Speta drept civil. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.545/CM
Ședința publică din data de 29 septembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii din 24 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în C,-, -.1, județul C, având ca obiect conflict de muncă - recurs la încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na avocat, fără delegație la dosar, lipsind intimații reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.87 și următoarele cod pr.civilă.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că recursul de față, a fost soluționat prin decizia civilă nr.480/CM/19.08.2009 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
După referatul grefierului de ședință;
Curtea, întreabă pe apărătorul recurentei pârâte despre recursul de față, însă acesta susține că în cauză este vorba despre o eroare administrativă.
Instanța din oficiu, invocă excepția autorității de lucru judecat și acordă cuvântul asupra acestei excepții apărătorului recurentei pârâte.
Apărătorul recurentei pârâte, având cuvântul solicită admiterea excepției invocată din oficiu de către instanță.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
- Membru Grup Bad eclarat recurs la data de 01.07.2009 împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la prevederile legale cuprinse în art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003, Codul muncii raportat la prevederile art.1 alin.4 și 5, art.73 alin.3 lit.p) și art.79 alin.1 din Constituția României revizuită.
În fapt:
La termenul din 27.05.2009, pârâta - GRUP Bar idicat în fața instanței excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, prin raportare la dispozițiile constituționale statuate prin art. 1 al. 4 și 5, art. 73 al. 3 lit. p și art. 79 al. 1.
S-a apreciat că excepția invocată are legătură cu soluționarea cauzei și este admisibilă, prin raportare la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât de soluționarea acestei chestiuni depinde judecarea excepției de necompetență teritorială invocată în considerarea Legii nr. 168/1999.
În analiza temeiurilor de neconstituționalitate, autorul excepției a arătat că textul art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 dispune în sensul că:,Pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: -
-orice alte dispoziții contrare.
Dar, potrivit art. 72 din Legea nr. 168/1999,cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
În egală măsură, art. 284 Codul muncii stabilește că:,Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sa reședința, ori, după caz, sediul.
Autorul excepției a arătat că există, astfel, două dispoziții legale aparent cu același obiect și pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea determinării instanței competente, în condițiile în care norma de competență are în această materie un caracter absolut.
S-a susținut că atât Legea nr. 168/1999, cât și Legea nr. 53/2003 sunt legi organice în înțelesul dat de art. 73 din Constituția României, astfel că având amândouă forță juridică egală, trebuie analizat dacă Legea nr. 168/1999 mai este sau nu în vigoare.
Ultima liniuță a art. 298 din Codul munciia constituit temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită a normelor similare cuprinse în Legea nr. 168/1999, fără însă a se observa că după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru a opera o abrogare implicită, fiind abrogat expres Decretul nr. 16/1967 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnică legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative.
Au fost invocate dispozițiile art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000 prin care legiuitorul a impus regula abrogării exprese directe, astfel că dispozițiile vizate a fi abrogate prin Legea nr. 53/2003 urmau a fi menționate explicit.
Aceleași norme de tehnică legislativă au prevăzut că doar în mod excepțional, în cazul în care, datorită complexității reglementărilor, nu ar putea fi indicate toate prevederile legale contrare, se va putea adăuga, la sfârșitul enumerării actelor normative abrogate direct, formula de abrogare generică,și orice alte dispoziții contrare.
S-a arătat că temeiurile de neconstituționalitate invocate se fundamentează pe principiul efectivității juridice dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căruia legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente și coerente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, de a evita paralelismul legislativ, normele urmând a avea vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, având o aplicabilitate practică uniformă.
Autorul excepției a conchis în sensul că art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ) nu poate modifica implicit prevederile cuprinse în Legea nr. 168/1999, întrucât această situație ar veni în contradicție cu dispozițiile:
- art. 1 al. 4 din Constituție, conform cărora:,Statul se organizează potrivit principiului echilibrului și separației puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale;
- art. 1 al. 5 din Constituție, potrivit cărora:,În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie;
- art. 73 al. 3:,Prin lege organică se reglementează - p). regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială;
- art. 79 al. 1, care prevăd:,Consiliul legislativ este organ consultativ de specialitate al parlamentului, care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și coordonării întregii legislații.
Reclamanta nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepția invocată de pârâtă.
Prin încheierea din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale - cu excepția de neconstituționalitate arătată.
