Speta drept civil. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 522
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 602R din 4 iulie 2007 Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Școala din.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care invederează instanței că față de solicitarea Curții de Apel Timișoara de restituire a dosarului nr-, s-a comunicat că acesta se află atașat la dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție fiind în imposibilitate de a fi restituit până în momentul motivării și redactării deciziei.
Curtea constată că la pagina 83 dosarului, contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
Având în vedere că s-a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 602/4 iulie 2007 pronunțată de secția de litigii de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Timișoara, decizie care există la dosar, fiind depuse și toate celelalte acte la care se face trimitere în petitul contestației, cu referire la dosarul nr-, și față de specificul obiectului cauzei deduse judecății, și funcție de dispozițiile art. 320 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cu care contestația în anulare se judecă de urgență și cu celeritate, instanța revine de la adresa înaintată către Înalta Curte de Casație și Justiție și constatând procesul în stare de judecată reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Contestatorul a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 602/4.07.2007 a Curții de Apel Timișoara, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1, art. 320 Cod procedură civilă, și art. 21 alin. 4 din Constituția României.
Motivându-se contestația, s-a arătat că Tribunalul C-S a soluționat fondul cauzei cu încălcarea normelor de competență, admițând ilegal recursul pârâtei Școala -, în temeiul art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă cu referire la prevederile art. 122 din Legea nr. 128/1997 și ale art. 15 alin. 1 din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Colegiului control de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, pentru considerentul că nu ar fi urmat procedura administrativ-jurisdicțională obligatorie la Colegiul central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, deși există dovezi la dosar că a urmat și această procedură.
A mai arătat că la dosar erau depuse probe că a sesizat inițial, încă din 3 ianuarie 2007 colegiul central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, urmând în acest mod și pretinsa procedură jurisdicțională administrativă prealabilă, conform art. 122 din Legea nr. 128/1997, hotărârea fiindu-i comunicată tardiv. Tribunalul C-S - Secția litigii de muncă a fost sesizat ulterior plângerii și epuizării procedurii jurisdicțional-administrativă și întrucât Colegiul central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării a comunicat tardiv hotărârea, el a continuat judecata contestației la concediere la secția litigii de muncă a Tribunalului C-S, unde introdusese cererea ulterior contestației administrative-jurisdicționale depuse la Colegiul central de disciplină.
De asemenea, a mai invocat că prin încheierea din 11 aprilie 2007 din dosarul nr- al Curții de Apel Timișoara, s-a suspendat judecata administrativ-jurisdicțională la cererea pârâtei și a Colegiului central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării B, invocându-se motivul judecării irevocabile a litigiului pe calea dreptului muncii de către Tribunalul C-S, și respectiv Curtea de Apel Timișoara, situație în care și aceste din urmă instanțe ar fi trebuit să suspende litigiul de muncă până la judecarea hotărârii nr. 1/19 ianuarie 2007 Colegiului central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării.
A mai precizat contestatorul că prin maniera în care s-a derulat judecata, i s-a îngrădit accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil și soluționarea lui într-un termen rezonabil, iar judecătorii care au soluționat cauza se fac vinovați de denegare de dreptate.
În consecință, a solicitat admiterea contestației și să se dispună reîncadrarea sa pe postul de profesor de istorie-geografie, titular la Școala -, plata salariilor cuvenite pe perioada concedierii ilegale și plata unor daune moratorii de 10.000 lei precum și cheltuieli de judecată.
La data de 23 iulie 2007, contestatorul, în completarea motivelor contestației, a arătat că înțelege să invoce și încălcarea dispozițiilor art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că dezlegarea dată pricinii este rezultatul unei greșeli materiale, instanța admițând ilegal recursul pârâtei în temeiul art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, dar omițând să facă precizarea trimiterii dosarului spre rejudecare instanței judecătorești competente.
În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a depus la dosar: copie după recursul declarat de Școala la dosar nr-(fila 6), hotărârea nr. 1/2007 dată de Colegiului central de disciplină din cadrul Ministerului Educației și Cercetării (fila 13), decizia civilă nr. 482/14 septembrie 2004 Curții de Apel Timișoara, dată în dosar nr. 5574/C/2003 (fila 24), sentința civilă nr. 1750/1 iunie 2004 Tribunalului C-S pronunțată în dosar nr. 2049/C/2004 (fila 25), încheierea de suspendare a cauzei din 11 aprilie 2007 pronunțată de Secția contencios administrativ și fiscal în dosar nr- al Curții de Apel Timișoara, (fila 29), întâmpinarea depusă la dosar nr- din partea Ministerului Educației și Cercetării (fila 31), sentința civilă nr. 382/2 martie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S (fila 40), decizia civilă nr. 602R din 4 iulie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Secția litigii de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Timișoara (fila 47), adresa nr. 15002/15.02.2007 înaintată contestatorului de către Ministerul Educației și Cercetării (fila 63), sentința civilă nr. 215/19 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- de Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara (fila 73) precum și alte precizări la contestație.
Intimata Școala cu clasele I-VIII nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând motivele invocate în contestația în anulare formulată, în raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei, Curtea o constată neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 38/22 decembrie 2006, Școala cu clasele I-VIII T i-a desfăcut contractul de muncă contestatorului.
