Speta drept civil. Decizia 64/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 64/
Ședința publică de la 04 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 2371 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în Spania, având ca obiect anulare apostilă.
La apelul nominal, făcut in ședință publică, a răspuns apelantul reclamant, lipsind intimata.
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că apelul este declarat în termen, motivat și legal timbrat.
Apelantul reclamant depune la dosar dovada îndeplinirii procedurii de citare a intimatei, conf. prev. art. 95.pr.civ. prin publicitate într-un ziar de largă circulație, respectiv extras din publicația "Gândul", 25.02.2009, adresa nr. 12/A/5.09.2008 eliberată de Tribunalul Tulcea în care se menționează că pe rolul instanței nu s-a înregistrat cerere de exequator pe numele sau, nr.OG 66/24.08.1999 și memoriul înaintat Ministerului Justiției - Direcția Relații Internaționale și Tratate la data de 08.02.2009.
Față de declarația părții prezente că nu mai are cererii de formulat și nici explicații de dat pentru completarea cercetării judecătorești, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de apel.
Apelantul reclamant, având cuvântul, arată că în nr.OG 66/1999 se precizează în mod clar pe ce acte se poate aplica apostila, conform Convenției d l Haga și că procedura de recunoaștere a unei hotărârii judecătorești a altor state face obiectul unor legi speciale.
Arată că, prin cererea adresată Tribunalului Tulceaa solicitat, pe cale de ordonanță președințială să se dispună anularea apostilei aplicate eronat pe sentința nr. 26/2008 a Judecătoriei d e primă instanță nr. 4, a regiunii autonome " Vasco-", Spania. Întrucât hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii a promovat apel. Precizează că, a fost promovată pe rolul instanței spaniole acțiune privind constatarea nulității absolute a hotărârii apostilate.
În concluzie, apelantul solicită admiterea apelului, pentru motivele expuse pe larg în motivele de apel, cu consecința casării sentinței civile nr. 2371/28.10.2008 a Tribunalului Tulcea, iar pe fond anularea apostilei aplicate pe hotărârea spaniolă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea formulată la 22 octombrie 2008 petentul a solicitat instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună anularea de îndată a apostilei aplicată în baza Convenției d l Haga, pe o hotărâre judecătorească, pronunțată de către Judecătoria d e primă instanță nr.4 () - Spania, la data de 4 aprilie 2008.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că procesul din Spania s-a judecat fără știința sa, nefiind citat și nici comunicarea hotărârii nu i s-a făcut deși parte în cauză, fiind tatăl minorului.
S-a arătat că, în fapt, apostila Convenției d l Hagaa fost aplicată pe această hotărâre de către Autoritatea Tribunalului Tulcea prin ignorarea și interpretarea greșită a prevederilor Ordonanței nr.66/24 august 1999, care stabilesc în mod expres pe ce tipuri de documente publice se aplică această apostilă. Sunt menționate astfel: actele de stare civilă, acte de identitate, certificate de naștere, căsătorie, deces, despre hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state inclusiv comunitare nefiind făcute precizări în ceea ce privește aplicarea apostilei.
Aceasta întrucât, apreciază reclamantul, există o procedură specială de recunoaștere, atestare, supervizare de către Direcția specială din Ministerul Justiției.
În consecință, reclamantul a solicitat să se constate această eroare și să se dispună anularea de îndată a apostilei și înlăturarea tuturor efectelor juridice determinate de aplicarea apostilei pe hotărârea judecătorească mai sus menționată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. OG nr.66/24 august 1999.
Prin sentința civilă nr.2371 din 27 octombrie 2008 Tribunalul Tulceaa respins ca nefondată cererea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că hotărârea judecătorească pronunțată de o instanță din Spania pe care a fost aplicată apostila în baza Convenției d l Haga din 5 octombrie 1961 este un act oficial care întrunește condițiile art. 1 lit. a din OG nr. 66/2004, iar aplicarea apostilei pe aceeași hotărâre de către o instanță din România nu produce efecte juridice cu privire la apostila aplicată de către instanța competentă din Spania.
În lipsa unor efecte directe, cererea reclamantului de anulare a apostilei a fost considerată ca lipsită de interes sub aspectul eventualelor efecte juridice pe care ar putea să le producă anularea mențiunii de apostilare efectuată de către Tribunalul Tulcea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul care a susținut că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de anulare a apostilei aplicate de către Tribunalul Tulcea pe sentința nr. 26/2008 a Judecătoriei d e primă Instanță, nr. 4 (), deoarece la aplicarea apostilei au fost încălcate prevederile Ordonanței de Urgență nr. 66/1999 care dispun că apostila poate fi aplicată numai pe documentele oficiale eliberate de către instanțele din România.
