarea eronată a probelor precum și la aplicarea greșită a dispozițiilor legale astfel că față de cele arătate mai sus dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă nu sunt aplicabile.
Pentru motivele arătate, Curtea, urmează să respingă ca nefondată contestația petenților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii, și împotriva deciziei civile nr. 333/R/26.05.2009, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 03 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./11.11.2009
Tehnored.
6 exp./12.11.2009
Com. 4 exp./12.11.2009
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Anica