Prin cererea formulată la Tribunalul C-S, contestatorul a contestat această decizie, constituindu-se dosarul nr-, și în același timp a contestat-o și la Colegiul Central de Disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, în procedură prealabilă obligatorie prevăzută de art. 122 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 128/1997.
Prin hotărârea pronunțată, Colegiul central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării respinge contestația și menține decizia nr. 38/22 decembrie 2006.
Hotărârea nr. 1/19 ianuarie 2007 Colegiului central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării a fost atacată pentru nelegalitate la Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal, constituindu-se dosarul nr- care, prin sentința civilă nr. 215/19 septembrie 2007 declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Timiș pe raza căruia se află Inspectoratul școlar al unității de învățământ cu care contestatorul se află în raporturi de muncă.
Prin sentința civilă nr. 382 pronunțată la data de 2 martie 2007, Tribunalul C-S a admis cererea contestatorului, formulată împotriva intimatei Școala cu clasele I-VIII, anulând decizia de sancționare nr. 38/22 decembrie 2006, și dispunând reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor bănești corespunzătoare.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de intimata Școala cu clasele I-VIII, a fost admis, prin decizia civilă nr. 602R din 4 iulie2007 a Secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Curții de Apel Timișoara, modificându-se sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
S-au reținut dispozițiile art. 122 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 128/1997 care reglementează o procedură prealabilă obligatorie potrivit cu care persoanele sancționate au dreptul de a contesta în termen de 15 zile de la comunicare decizia respectivă la Colegiul Central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării, pentru sancțiunile prevăzute de art. 116 literele d-f, reclamantul urmând această procedură, și totodată, în paralel, s-a adresat direct instanței de judecată, formându-se dosarul nr-, ori câtă vreme a acceptat procedura specială, prealabilă, prevăzută de art. 122 din Legea nr. 128/1997, are deschisă calea controlului judecătoresc în această procedură.
Împotriva acestei soluții s-a formulat prezenta contestație în anulare, bazată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă, și respectiv art. 318 Cod procedură civilă.
Cazul de contestație în anulare prevăzut la art. 317 alin. 1 Cod procedură civilă este dat când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită potrivit legii.
Din practicaua deciziei civile nr. 602 Curții de apel Timișoara, rezultă că în ziua de 4 iulie 2007, când s-a soluționat recursul, contestatorul personal și asistat de avocat ales a fost prezent la dezbateri, fiind exclus așadar cazul de contestație mai sus menționat.
Mai invocă contestatorul, cazul prevăzut de art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, motivând că hotărârea atacată a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Tribunalul C-S a fost supusă analizei și instanței de recurs, care prin considerente a arătat că fiind vorba de un litigiu de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 284 (2) din Codul muncii, competența de soluționare aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are sediul sau domiciliul reclamantul, în speță, Tribunalul C-
Susținerile contestatorului arătate în petitul contestației, în sensul că ar fi atacat decizia nr. 38/22 decembrie 2006 la Tribunalul C-S după ce epuizat procedura jurisdicțională, deoarece Colegiul central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării i-a comunicat tardiv hotărârea, nu pot fi reținute, din examinarea înscrisurilor existente la dosar, precum și din conținutul tuturor hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțe, reieșind o altă situație, și anume faptul că a înțeles să urmeze în paralel, atât procedura specială prevăzută de Legea nr. 128/1997, cât și procedura dreptului comun, adresându-se direct instanței de judecată.
Neîntemeiată apare și susținerea sa în sensul că instanța de recurs ar fi trebuit să suspende litigiul de muncă până la judecarea hotărârii nr. 1/19 ianuarie 2007 Colegiului central de disciplină al Ministerului Educației și Cercetării.
În legătură cu acest aspect, instanța de recurs a pus în discuție suspendarea cauzei până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ, ce forma obiectul dosarului nr- al Curții de Apel Timișoara, prin care contestatorul atacase hotărârea nr. 1/19 ianuarie 2007, acesta nefiind de acord însă cu suspendarea cauzei.
Din cele mai sus arătate, rezultă că aspectele invederate de contestator, exced conținutului textului art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv unei contestații în anulare.
În conformitate cu prevederile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin criticile formulate nu este evidențiată nicio greșeală materială care, în sensul strict al legii ce reglementează o situație de excepție și nu poate fi interpretată extensiv, ar trebui să fie o eroare în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea căruia să nu fie necesară reexaminarea fondului, reaprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale, sau rezolvare a unui incident procedural, evidentă prin raportare numai la probele existente în dosar la data pronunțării deciziei.
Criticile pe care contestatorul le aduce deciziei atacate vizează practic, modul în care instanța de recurs a rezolvat cauza, stăruind pentru o interpretare în sensul susținerilor sale, aspect ce nu poate fi realizat pe calea contestației în anulare - cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată doar în anumite condiții, strict prevăzute de lege, pentru că în caz contrar s-ar depăși în mod vădit limitele atribuțiilor sale, ce rezultă din dispozițiile legale.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 320 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 602R din 4 iulie 2007 Curții de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr. 602R din 4 iulie 2007 Curții de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Școala din.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /24.03. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex./24.03. 2008
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Ion Graur, Carmina Orza