Susține că recunoașterea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele străine este supusă unei proceduri speciale, reglementate de OUG nr. 119/2006, Regulamentul nr. 44/2001 și nr. 2200/2003 și că autoritatea abilitată pe teritoriul României să recunoască hotărârile judecătorești străine este Ministerul Justiției. Arată că cererea de aplicare a apostilei trebuia adresată Ministerului Justiției care trebuia în prealabil să recunoască pe teritoriul României Sentința Instanței.
Arată că prin aplicarea de către Tribunalul Tulcea a apostilei pe Sentința nr. 26/2008 a Judecătoriei d e primă instanță nr. 4 a regiunii autonome s-a urmărit a se da acestei hotărâri autoritate de lucru judecat în scopul producerii efectelor juridice imediate pe teritoriul României, deși sentința a fost contestată de petent la Instanțele Superioare din Spania pentru nerespectarea procedurii.
Consideră că au fost încălcate și prevederile art. 167-172 din Legea nr. 105/1992.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile invocate de petent, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 66/1999 pentru aderarea României la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, supralegalizarea sau apostilarea unui act oficial este "formalitatea prin care agenții diplomatici sau consulari ai țării pe teritoriul căreia actul urmează să fie prezentat atestă veracitatea semnăturii, calitatea în care a acționat semnatarul actului sau, după caz, identitatea sigiliului și a ștampilei de pe acest act".
Rezultă din textul legal menționat că prin aplicarea apostilei sau supralegalizarea actului se atestă numai faptul că semnătura aplicată pe act sau sigiliul ori ștampila de pe actul respectiv au fost aplicate de persoana care îndeplinește calitatea în care a semnat actul, ori sigiliul sau ștampila aplicate aparțin instituției ori organului oficial care funcționează în acea țară care a emis înscrisul.
Fiind o formalitate necesară doar pentru recunoașterea semnăturii, a sigiliului sau a ștampilei aplicate pe act, apostila ori supralegalizarea nu atestă legalitatea conținutului actului pe care a fost aplicată și nici nu conferă, în cazul hotărârilor judecătorești, autoritate de lucru judecat.
Rezultă din cele ce preced că apostila aplicată pe un act reprezintă doar formalitatea care atestă că actul a fost emis de un organ oficial din statul emitent și că actului îi pot fi recunoscute efectele actului oficial, funcție de natura lui: hotărâre judecătorească, act notarial, act emis de altă autoritate, etc.
Recunoscând aceste efecte apostilei/supralegalizării, Tribunalul Tulcea, prin apostila aplicată pe traducerea sentinței 26/08 pronunțată de Judecătoria d e Primă Instanță nr. 4 (), nu a atribuit acestei hotărâri efectul autorității de lucru judecat, cum greșit susține apelantul, ci a îndeplinit doar formalitatea recunoașterii semnăturii și a ștampilei aplicată pe traducerea sentinței de către notarul public care, la rândul său, a legalizat semnătura traducătorului.
Reținând în speță și prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 66/1999 care reglementează formalitatea apostilei pentru recunoașterea caracterului oficial al actului prezentat pentru legalizare și împrejurarea că Tribunalul Tulcea, prin aplicarea formulei apostilei, a recunoscut oficialitatea notarului care a semnat traducerea sentinței, fără ca prin aceasta să se atribuie actului prezentat pentru apostilare alte efecte precum cele susținute de apelantul reclamant (autoritate de lucru judecat, caracter executoriu al hotărârii fără îndeplinirea formalităților de exequator), Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că cererea de anulare a apostilei aplicată de Tribunalul Tulcea nu este întemeiată.
Neîntemeiată este în același timp și critica privind competența Ministerului Justiției în aplicarea apostilei, art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 66/1999, aprobată prin Legea nr. 52/2000 cu modificările ulterioare atribuind tribunalelor competența de a aplica apostila pe un act notarial.
Curtea constată că nici celelalte critici nu pot fi reținute, legalitatea aplicării apostilei de către Tribunalul Tulcea pe traducerea sentinței pronunțate de instanța judecătorească din Spania nefiind relevantă pentru efectele pe care această sentință le poate produce în alte dosare judiciare deschise de reclamant la instanțele române în legătură cu acțiunea de încredințare/înapoiere a minorului.
Reținând, în consecință, că nu este nici un motiv de reformare a sentinței apelate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul de apelantul reclamant, domiciliat în T,-, județ T, împotriva sentinței civile nr. 2371 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata, domiciliată în Spania, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red./Tehnored.dec.jud./05.06.2009
Tehnored.disp.gref./4ex./05.06.2009
Emis 2 com./05.06.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
