Speta drept civil. Decizia 624/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 624
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Cristina Mănăstireanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr. 813 din 04.06.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimata fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I și intimata personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I depune delegație la dosar și arată că nu are de formulat alte cereri.
Intimata arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I solicită admiterea recursului. Arată că s-a dat sporul de vechime conform legii și că este o problemă pentru o perioadă când intimata era școlarizată cu scoatere din producție. Precizează că singurele cursuri recunoscute ca vechime în muncă sunt studiile superioare efectuate la zi. Mai arată că perioada 1.04.1974 - 1.10.1974 nu este inclusă în vechimea în muncă.
Intimata solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond deoarece aceasta este corectă. Arată că legea era așa în anul 1979 și că la fostul loc de muncă nu au timp să-i elibereze o nouă adeverință.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de asigurări sociale de față.
Prin sentința civilă 813/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost admisă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A fost anulată decizia nr. -/12.02.2008 emisă de intimată.
A fost obligat intimata să emită în folosul contestatoarei o nouă decizie de pensie prin care, la stabilirea drepturilor de pensie, să fie luat în considerare sporul de vechime astfel cum este prevăzut în adeverința 615/19.05.2005 emisă de ""
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/12.02.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii I, contestatoarea a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 01.02.2008 pentru un stagiu total de cotizare realizat de 39 ani, 4 luni și 22 zile.
Din cuprinsul adeverinței nr. 615 RU/19.05.2005 eliberată de "" rezultă sporul de vechime în muncă de care a beneficiat contestatoarea în perioada 01.04.1979 - 01.04.1992.
Din cuprinsul documentației care a stat la baza emiterii deciziei contestate, respectiv din tabelul cu date privitoare la activitatea în muncă, rezultă că pentru perioada anterioară datei de 01.04.1992, la stabilirea drepturilor de pensie intimata a luat în considerare sporul de vechime în procentele prevăzute la art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit disp. art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, pentru perioada 01.03.1970 - 01.09.1983, sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul: 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani, 5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani, 7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani și 10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani. Potrivit aceluiași text de lege, pentru perioada 01.09.1983 - 01.04.1992, sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este de 3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani, de 6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani, de 9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani, de 12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani și de 15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
S-a mai reținut de către instanță că prin acest text de lege (art. 164 alin. 3) legiuitorul a intenționat să vină în sprijinul persoanelor care, anterior datei de 01.04.1992, au obținut spor de vechime în muncă, însă nu pot face dovada, cu însemnări în carnetul de muncă sau cu adeverință, a sporului de care au beneficiat. Astfel, art. 164 alin. 3 are în vedere doar ipoteza în care nu se poate face dovada sporului de vechime realizat în perioada anterioară datei de 01.04.1992. În situația în care însă, printr-o adeverință se dovedește că sporul de vechime a fost mai mare decât cel prevăzut de art. 164 alin. 3, aceste adeverințe trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie. Această opinie a fost exprimată de altfel și prin decizia nr. 1233/20.12.2007 a Curții Constituționale.
În consecință, instanța de fond a constatat că în mod greșit intimata, la stabilirea drepturilor de pensie, a luat în considerare sporul de vechime în procentele prevăzute de art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și nu sporul de vechime așa cum este precizat în adeverința nr. 615 RU/19.05.2005 eliberată de ""
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I, considerând-o nelegală și susținând că tribunalul a reținut prin sentința pronunțată o altă situație de fapt decât cea care rezultă din interpretarea corectă a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
A arătat recurenta că sporul de vechime a fost luat corect în calcul, conform art. 164 din Legea 19/2000, și în baza programului informatic careasigură evidențierea unitară pentru toți angajații din sistemul public până la data de 01.04.2001.
Mai susține recurenta că data de început pentru acordarea sporului de vechime nu este 01.04.1974 ci 01.10.1974, după terminarea cursurilor de calificare și, ca atare, prin adeverința 615/19.05.2005 s-a evidențiat eronat sporul de 3% începând cu 01.04.1979.
În drept, recursul nu a fost motivat, însă criticile formulate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate, probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, art. 164(3) din Legea 19/2000 prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncăsau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unitățiconform legislației în vigoare.
