Speta drept civil. Decizia 6307/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR- (5371/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6307/R/
Ședința publică de la 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
_____
Pe rol,amânarea pronunțării asupra cauzei civile, privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.791/F din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC "" SRL -, având ca obiect - desfacere contract de muncă-.
Dezbaterile, în fond au avut loc în ședința publică din data de 30 octombrie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată,care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 05 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.791/F din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC "" SRL G și,
A fost obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 301,60 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.698/30.03.2009 a fost desfăcut contractul individual de muncă al reclamantului, în baza art.61 lit.a din Codul muncii.
S-a constatat că decizia de concediere a fost legal emisă de pârâtă pentru săvârșirea unor abateri grave de către contestator de la regulile de disciplină a muncii stabilite prin Regulamentul Intern, cu referire la art.263 - 268 din Codul muncii.
Astfel, din referatul întocmit de șeful departamentului audit la data de 21.03.2009, a rezultat că a fost descoperită o lipsă în gestiune la depozitele unde își desfășura activitatea reclamantul, iar sustragerea mărfurilor din aceste depozite s-a făcut prin intermediul salariaților, și.
S-a apreciat din Nota explicativă dată de salariatul în cadrul cercetării disciplinare prealabile efectuate de pârâtă, că marfa sustrasă din depozite era transportată cu mașinile societății pârâte la diverși clienți, de către reclamantul.
S-a menționat că, la dosarul cauzei, pârâta a depus plângerea penală formulată împotriva reclamantului și a altor 3 salariați pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare.
S-a considerat că, potrivi art. 61 lit.a din Codul Muncii: "angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară".
S-au avut în vedere și prevederile art.263 alin.2 din Codul Muncii: " baterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici".
Faptele reținute în sarcina reclamantului respectiv, lipsa constatată în gestiune, transportul și comercializarea de marfă fără documente legale și fără aprobarea conducerii societății, contrar susținerilor acestuia, reprezintă abateri disciplinare, fiind săvârșite în legătură cu munca sa.
S-a reținut caracterul ilicit al faptelor săvârșite de contestator, dat de încălcarea art.172 alin.1, art.174 și art.199 din Regulamentul intern, reclamantul contestator prejudiciind societatea pârâtă prin fapte constând în sustragerea de mărfuri și comercializarea acestora fără documente legale.
În consecință, s-a apreciat că decizia de concediere a fost temeinic emisă de către pârâtă pentru săvârșirea cu vinovăție de către reclamantul a unor abateri disciplinare grave, așa cum rezultă din probele administrate în cauză, iar aceste abateri sunt suficient de grave pentru a atrage măsura dispusă de pârâtă, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către reclamantului, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurentul a arătat că,instanța fondului, motivând respingerea contestației formulate a avut în vedere actul depus de pârâta "" SRL G din care rezultă că s-a formulat o plângere penală împotriva sa și a altor 3 salariați ai societății pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare,deși pe tot parcursul procesului acesta a insistat solicitând relații de la organele de cercetare penală în privința calității în care figurează în ancheta acestora (dosar nr.895/P/2009),însă fără nici o motivare aceasta cerere s-a respins,deși astfel s-ar fi putut dovedi că în dosarul penal menționat este audiat în calitate de martor și nu ca făptuitor, nefiind vinovat de săvârșirea infracțiunii de delapidare
Recurentul a mai arătat că instanța fondului, fără nici o probă, a tras concluzia ca recurentul ar fi săvârșit abateri disciplinare grave care ar justifica măsura disciplinară de desfacere a contractului individual de muncă.
La dosarul cauzei s-au depus ca probe noi în recurs adresele nr. -/A din 23.09.2009 și 396.086/A din 24.09.2009 ale Inspectoratului de Poliție al Județului I și citația emisă în dosarul penalnr.859/P/2009.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel,prin decizia nr.698/30.03.2009 contestată în prezenta cauză, intimatul-pârât a dispus sancționarea recurentului reclamant încadrat la societate în funcția de agent de livrare la punctul de lucru din I al acesteia, cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, în baza art.61 lit.a din Codul muncii; intimata a reținut în sarcina recurentului săvîrșirea unor abateri disciplinare constînd în scoaterea mărfurilor din depozitele societății fără documente legale,în lipsa unor atribuțiuni de serviciu în acest sens și fără aprobarea directorului punctului de lucru și comercializarea mărfii societății fără documente legale,fapte prin care salariatul a încălcat dispozițiile art.172 alin.1, art.174 și art.199 din Regulamentul intern.
