Speta drept civil. Decizia 522/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 522
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
***************************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1760 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții SC CONFORT SRL, ITM M, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind intimații pârâți ITM M și SC CONFORT SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, a susținut motivele de recurs arătând că instanța nu a cercetat fondul, nu a lămurit situația de fapt dedusă judecății, au fost încălcate dispozițiile legale privind administrarea și aprecierea probelor. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1760 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta,.1, județul M împotriva pârâților SC Confort M ȘI ITM
S-a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
S-a constatat faptul că reclamanta a lucrat la societatea pârâtă o anumită perioadă de timp, fără a avea însă continuitate așa cum rezultă din rapoartele zilnice de casă anexate în copie la dosar.
Așa cum rezultă din susținerile ambelor părți a existat intenția acestora de a încheia un contract de muncă, reclamanta manifestându-și intenția de a desfășura activitate în cadrul societății pârâte, administratorul acesteia din urmă fiind de acord cu acest lucru și cu plata unui salariu corespunzător. Reclamantei i s-a permis să înceapă activitatea, urmând ca pe parcurs să aducă actele necesare angajării, acte cu privire la care reclamanta a fost informată de către angajator, potrivit susținerilor acestuia. actele solicitate și prezentându-se sporadic la locul de muncă, angajatorul a luat decizia de a renunța la colaborarea cu reclamanta, refuzând să mai încheie un contract de muncă cu acesta.
Susținerile reprezentantului societății pârâte nu au fost combătute cu probe de către reclamantă, deși acesteia i-au fost acordate numeroase termene în acest sens.
Deși, potrivit dispozițiilor art.287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, aceasta nu înseamnă că simpla afirmație a salariatului poate justifica admiterea acțiunii sale prin considerarea ca adevărată a obligațiilor sale, ci relevanța acestei inversiuni a sarcinii probei trebuie analizată și din perspectivele dispozițiilor art.172 - 175.civ.Cod Penal Astfel, obligația angajatorului de a depune înscrisurile solicitate de salariat trebuie îndeplinite numai în măsura în care instanța apreciază că acel înscris este necesar și util soluționării cauzei. Instanța apreciază că rapoartele depuse în copie la dosar de către societatea pârâtă corespund solicitărilor acesteia, astfel că urmează a se dispune respingerea cererii formulate în ședința publică de astăzi, constatându-se că nu există nici un fel de eroare.
Mai mult decât atât, ambele părți aveau obligația de a propune probe la termenele statornicite de Codul d e procedură civilă și nu în rate, cunoscut fiind că potrivit dispozițiilor art.288 Codul muncii, administrarea probelor în litigiile de muncă se face cu respectarea regimului de urgență. Cum textul dă satisfacție principiului celerității în activitatea de judecată și are menirea de a determina părțile să acționeze cu diligență și bună credință și să nu tergiverseze soluționarea cauzei, s-a apreciat că se impune decăderea acestora din proba cu martorii încuviințați, noțiunea de întârziere raportându-se chiar de la data solicitării și încuviințării acestei probe, 16 mai 2008, iar expertiza solicitată la acest termen se apreciază că nu este utilă soluționării cauzei.
Deși, formal, probele au fost solicitate chiar prin cererea de chemare în judecată, pe parcursul judecății, reclamanta nu s-a preocupat de administrarea lor.
In aceste condiții s-a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada susținerilor din acțiune, în cauză neputându-se face aplicarea dispozițiilor art.16 al.2 din Codul muncii.
In ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată față de pârâta Inspectoratul Teritorial d e Muncă M, s- constatat că aceasta nu poate fi primită din următoarele considerente:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, temeiul juridic invocat fiind art. 304 pct.9 cod procedură civilă și art. 129 alin. 4 și 5 cod procedură civilă.
Astfel, arată că martorii încuviințați nu s-au prezentat să depună mărturie din cauza presiunilor exercitate de angajator și că deși au fost citați au avertismentul sancționării în caz de neprezentare, aceștia nu au fost sancționați, dar s-a dispus decăderea din probă.
Arată că greșit s-a respins și completarea probei cu înscrisuri, respectiv rapoartele zilnice pe perioada iunie - iulie 2007, iar nu cele din 2006, depuse de pârâtă și care nu corespund perioadei lucrate de către reclamantă.
Arată că, eronat, instanța a respins și proba expertizei contabile, dat fiind faptul că drepturile bănești solicitate nu puteau fi calculate decât printr- expertiză de specialitate.
Recurenta reclamantă invocă greșita apreciere a probelor și faptul că litigiul s-a soluționat pe simplele susțineri ale părților, iar nu pe dovezi, așa cum cer dispozițiile art. 261 cod procedură civilă.
Arată, că hotărârea s-a dat fără cercetarea fondului, ceea ce atrage aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 5 cod procedură civilă și că în mod greșit s-a respins acțiunea față de, această instituție având obligația legală de efectuat operațiuni de înscriere în carnetul de muncă.
Prin întâmpinarea formulată la 29 ianuarie 2009, a solicitat respingerea recursului, întrucât nu are calitate procesuală pasivă, fiind un conflict de drepturi ce rezultă dintr-un raport de muncă, obligația de plată a drepturilor revenind angajatorului. fiind prestator de servicii, în cauză angajatorul nu na depus la. contractul de muncă al reclamantului pentru ca să-și îndeplinească rolul de prestator de servicii.
Analizând actele și lucrările dosarului, legalitatea sentinței recurate prin prisma dispozițiilor art. 3041și art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, în raport de criticile invocate prin recurs și apărările formulate prin întâmpinare, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Cât privește suplimentarea probei cu înscrisuri, instanța a dispus corect deoarece există la dosar rapoartele zilnice de casă (filele 61-76 dosar fond) pe perioada reclamată de către recurentă.
Referitor la proba testimonială încuviințată, părțile fiind reprezentate legal în ședința publică de la 19 septembrie 2008, așa cum rezultă din încheierea de ședință (fila 94 dosar fond), s-a dispus prezentarea martorilor în instanță, sub sancțiunea decăderii din probă, iar urmare a neprezentării martorilor pentru audiere, sancțiunea decăderii din probă a fost dispusă în mod legal.
Deși cererea de efectuare a unei expertize contabile (filele 99-100 dosar fond), apare ca formulată la 19 septembrie 2008, nefiind nici mențiune în încheierea de ședință din 19 septembrie 2008, rezultă că avocatul reclamantei nu a formulat o astfel de cerere în ședința publică, deși a fost prezent la dezbateri, ci ulterior cererea fiind depusă în discuție la termenul din 03 octombrie 2008, când instanța s-a pronunțat asupra fondului litigiului.
In raport de cele constatate se apreciază că în mod legal, instanța de fond reținut incidența dispozițiilor art. 288 Codul muncii la termenul din 03 octombrie 2008 și a soluționat cauza.
Cât privește incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 cod procedură, civilă, aceasta nu poate fi reținută deoarece tribunalul a soluționat cauza pe fond în raport de actele și lucrările dosarului, pronunțându-se asupra tuturor capetelor de cerere formulate de către reclamantă.
Față de pârâtul instanța de fond, în mod legal a constatat lipsa calității procesuale pasive a acestei pârâte, excepția reținută fiind corect motivată.
In considerarea celor expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 1760 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții SC CONFORT SRL, ITM M, având ca obiect alte cereri.
Deciziei irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Ianuarie 2009.
Președinte Pentru Judecător Judecător
- - - - - -
În semnează
Președinte Curtea de Apel
Grefier
- -
Red.jud.
Ex.2/
Jud.fond.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Sorin Pascu, Cristina Raicea
