Speta drept civil. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - litigiu de muncă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 60
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Sas
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtaRegia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.895din 25 iunie 2009 și aîncheieriidin23 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru pârâta recurentă și reclamantul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâtei recurente a solicitat acordarea unui nou termen având în vedere că nu s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Curtea de Apel București - Secția a - VIII - a contencios Administrativ și Fiscal.
Instanța revine de la relațiile solicitate, considerând că nu mai sunt utile soluționării cauzei și constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru unitatea recurentă, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris la dosar, a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, admiterea recursului și casarea hotărârilor primei instanțe. A precizat că intimatul a avut calitatea de lider de sindicat al Sindicatului în dosarul nr- al Curții de Apel București, acțiune ce a avut ca obiect câștigarea drepturilor pentru tot personalul silvic.
Reclamantul intimat, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare și menținerea sentinței civile nr. 895 din 25 iunie 2009 și a încheierii din 23.06.2009, ca fiind legale și temeinice. Apreciază că între cererea sa de chemare în judecată și cererea promovată de Federația Sindicatelor nu există identitate de părți, obiect și cauză, astfel încât între cele două litigii nu este incidentă excepția de lucru judecat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată inițial la Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani sub nr. -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva B - Direcția Silvică B, solicitând obligarea acesteia la plata sumei reprezentând sporul de risc în procent de 25% din salariul de bază conform art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 27.03.2008, actualizată în funcție de indicii de inflație, precum și a dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000.
În fapt, reclamantul a arătat că îndeplinește funcția de tehnician silvic în cadrul Ocolului Silvic, județul B, având calitatea de personal silvic.
De asemenea, că art. 127 alin. 5 din noul Cod silvic prevede în mod imperativ beneficiul sporului de risc pentru personalul silvic din cadrul ocoalelor silvice, așa încât este îndreptățit la plata sumelor cu acest titlu.
Reclamantul a arătat și că Federația sindicatelor din silvicultură "" a întreprins demersuri pe lângă Regia Națională a Pădurilor Romsilva pentru acordarea sporului însă, prin adresa nr. 2582/12.05.2008 aceasta a refuzat, motivând că ar fi necesare reglementări suplimentare care să lămurească noțiunea de risc precum și cea a condițiilor specifice și categoriilor de personal silvic îndreptățite la beneficiul acestui spor.
Reclamantul a apreciat, așadar, că nu există o justificare legală a angajatorului pentru neacordarea sporului, astfel încât față de dispozițiile art. 38 și art. 39 alin. 1 lit. d din Codul muncii, a solicitat admiterea cererii sale așa cum a fost formulată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Constituției României, Legii nr. 53/2003 și Codului silvic.
În dovedire, reclamantul a depus adeverința nr. I 863 din 1.07.2008 eliberată de Ocolul Silvic pentru a dovedi calitatea sa de salariat al pârâtei.
Pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică B, a formulat întâmpinare prin care a lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii reclamantului.
Pârâta a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 3 lit. b din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, a procedat la evaluarea riscurilor profesionale pentru activitatea de pază și protecție a personalului din cadrul Direcției Silvice B, rezultând un indice de conformitate pentru categoria responsabililor de compartimente ocol, cum este și cazul reclamantului, situat la nivel mediu.
Din studiul întocmit rezultă un nivel al indicelui de conformitate situat între 46 și 79%, între "mic" și "bun", în condițiile în care valoarea optimă este de 100%.
De asemenea, din analiza nivelului de risc prezentat de nivelul de muncă al personalului din care face parte și reclamantul, rezultă o valoare globală de 2,58 în cadrul unui grafic cu valoare până la 7.
În dovedire, pârâta a depus copia " de evaluare a riscurilor profesionale" întocmit în anul 2006, însă reclamantul a contestat concluziile acestuia fiind întocmit înainte de apariția noului Cod silvic, în martie 2008.
Prin încheierea de ședință din 29 octombrie 2008, instanța de contencios administrativ a admis excepția necompetenței sale materiale și a scos cauza de pe rol, trimițând-o Secției civile a Tribunalului Botoșani - complet litigii de muncă, reținând că reclamantul nu are calitatea de funcționar public și că nr.OUG 59/2000 nu stabilește o normă specială de competență decât pentru contestarea deciziei de sancționare.