Din coroborarea ansamblului probelor administrate în cauză,respectiv fișele de post ale recurentului, Regulamentul intern al "" SRL,nota explicativă dată în cursul cercetării disciplinare de către gestionarul,referatul nr.34/17.03.2009 întocmit de către directorul operații tranzacții al punctului de lucru S al societății, referatul nr.34/17.03.2009 întocmit de șeful departamentului audit la data de 21.03.2009, ce învedera existența unei lipse în gestiune constatată la depozitul unde își desfășura activitatea salariatul și documentele de verificare contabilă a gestiunii punctului de lucru S al societății,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate, rezultă cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa.
Potrivit fișelor de post aflate la filele 16-19 din dosarul primei instanțe recurentul avea ca atribuții de serviciu obligația de a livra marfă către clienți numai în baza documentelor fiscale,de a recepționa marfa pe baza facturii și/sau avizului de expediție și să se comporte ca un bun proprietar față de bunurile societății angajatoare.
Din cuprinsul referatelor nr.34/17.03.2009 întocmit de către directorul operații tranzacții al punctului de lucru S al societății,și al celui înregistrat sub nr.34/17.03.2009 întocmit de șeful departamentului audit la data de 21.03.2009, se aducea la cunoștința conducerii intimatei existența unei lipse în gestiune constatată la depozitul unde își desfășura activitatea salariatul iar potrivit documentelor de inventariere aflate la filele 51-144 din dosarul instanței fondului, societatea angajatoare a înregistrat un prejudiciu de 49.499,4 lei plus TVA ca urmare a sustragerii unor bunuri aflate în depozitul acesteia de către salariații acesteia printre care se afla și recurentul și comercializarea acestora în interes propriu.
Mai mult, din cuprinsul notei explicative date în cursul cercetării disciplinare de către gestionarul,și aflată la fila 35 din dosarul instanței fondului,acesta a arătat că marfa constatată ca fiind lipsă în gestiunea punctului de lucru S al societății "" SRL a fost scoasă din depozitele angajatorului și comercializată de către recurent cu mașina societății în beneficiul unor clienți mai vechi ai societății.
Ori cîtă vreme recurentul,căruia îi revenea obligația de a se comporta ca un bun proprietar față de bunurile societății angajatoare,asumată în mod expres de către acesta prin semnarea fișei postului,în înțelegere cu gestionarul,a înțeles să scoată bunurile aflate în depozitul societății pe să-le valorifice în interes propriu,producînd angajatorului un prejudiciu substanțial,încălcîndu-și obligația de fidelitate pe care o avea față de acesta,abaterile disciplinare săvîrșite au un caracter suficient de grav pentru a justifica cea mai gravă sancțiune disciplinară prevăzută de dispozițiile Codului Muncii,respectiv concedierea disciplinară,nefiind fondate nici sub acest aspect criticile formulate de către recurent la adresa hotărîrii atacate.
Împrejurarea că potrivit adreselor nr. -/A din 23.09.2009 și 396.086/A din 24.09.2009 ale Inspectoratului de Poliție al Județului I și citației emis în dosarul penal nr.859/P/2009 al Poliției I recurentul figurează ca martor iar nu ca făptuitor nu poate conduce instanța de judecată la concluzia că recurentul nu ar fi săvîrșit faptele ce au fost reținute în sarcina sa,cîtă vreme acestea au fost dovedite cu probele administrate în cauză; totodată,chiar dacă răspunderea penală a recurentului față de societate nu a fost stabilită de către organele de cercetare penală răspunderea disciplinară acestuia a fost legal și temeinic reținută de către intimat în sarcina primului cîtă vreme cele două forme de răspundere au un izvor diferit(răspunderea penală avîndu-și temeiul în încălcarea legii penale iar răspunderea disciplinară în încălcarea contractului de muncă intervenit între salariat și angajatorul său),și sub acest aspect nefiind fondate criticile formulate de către recurent.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligat recurentul la plata sumei de 298,4 lei, cheltuieli de judecată către intimată reprezentînd cheltuieli de deplasare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.791/F din data de 09 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC "" SRL -.
Obligă recurentul la plata sumei de 298,4 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
17.11.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
