Speta drept civil. Decizia 616/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.616/CM
Ședința publică de la 16 iulie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, împotriva sentinței civile nr.510 din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: SC T, cu sediul în T,-,.11,.B,.8 și, domiciliat în T,-,.11,.B,.8, având ca obiect conflict de muncă - anulare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Recursule este declarat în termenul legal, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Grefierul de ședință se referă oral asupra cauzei, evidențiind părțile, stadiul dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare. Totodată aduce la cunoștința completului de judecată faptul că s-a depus la dosarul cauzei, prin fax, de către intimata SC, întâmpinare la motivele de recurs invocate de recurentul.
Instanța, verificând conținutul dosarului constată că recurentul - reclamant a solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform art. 242 pct. 2.pr.civ. motiv pentru care declară cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea și ulterior precizată reclamantul a investit instanța,in contradictoriu cu pârâții si, solicitând ca pârâta SC să-i înmâneze o copie a contractului de muncă cu semnătura sa în original, să dovedească, că în carnetele de muncă pe care le-a completat, la capitolul salarizare nu era trecută suma de 330 lei plus 50% din profit și recunoașterea unei ore suplimentare lucrată în fiecare zi în perioada 27.03.2006 - 11.05.2006.
La data de 1 februarie 2008, reclamantul a depus la dosarul cauzei precizări cu privire la obiectul acțiunii, prin care a solicitat anularea contractului de muncă înregistrat la.T sub nr.-/2.06.2006 ca fiind fals, plata unei ore suplimentare lucrată în perioada 27.03.2006 - 11.05.2006 și plata cheltuielilor efectuate cu ocazia achiziționării de materiale pentru societate.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei în data de 4 martie 2008, reclamantul a precizat că solicită constatarea nulității contractului individual de muncă încheiat cu societatea pârâtă și obligarea acesteia la încheierea unui nou contract individual de muncă, obligarea pârâtei să-i înmâneze o copie a contractului individual de muncă, cu semnături originale, plata orelor suplimentare și plata cheltuielilor efectuate cu ocazia achiziționării de materiale pentru societate.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că, în perioada 2.03.2006 - 11.05.2006 a desfășurat activități de reparații auto la SC., având statut de acționar cu participare la profit, în mod egal.
A susținut reclamantul că i-a fost înregistrat contractul de muncă la data de 2.06.2006, după 22 de zile de la încetarea activității la societatea pârâtă. În contractele scrise de reclamant, la capitolul salarizare a trecut suma de 330 lei + 50% din manopera executată.
De asemenea,s-a mai menționat că a suportat cheltuielile pentru materialele folosite în perioada cât a fost salariatul societății.
În dovedire, reclamantul a depus la dosarul cauzei: declarația dată de la data de 1.11.2007, cererea înregistrată sub nr.17/12.05.2006, copiile contractului individual de muncă înregistrat sub nr.-/12.06.2006, copia interogatoriului depus la dosarul nr.3215, copiile chitanței nr.-/16.03.2006 și factura fiscală nr.-/16.03.2006, copia certificatului de înmatriculare nr.T-L, dovada numerelor de înregistrare date de către T și cereri precizatoare.
Pârâta SC Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că reclamantul a primit un exemplar al contractului individual de muncă la data înregistrării acestuia la.
Cu privire la clauza salarială din contractul de muncă al reclamantului, pârâta a arătat că aceasta era de 330 lei/lună, așa cum rezultă din contractul individual de muncă.
Tot prin întâmpinare pârâta a menționat că reclamantul nu a lucrat ore suplimentare și de asemenea, nu a cumpărat pentru societate materiale.
Prin sentința civilă nr.510/05.03.2008 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea față de ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă; a admis excepția autorității de lucru judecat si pentru aceasta a respins capătul de cerere privind plata orelor suplimentare; a respins ca nefondate celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că reclamantul a avut contract de muncă cu SC T,in calitate de angajator astfel ca pârâtul nu se legitimează procesual pasiv.