Învestită astfel în dosarul nr-, prin încheierea de ședință din 5.01.2009, Secția civilă - complet specializat în judecarea conflictelor de muncă și de asigurări sociale a Tribunalului Botoșania admis excepția necompetenței sale materiale și a înaintat dosarul Curții de Apel Suceava pentru stabilirea instanței competente, pentru motivele expuse pe larg în considerentele acestei încheieri.
Prin sentința nr. 4/10.03.2009, Curtea de Apel Suceava - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea de regulator de competență și a trimis dosarul Tribunalului Botoșani, reținând că art. 22 Cod procedură civilă, "legiuitorul a avut în vedere conflictele ivite între diferite categorii de instanțe judecătorești și nicidecum conflictele dintre diferitele secții ale aceleiași instanțe, cum este cazul în speță".
astfel dosarul cauzei la data de 29 aprilie 2009, instanța l-a reținut pentru pronunțarea unei soluții pe fondul pricinii, în considerarea art. 3 din Codul civil, a art. 21 din Constituția României și a art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului, ce reglementează accesul liber la justiție și dreptul la tribunal pentru apărarea drepturilor cu caracter civil.
Astfel, tribunalul a constatat că pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2229/10.09.2008 a Curții de Apel București - Secția a - VIII - a contencios administrativ și fiscal (irevocabilă prin decizia pronunțată la data de 23.06.2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție), depunând în copie hotărârea menționată.
Prin sentința civilă nr. 895 din 25 iunie 2009 Tribunalului Botoșani - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 10.09.2008 a Curții de Apel București Secția contencios administrativ.
S-a admis, în parte, acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor. Romsilva B, prin Direcția Silvică
Pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Baf ost obligată să plătească reclamantului sporul de risc de 25% din salariul de bază lunar începând cu 30 martie 2008 și până la data pronunțării sentinței (respectiv 25.06.2009) sumă ce va fi actualizată cu indicii de inflație de la data scadențelor lunare și până la plata efectivă, precum și dobânda legală calculată la debitul principal începând cu 1.07.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică B la plata sporului de risc în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 27.03.2008, suma cuvenită urmând a fi actualizată în funcție de indicii de inflație de la data scadenței și până la data plății efective, precum și a dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000.
În temeiul art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, prin încheierea de ședință din 23.06.2009, prima instanță s-a pronunțat cu prioritate, în raport cu fondul pricinii, asupra excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2229/2008 a Curții de Apel București (fila 21 dosar fond), pe care a respins-o, neexistând identitate de părți și cauză în aceste două pricini.
Astfel, în dosarul nr- al Curții de Apel București, calitatea de reclamant a avut-o Federația Sindicatelor, care a invocat ca temei de drept procesual al pretenției sale Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în timp ce în prezenta cauză calitatea de reclamant aparține salariatului, care și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Codului muncii.
De altfel, inexistența identității juridice între Federația Sindicatului și membrul de sindicat rezultă și din considerentele sentinței civile nr. 2229/10.09.2008, Curtea de Apel București reținând în motivarea soluției sale că "reclamanta nu a detaliat categoriile de salariați care constituie sindicatele".
Pentru soluționarea fondului pretențiilor reclamantului, tribunalul a reținut că potrivit art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/19.03.2008 privind Codul silvic:
"Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază".
Așadar, textul de lege citat prevede în mod imperativ beneficiul sporului de risc și pentru personalul din cadrul ocoalelor silvic - așa cum este și reclamantul - necondiționat de existența vreunei alte reglementări care să circumstanțieze condițiile de acordare sau categoriile de personal silvic beneficiare.
Acolo unde legiuitorul a dorit să procedeze astfel, a indicat în mod expres acest lucru; de exemplu la alin. 4 al aceluiași articol, unde a prevăzut că indemnizațiile acolo reglementate urmează să fie stabilite "prin hotărâre a Guvernului".
Așadar, față de ansamblul celor ce preced, în temeiul art. 281 din Codul muncii raportat la art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/2008, tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâta să-i plătească acestuia sporul de risc de 25% din salariul de bază începând cu data de 30.03.2008 și până la data pronunțării sentinței, respectiv 25.06.2009.