Astfel, potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992,,Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, iar al. 3 al art. 29 menționează că,Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză vizează o prevedere dintr-o lege în vigoare ( art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 ), care nu a fost declarată anterior neconstituțională prin exercitarea controlului de către
Textul nu are, însă, nici o relevanță sub aspectul soluționării în fond a cauzei, el putând fi invocat doar în analiza excepției de necompetență teritorială invocată de societatea pârâtă, care nu implică însă controlul de constituționalitate, ci doar pe cel privind aplicarea în timp a legii și care revine, în acest context, instanței de judecată.
Pe cale de consecință, atributul Curții Constituționale constă în determinarea compatibilității normei în discuție cu dispozițiile constituționale, iar nu în punerea de acord a două prevederi legale sau stabilirea prevalenței unui text al legii față de un altul.
De altfel, în invocarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a conturat aspectul neconformității cu legea fundamentală a art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, prin raportarea punctuală la interpretarea dată textului de Legea nr. 24/2000, în timp ce textele din Constituție la care s-a făcut trimitere expresă au vizat prevederi cu valoare de principiu, referitoare la separația puterilor în stat, supremația legii și la reglementarea prin lege organică a sferei raporturilor de muncă.
Se va constata, așadar, că excepția de neconstituționalitate ridicată în legătură cu prevederile art. 298 al. 2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003 nu are nici o legătură cu modalitatea de soluționare a cauzei, întrucât analiza intervenției în timp a legilor și determinarea normei incidente în materie ( inclusiv sub aspectul competenței materiale și/sau teritoriale ) intră în atributul exclusiv al instanței de judecată - putând fi deopotrivă temei de contestare a soluției date, în fața instanțelor de control judiciar.
De altfel, chiar autorul excepției recunoaște că instanțele de judecată sunt cele chemate să analizeze aplicabilitatea ori, dimpotrivă, abrogarea expresă/implicită a unui text de lege. Pe de altă parte, Curtea Constituțională nu are căderea de a sancționa - într-o altă modalitate decât prin controlul conformității în raport de Constituție - nelegalitatea unui act normativ, emis astfel cum se susține, în contradicție cu normele de tehnică legislativă.
Critica încheierii prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
S-a precizat că din conținutul textului menționat rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite pentru invocarea excepției de neconstituționalitate a unei prevederi legale, anume: excepția să fie invocată în fața instanței de judecată sau a tribunalului arbitral, să aibă ca obiect prevederi cuprinse în lege sau ordonanță de urgență a guvernului, să aibă în vedere prevederi legale ce nu au mai fost declarate anterior neconstituționale, precum și ca obiectul sesizării să vizeze prevederi legale ce au legătură cu cauza. Recurentul a apreciat că în speță toate aceste condiții sunt întrunite.
Soluționarea excepției de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu, întrucât art. 298 alin. 2 Codul muncii vizează la ultima liniuță abrogarea a oricăror "alte dispoziții contrare".
Recurentul a arătat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru a opera abrogarea implicită, fiind abrogat expres actul normativ care reglementase acest mod de stingere a efectelor legii - Decretul nr. 16/1967.
S-a arătat, astfel, că art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 au impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă.
S-a apreciat că, din acest punct de vedere, este evident că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate cerute de Legea nr. -, motiv pentru care încheierea tribunalului, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, este nefondată.
Prin decizia civilă nr.480/CM/19.08.2009, Curtea de APEL CONSTANȚA a respins ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă SC SA - Membru Grup
Curtea, din oficiu a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la Decizia nr.480/CM din 19.09.2009.
Art.163(1) Cod procedură civilă dispune:"Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect și de aceleași părți, înaintea mai multor instanțe".
Astfel, obiectul prezentului recurs îl vizează încheierea de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
La o dată anterioară prezentei sesizări, recurenta de față a declarat recurs împotriva aceleași încheieri de ședință din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța.
Curtea, sesizată cu recursul anterior, l-a soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.480/CM/19.08.2009.
Fără a observa împrejurarea că a sesizat anterior curtea cu un recurs, împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, la o dată ulterioară (respectiv 1 iulie 2009) - membru Grup B s-a adresat cu o nouă cerere de recurs.
Pe cale de consecință, Curtea, din oficiu a invocat excepția autorității de lucru judecat pe care a și admis-o drept urmare, respingând cel de-al doilea recurs pe acest temei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge recursul civil formulat de pârâta SC SA - GRUP, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii din 24 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul în C,-, -.1, județul C, pentru autoritate de lucru judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.09.2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.dec.Jud.-/05.10.2009
Tehnored.gref.RD/2ex/06.10.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu Răzvan Anghel