Întrucât prin sentința civilă nr.29/05.01.2007 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată cererea de obligare a T la plata orelor suplimentare, pentru această cerere exista autoritate de lucru judecat.
S-a constatat că prin sentința civilă nr. 29/05.01.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea a fost anulata decizia de încetare a contractului de muncă al reclamantului, la solicitarea acestuia, nu s-a dispus reintegrarea pe postul deținut anterior. Întrucât acesta nu mai are calitatea de angajat cererea de constatare a nulității contractului de muncă este nefondată.
Din același motiv au fost apreciate ca nefondate si celelalte cereri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru netemeinicie si nelegalitate astfel:
La termenul de judecata din 05.03.2008 instanța nu a ținut cont de precizările pe care le-a depus reclamantul si nici nu le-a înmânat celeilalte părți.
Instanța l-a decăzut pe reclamant din proba cu martori, iar administrarea acesteia ar fi fost esențială în dovedirea pretențiilor, deși indicase corect adresa de la locul de munca al acestuia.
Contractul de munca pe care îl solicită de la societate exista si este semnat de către reclamant iar, la capitolul salarizare este trecuta suma de 330 plus 50 din producție.
In mod greșit s-a apreciat ca exista autoritate de lucru judecat in cererea de plata a orelor suplimentare pentru ca prin sentința pronunțată anterior nu s-a analizat fondul acestor pretenții.
In mod greșit a fost respinsă cererea de plata a cheltuielilor efectuate cu ocazia achiziționării de materiale pentru societate. Deși, potrivit art. 287 Codul muncii sarcina probei, în litigiile de muncă îi revine angajatorului, pârâta nu a depus la dosar facturi prin care să dovedească faptul că a achiziționat acele materiale.
În întâmpinarea formulată, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând hotărârea atacată din prisma acestor critici instanța apreciază ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a investit instanța cu soluționarea unei acțiuni fără ca obiectul acesteia sa fie clar determinat așa cum obliga art.112 Cod procedura civila.
La primul termen de judecata prima instanță a solicitat precizarea obiectului cererii de chemare in judecată, sub sancțiunea aplicării disp.art155(1)Cod procedura civila.
La termenul din 09.01.2008 reclamantul a depus precizări privind obiectul acțiunii formulate, instanța de fond dispunând comunicarea către pârâți pentru ca, aceștia să aibă posibilitatea de a-și preciza poziția procesuala prin întimpinare, conform art.115 Cod procedură civilă.
Ulterior,la 01.02.2008 reclamantul depune noi precizări la acțiune, prin care solicită și administrarea de probe în susținerea pretențiilor, precizări comunicate și pârâților.
La data de 04.03.2008.reclamantul a depus alte precizări pe care, instanța de fond le-a luat in considerație la pronunțarea hotărârii, aspect ce rezultă și din considerentele sentinței atacate.
Prin urmare, critica referitoare la neluarea în considerație a precizărilor depuse la dosar anterior pronunțării este nefondată.
În ceea ce privește decăderea din proba cu martori se constată că prima instanță a dispus citarea martorului la adresa menționată de către reclamant in precizările depuse la dosar (fila 46 dosar fond) însa, dovada de îndeplinire a procedurii de citare poartă mențiunea că la adresa indicata destinatarul este necunoscut.
Întrucât, reclamantul nu a precizat o alta adresă la care sa fie citat martorul propus, instanța de fond, in mod corect, a apreciat că proba solicitată nu poate fi administrată si a dispus decăderea reclamantului din probă.
Reclamantul nu a depus diligențe pentru a afla și comunica instanței adresa la care sa fie citat martorul pentru a face posibila audierea acestuia si nici nu a făcut dovada că, deși a încercat să afle noua adresă nu a reușit astfel incât, să solicite înlocuirea martorului conform art.186alin.2Cod procedura civila.
Mai mult, art.288 Codul muncii prevede ca, in conflictele de muncă, administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgentă, iar instanța este in drept să decadă din beneficiul probei admise pe cel care întârzie administrarea acesteia.
