Speta drept civil. Decizia 640/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.640/CM
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 391/CM/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în- A, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, la primul apel al cauzei se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
În referatul oral asupra cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că la data de 22.10.2009 Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare la cererea de revizuire.
Instanța lasă cauza la a doua apelare, având în vedere lipsa părților.
La al doilea apel al cauzei Curtea constată că părțile au lipsit și având în vedere întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimatul Ministerul Administrației și Internelor, în temeiul disp.art.150 pr.civ. constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-, ulterior înregistrată sub nr- la Secția civilă a Tribunalului Constanța (urmare a constatării naturii civile a cauzei prin încheierea din 09.09.2008), reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul de Poliție al Județului C și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 3 și 5 din Legea nr. 168/1999 și a Legii nr. 53/2003, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anii 2005 - 2006 reglementat prin nr.OG 38/2003, drepturi actualizate cu coeficientul de inflație; obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în calitate de ordonator principal de credite sa cuprindă în bugetul propriu și sa vireze către JCs umele necesare plății drepturilor bănești solicitate; obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție să vireze către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate;
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este angajată a Inspectoratului de Poliție al Județului C iar prin dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și personalului contractual cu modificările și completările ulterioare aprobată prin Legea nr. 353/2003 s-a prevăzut ca pentru "activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, polițiștilor și personalului contractual li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariu de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne". Ulterior prin G nr. 118/2004 s-a dispus suspendarea acordării acestui spor pentru anii 2005 și 2006.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003 și art. 3 din Legea nr.168/1999.
Prin sentința civilă nr. 1261 din 11 noiembrie 2008 Tribunalul constanțaa admis în parte acțiunea formulată în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului C să plătească reclamantei sporul de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază pentru anii 2005 și 2006 și au fost respinse ca nefondate cererile de obligare a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata acestor drepturi salariale și de obligare a celor trei pârâți la alocarea sumelor necesare plății acestor drepturi.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al Județului.
Prin decizia civilă nr. 391/CM/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -au admis recursurile iar sentința recurată a fost modificată în parte în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
Reclamanta este încadrată ca personal contractual în cadrul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul de Poliție al județului
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile nr.OUG 24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nu de cele ale nr.OG 38/20003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Prin dispozițiile nr.OUG 24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu este prevăzut sporul de fidelitate pentru categoria de personal din care face parte reclamanta (secretar-dactilograf la serviciul cercetări penale din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C).
Personalul contractual civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul individual de muncă.
Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 reglementează salarizarea unei singure categorii de personal și anume funcționarii publici cu statut special, denumiți polițiști.
Potrivit art. 6 din acest act normativ, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al Ministrului de Interne.
Din analiza gramaticală a textului art. 6 din nr.OG 28/2003 rezultă că singurii titulari ai dreptului la spor de fidelitate sunt polițiștii.
La calcularea vechimii în raport de care se acordă acest spor, se iau în calcul nu numai perioadele în care titularii acestui drept au avut calitatea de polițiști ci și eventualele perioade anterioare în care și-au desfășurat activitatea în cadrul instituției în alte calități, printre care și cea de personal contractual.
Din dispoziția legală menționată mai sus, nu rezultă că este beneficiar al sporului de fidelitate și personalul contractual, cum în mod greșit interpretează reclamanta.
Împotriva acestei soluții a formulat cerere de revizuire reclamanta. În motivare a arătat următoarele: starea de fapt reținută de instanța de recurs nu corespunde adevărului întrucât a depus adeverință de la locul de muncă care atestă că face parte din personalul IPJ C, desfășoară activitate de secretariat și are acces la informații clasificate cu caracter secret; intimatele pârâte au indus în eroare instanța judecătorească atunci când au depus la dosar Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/629/30.09.2008, depunând doar Anexa 1 fără a depune însă Anexa nr. 13 care prevedea acordarea drepturilor personalului contractual; întrucât acest ordin și anexele sale sunt secrete s-a solicitat instanței să ceară aceste înscrisuri de la intimați, respectiv "Anexa nr. 13 la acest Ordin din care rezultă în mod clar că subsemnata,în calitate de personal contractual - referent, beneficiez de spor de fidelitate în cuantum de 20% din salariul de bază".
În drept, inițial, s-au indicat prevederile art.322 pct.2 Cod.pr.civ. arătându-se că motivul va fi dezvoltat. Ulterior, în motivarea cererii de revizuire s-au indicat în drept prevederile art. 322 pct. 5 indice 1 Cod.pr.civ.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire, sens în care au arătat că nu este posibilă repunerea în discuție a unor aspecte care privesc fondul cauzei iar înscrisul nou invocat este un act normativ care nu are legătură cu cauza.