După cum a decis și Curtea Constituțională prin decizia 1233/20.12.2007 acest text de lege are însă în vedere doar ipoteza când partea interesată nu poate face dovada drepturilor obținute, în acest caz luându-se automat în calcul procentele prevăzute de textul de lege pentru sporul de vechime în muncă, așa cum de altfel prevede și Anexa la.OUG 4/2005 pct. I al. 1.
Totodată, conform disp.art. 4 (3) din OUG 4/2005, actualizată, angajatorii poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea adeverințelor întocmite.
Ori, din conținutul adeverinței nr. 615/19.05.2005 (fila 81 dosar fond) rezultă că fostul angajator a certificat prin reprezentanții legali că intimata a beneficiat de sporul de vechime de 3% în perioada 01.04.1979 -01.11.1983, spor ce nu a fost inclus în salariu iar din carnetul de muncă (fila 88 dosar fond) rezultă că data de început a activității a fost 01.04.1974, intimata fiind "angajată prin concurs cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată".
În acest context sunt nefondate susținerile recurentei potrivit căreia activitatea ar fi început la data de 01.10.1974 și că adeverința sus-menționată ar conține date eronate.
Nici împrejurarea că programul informatic de calcul al pensiilor respectă litera Legii 19/2000 luând în considerare în mod egal pentru toți angajații nivelurile sporului de vechime prevăzute de art. 164(3) din Legea 19/2000 nu poate fi reținută, atât în considerarea celor anterior expuse cât și a faptului că pentru veniturile realizate (inclusiv sporul de vechime începând cu data de 01.04.1974) s-au virat integral contribuțiile de asigurări sociale la buget în conformitate cu legislația în vigoare la momentul respectiv.
Față de cele reținute, Curtea, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței 813/04.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, din 10.10 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Cu opinie separată în sensul
admiterii recursului
JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Motivarea opiniei separate a judecătorului - -
Prin sentința civilă nr. 813 din 04.06.2008 a Tribunalului Iași, s-a admis contestația formulată de contestatoarea împotriva deciziei nr.-/12.02.2008 a Casei Județene de Pensii I, intimata fiind obligată să emită o nouă decizie prin care să ia în considerare sporul de vechime prevăzut în adeverința nr.615 RU/19.05.2005 emisă de "" pentru perioada 01.04.1979-01.04.1992.
Consider că în mod greșit prima instanță a reținut că legiuitorul a considerat necesară luarea în considerare a sporului de vechime în procentele prevăzute de disp.art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 doar pentru persoanele ce nu pot face dovada acestuia cu însemnări în carnetul de muncă sau adeverințe.
Art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 prevede în mod expres care sunt sporurile de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale, în mod diferențiat pentru perioadele: 1 martie 1970-1 septembrie 1983 și 1 septembrie 1983 -1 aprilie 1992, precizându-se în alineatul următor că, pentru perioada de după 1 aprilie 1992, sporul de vechime utilizat la stabilirea punctajelor anuale este cel stabilit în carnetul de muncă.
Nu se poate reține astfel intenția legiuitorului de a fi utilizate sporurile de vechime în procentele precizate de disp.art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 doar pentru persoanele ce nu pot face dovada acestora cu mențiunile efectuate în carnetele lor de muncă sau prin adeverințe eliberate de către angajator.
Acolo unde legiuitorul a intenționat să acorde un beneficiu persoanelor care se află în imposibilitate de a dovedi anumite drepturi de care au beneficiat în perioada în care au avut calitatea de salariați, a prevăzut în mod expres că doar pentru aceștia drepturile de pensie vor fi stabilite prin luarea în considerare a unor drepturi salariale minime, în cazul celorlalte persoane fiind valorificate drepturile ce rezultă din carnetul de muncă sau adeverințe.
De exemplu, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.19/2007, prevede că, în condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare ale acestora. În caz contrar, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul minim pe țară, în vigoare în perioada respectivă.
Pentru aceste motive, consider că recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I în cauză este fondat.
Judecător - -,
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Cristina Mănăstireanu