Referitor la perioada de acordare a sporului, tribunalul a apreciat că începutul acesteia nu poate fi decât 30.03.2008, respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 46/2008, calculată conform dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000.
Iar sfârșitul acestei perioadei îl reprezintă data pronunțării prezentei sentințe, întrucât nu este îndeplinită condiția actualității dreptului pretins pentru perioada ulterioară acestei date.
Ca urmare a devalorizării monedei naționale prin inflație, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului și actualizarea sumelor cuvenite cu titlu de spor, de la data scadențelor lunare (respectiv data acordării salariului sau a chenzinei a II a) și până la data plății efective a acestora.
În temeiul art. 161 alin. 4 din Codul muncii, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului și dobânda legală calculată la sumele cuvenite cu titlu de spor, începând cu data 1.07.2008, data introducerii acțiunii, și până la data plății efective.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică
În motivarea acestei căi de atac, pârâta recurentă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Baa rătat, în esență, că în cauză este dată excepția autorității de lucru judecat, existând tripla identitate prevăzută de art. 1201 Cod civil.
Pe fondul cauzei, pârâta recurentă a apreciat că prevederile art. 127 alin. 5 din Codul silvic trebuie interpretate în sensul că acestea se acordă doar în măsura în care personalul silvic și implicit intimatul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 127 alin. 5 din Codul silvic, în funcție de îndeplinirea condițiilor specifice de acordare a acestui spor, respectiv a categoriilor de personal silvic la care se poate acorda acest spor, condiții care nu au fost încă reglementate prin legi speciale, regulamente, statut etc.
În consecință, pârâta recurentă a solicitat admiterea excepției autorității lucrului judecat, admiterea recursului și casarea hotărârilor primei instanțe.
În drept, pârâta recurentă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Curtea constată că în speță, nu este dată excepția autorității de lucru judecat, întrucât nu există identitate de părți între reclamantul din cauza în care s-a pronunțat sentința recurată și reclamanta din cauza ce a format obiectul dosarului nr- al Curții de Apel București - secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2229/10.09.2009.
Astfel, în cauza în care s-a pronunțat sentința recurată, calitatea de reclamant aparține numitului, în timp ce în dosarul nr- al Curții de Apel București, calitatea de reclamantă a avut-o Federația Sindicatelor.
Inexistența identității de părți dintre Federația Sindicatului și numitul rezultă atât din dispozitivul, cât și din considerentele sentinței civile nr. 2229/10.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr-.
Astfel, din dispozitivul sentinței sus-menționate rezultă că s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicatelor, iar în considerentele acelei sentințe s-a reținut, printre altele, că reclamanta nu a detaliat categoriile de salariați care constituie sindicatele.
Prin urmare, neexistând identitate de părți, rezultă că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții cerute de dispozițiile art. 1201 din Codul civil, astfel încât Curtea constată că în cauză nu este dată excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/19.03.2008 (Codul silvic), "Personalul silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia, al ocoalelor silvice, al structurilor silvice de superior și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază."
Însă, art. 122 alin. 1 din aceeași lege, prevede că "Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură elaborează, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului cod, normele, regulamentele, instrucțiunile și ghidurile de bune practici și le aprobă prin ordin al conducătorului acesteia, exercitând și controlul aplicării lor."
Or, la data de 01.07.2008, când reclamantul a formulat acțiunea prin care a solicitat plata sporului de risc în procent de 25% din salariul de bază conform art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/19.03.2008, normele, regulamentele, instrucțiunile și ghidurile de bune practici, care urmau să fie aprobate prin ordin nu fuseseră încă elaborate și nici nu expirase termenul de 12 luni prevăzut de art. 122 alin. 1 din legea sus-menționată.
Prin urmare, reclamantul beneficiază sau nu de sporul de risc de 25% din salariul de bază prevăzut de art. 127 alin. 5 din Legea nr. 46/19.03.2008, în funcție de îndeplinirea sau nu a condițiilor specifice de acordare a acestui spor, care trebuie reglementate prin norme, regulamente, instrucțiuni și ghiduri de bune practici, acte care însă nu erau elaborate la data promovării acțiunii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică B și va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamant, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate, ce nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtaRegia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică, împotriva sentinței civile nr.895din25 iunie 2009,pronunțate de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnodact.
Ex. 2 / 18.02.2010
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Sas