Potrivit art.187Cod.proc.civila instanța poate limita numărul martorilor și în aplicarea acestor dispoziții instanța de fond a încuviințat numai audierea martorului. Cum, art. 164 Cod de procedura civilă prevede că instanța va încuviința dovezile cerute numai dacă apreciază că pot duce la dezlegarea pricinii iar in raport de cererea formulată prima instanță a apreciat că este suficientă audierea unui singur martor critica recurentului reclamant nu poate fi reținută.
Există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare in judecată are același obiect, este fundamentată pe același obiect juridic și este formulată de aceleași părți, in contra lor și în aceeași calitate.
Astfel, potrivit art.1201 cod civil, pentru a putea retine puterea lucrului judecat intr-un proces, din hotărârea pronunțată anterior, trebuie să existe tripla identitate cerută de acest text: de obiect, de persoane si de cauza.
În speță, prin acțiunea promovată anterior pe rolul Tribunalului Tulcea si in care, a fost pronunțată sentința civilă nr.29/05.01.2007, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu si cu, alături de alte capete de cerere si plata orelor suplimentare.
Prin sentința sus menționată a fost respinsă ca nefondată cererea de plată a orelor suplimentare reținându-se că, probele administrate nefiind concludente, nu se poate stabili cu certitudine efectuarea orelor suplimentare.
Prin urmare, instanța a soluționat această cerere pe fond si nu in temeiul unei excepții, fără să se fi discutat temeinicia pretențiilor solicitate.
Cum, reclamantul a mai dedus judecății aceeași cerere, cu același temei juridic si față de aceleași părți, cerere soluționată printr-o altă hotărâre rămasă definitivă, în mod corect, tribunalul a apreciat întemeiată excepția autorității de lucru judecat si a respins cererea.
Potrivit art.287 Codul muncii sarcina probei in conflictele de muncă îi revine angajatorului care, trebuie să depună dovezile în apărarea sa.
În acțiunea dedusa judecății, reclamantul formulează pretenții împotriva societății la care a fost angajat susținând că a suportat costurile unor materiale.
Ori,in acest caz, nefiind contestată o măsură luată de către angajator, nu societatea trebuie să administreze probe din care să rezulte că a cumpărat materialele respective așa cum susține recurentul.
Reclamantul este cel care trebuie să-și dovedească sub aspect probator susținerile în sensul că, a fost prejudiciat prin achitarea contravalorii acelor materiale cu mijloacele sale bănești iar societatea a beneficiat de materiale fără sa le suporte costurile.
Cum, reclamantul nu a probat această susținere nici la judecata cauzei in fond și nici în recurs, aceasta critică nu va fi reținută.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că, în prezent, reclamantul nu mai are calitatea de angajat al societății pârâte și prin urmare, cererile privind nulitatea contractului de muncă, înmânarea unei copii de pe contract care să poarte semnăturile originale și obligația de a încheia un nou contract de muncă nu sunt fondate.
In raport de cele sus expuse, Curtea, apreciind neîntemeiate criticile recurentului reclamant, în conformitate cu art. 312 cod procedura civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, împotriva sentinței civile nr.510 din 05 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: SC T, cu sediul în T,-,.11,.B,.8 și, domiciliat în T,-,.11,.B,.8.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.l07.2008.
Ptr. președinte de complet - -, Ptr. judecător - -
aflată în concediu legal de odihnă, aflată în concediu legal de odihnă
semnează cf. art. 261(2) pr.civ. semnează cf. art. 261(2) pr.civ
Vicepreședinte instanță, Vicepreședinte instanță,
Ptr. judecător - -
aflată în concediu legal de odihnă
semnează cf. art. 261(2) pr.civ
Vicepreședinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond:;Șt.
Red.dec.jud.- /06.08.2008
-gref.-
06.08.2008/2 ex.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Costea Monica, Daniela Petrovici