Analizând cererea de revizuire formulată în conformitate cu art.322 și următoarele Cod.proc.civ., Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care nu se poate exercita decât pentru motive expres stabilite de lege, într-un termen anume stabilit, pentru a nu fi încălcat principiul securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit art. 322 Cod.proc.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
3. dacă obiectul pricinii nu se află în ființă;
4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății. În cazul în care, în ambele situații, constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați de loc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apere;
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
8. dacă partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În nici un caz, în soluționarea unei cereri de revizuire nu se poate proceda la o nouă judecată a cauzei, întrucât principiul securității raporturilor juridice civile impune ca o hotărâre irevocabilă să nu mai fie repusă în discuție iar a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
În cauză, se constată că în prima parte a cererii de revizuire, revizuenta invocă motive care vizează modul de apreciere a probatoriului de către instanța de recurs respectiv funcția deținută și natura activității.
A accepta reluarea judecății recursului pentru a se face o nouă analiză a probelor ar însemna o încălcare ilegală a autorității de lucru judecat.
Aceste motive invocate de revizuentă, privind fondul cauzei, nu se încadrează în nici unul din cazuri le prevăzute de art. 322 Cod.proc.civ.. În realitate, prin motivarea formulată, revizuenta critică modalitatea de soluționare a recursului, aceste critici nefiind admisibile.
Revizuenta a invocat în concret și expres ca motiv de revizuire, inițial, doar motivul prevăzut de 322 pct. 2 Cod.pr.civ. iar ulterior a modificat temeiul de drept în art. 322 pct.5 indice 1 Cod.pr.civ. care nu există.
Potrivit art. 322 pct. 2 Cod.pr.civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Acest text se referă la împrejurarea în care instanța a depășit limitele învestirii.
Așadar, acest text de lege se raportează la cererile formulate și la dispozițiile instanței.
Potrivit art.129(6) Cod.proc.civ., în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ceea ce presupune însă și obligația de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecății. De aceea instanța este obligată totodată să stabilească în mod exact obiectul cererilor deduse judecății și cadrul procesual.
Pentru a se verifica dacă instanța a acordat sau nu mai mult decât s-a cerut în soluționarea recursului trebuie avute în vedere atât limitele în care a fost sesizată instanța de fond prin cererea introductivă cât și limitele în care a fost sesizată instanța de recurs.
În cauză, se constată că revizuenta reclamantă a învestit instanța de fond cu o cerere de acordare a sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din OG nr. 38/2003, drepturi acordate de prima instanță.
În cele două recursuri formulate în cauză a fost criticată soluția de admitere a acțiunii, solicitându-se de către ambii recurenți modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Curtea de Apel Constanțaa admis recursurile, modificând sentința recurată și respingând acțiunea ca nefondată.
Față de aceste considerente se constată că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct.2 Cod.pr.civ. atât instanța de fond cât și instanța de recurs pronunțându-se în limitele învestirii.
În ceea ce privește restul motivelor de revizuire, din considerentele precizărilor depuse la data de 01.10.2009 rezultă că revizuenta invocă existența unui înscris nou de natură a modifica soluția instanței de recurs, respectiv Anexa nr. 13 la Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/629/30.09.2008, care având caracter secret rezultă că nu a putut fi înfățișat de revizuentă. Aceste considerente se pot încadra doar în motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod.pr.civ. urmând a fi analizate ca atare.
Din perspectiva motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod.pr.civ., respectiv existența unui înscris nou reținut de partea potrivnică, se constată însă că cererea de revizuire nu este întemeiată.
Astfel, mai întâi se constată, raportat la obiectul acțiunii, că revizuenta a solicitat obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale aferente anilor 2005 și 2006.
Or, Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/629/30.09.2008 nu era în vigoare și nici nu exista în perioada pentru care se solicită drepturile bănești, astfel încât, Anexa 13 din acest act administrativ normativ nu este aplicabilă în cauză, neputând retroactiva.
Mai mult, din prevederile art. 12 al Ordinului Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/629/30.09.2008, rezultă că această anexă cuprinde "Normele privind acordarea sporului lunar pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate pentru polițiștii din Ministerul Internelor și Reformei Administrative".
Or, reclamanta a solicitat în mod expres acordarea sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003 iar nu a sporului de confidențialitate care are alt scop și altă cauză. Pentru prevederile art. 6 din OG nr.38/2003 normele de aplicare sunt cuprinse în Anexa nr. 1 la Ordinul Ministerului Internelor și Reformei Administrative nr. S/629/30.09.2008, depuse la dosarul instanței de recurs la 23.06.2009.
Ca urmare, pretinsul înscris nou invocat de revizuentă nu are, în mod obiectiv și independent de conținutul său concret, nici o relevanță în cauză și nici o înrâurire asupra soluției instanței de recurs, conținutul său normativ nefiind aplicabil în cauză.
În consecință cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta reclamantă, domiciliată în C,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 391/CM/23.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în- A, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în-, sector 5 și INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI, cu sediul în-, județul C, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
redactat jud. - 25.11.2009
gref.-
2 ex./27.11.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
