Speta drept civil. Decizia 561/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 561/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanta "" împotriva sentinței civile nr. 10 din 10 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru reclamanta recurentă "" S, consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța văzând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului pentru motivele de recurs formulate în scris.
Ulterior, se prezintă în cauză avocat în calitate de apărător al pârâtei intimate, căruia i se prezintă mersul dezbaterilor.
Instanța, față de împrejurarea că reprezentantul intimatei nu are cereri de formulat, acordă cuvântul în apărare.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței aflate la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr- reclamanta - - a chemat în judecată pârâta solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 31305 lei reprezentând paguba produsă societății prin nepunerea în aplicare a actelor adiționale ale unor angajați.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la efectuarea lichidării unor angajați pârâta nu a informat conducerea societății despre existența actelor adiționale ale acestora și nu a procedat la punerea lor în executare, cauzând astfel un prejudiciu societății.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și a formulat cerere reconvențională prin care să se constate nulitatea absolută a actelor adiționale -/2008, -/2008 și -/2008. În motivarea cererii reconvenționale se arată că actele adiționale au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale, iar obligațiile stipulate în cuprinsul acestora nu au nici un temei legal.
Prin sentința civilă nr. 10/2009 Tribunalul Sibiua respins atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că pârâta este angajata societății reclamante în funcția de șef birou personal, iar la încetarea contractelor de muncă ale unor angajați înainte de expirarea unei perioade de 3 ani nu a pus în executare actele adiționale prin care salariații se obligau să plătească societății suma de 10000 lei.
Instanța a reținut că pentru admiterea acțiunii reclamantei, care este întemeiată pe prevederile art. 270 Codul muncii, este necesară întrunirea cumulativă a unor condiții, dintre care esențială este producerea unei pagube în patrimoniul angajatorului. În patrimoniul angajatorului s-a apreciat că nu s-a produs nici o pagubă atât timp cât pentru punerea în aplicarea a prevederilor actelor adiționale societatea are la îndemână o acțiune directă împotriva foștilor angajați. Numai în situația în care acțiunea directă nu ar mai putea fi exercitată și dacă s-ar dovedi că sunt întrunite condițiile de existență ale răspunderii fostului angajat s-ar putea formula o acțiune în răspundere subsidiară, care, chiar dacă nu mai este reglementată în mod explicit în actualul cod al muncii, este admisibilă.
Instanța a apreciat că reclamanta face o confuzie între răspunderea disciplinară și pentru care se poate aplica o sancțiune disciplinară și răspunderea patrimonială care are alt regim juridic.
În privința cererii reconvenționale s-a considerat că reclamanta reconvențională nu are interes să atace actele adiționale, la care se adaugă faptul că aceasta nu a înțeles să cheme în judecată și pe titularii acestora, deși i s-a pus în vedere această împrejurare.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată la din onorariul avocațial achitat de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - SRL S prin care a solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtei la plata sumei de 30.000 lei, precum și obligarea pârâtei la plata contravalorii stagiilor de formare profesională ale foștilor angajați.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu s-a pronunțat asupra capătului nr. 2 de cerere din acțiunea precizatoare a acțiunii, neexistând mențiuni în sentință cu privire la plata contravalorii stagiilor de formare profesională menționate.
Pe fond soluția este criticată deoarece prin instituirea răspunderii subsidiare a pârâtei, ar însemna că vinovați de producerea prejudiciului sunt persoanele care au solicitat încetarea raporturilor de muncă și nu persona din vina căreia a fost posibilă înregistrarea prejudiciului.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este fondat.
Prin precizarea de acțiunea depusă la fila 62 dosar de fond reclamanta și-a completat acțiunea prin formularea unui nou capăt de cerere prin care a solicitat obligarea pârâtei și la plata contravalorii stagiilor de formare profesională ale foștilor salariați, în sumă totală de 1305 lei.
Deși atunci când menționează cu ce a fost sesizată, prima instanță reține că reclamanta solicită suma de 31305 lei (suma care include valoric ambele capete de cerere din precizarea de acțiune) ulterior în sentință se face mențiune numai la prejudiciul cauzat prin nepunerea în executare a unor acte adiționale prin care foștii angajați au solicitat încetarea contractului individual de muncă anterior expirării unei perioade de 3 ani.
Nu rezultă sub nici o formă că instanța a avut în vedere și capătul introdus prin precizarea de acțiune, întrucât formulările din considerente sunt generice, cu trimitere la orice acțiune în răspundere patrimonială.
Cum din considerentele hotărârii nu rezultă că prima instanță s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere, fiind deci incidente prevederile art. 312 alin.5 Cod procedură civilă astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. XXI/2006 a ÎCCJ, potrivit căreia în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncă poate fi dispusă numai în situațiile prevăzute expres și limitativ în art. 81 alin. 2 lit.a și b din Legea nr. 168/1999, precum și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, curtea va dispune admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S împotriva sentinței civile 10/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dos-.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Tehnored. /10.06.2009,
2 ex. IM
Jud.fond: C,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
