Speta drept civil. Decizia 655/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 655/CM
Ședința publică din 20 august 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât SINDICATUL LIBER, cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 454, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă M, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiectconstatare nulitate act.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurentul pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 17 dosar, iar pentru recurentul pârât, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului cu consecința modificării în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Învederează că modificarea unilaterală a programului de lucru încalcă dispozițiile art. 236(4), 243(1), 226 alin.b și art. 257 din Codul Muncii, dispoziții care acordă putere de lege contractelor colective de muncă în raporturile dintre părți și asigură dreptul sindicatului de a participa la elaborarea Regulamentului Intern.
Consideră hotărârea instanței de fond nelegală și netemeinică.
Învederează că, din întreaga motivare a sentinței rezultă cu claritate faptul că instanța a avut în vedere numai un aspect: dacă programul stabilit unilateral de intimată prin Regulamentul Intern depășește durata legală a programului de lucru. Ori, sindicatul nu a criticat acest aspect, ci a semnnalat modificări importante ale programului de lucru pe care Tribunalul Constanța le-a eludat în totalitate.
O modificare esențială din art. 6.1 din Regulamentul Intern este introducerea schimbului de zi care nu există în contractul colectiv de muncă, acest schimb de zi presupune zece oore de muncă și nu opt ore. Intimata a afirmat că cele două ore în plus ar fi ore suplimentare, deși orele suplimentare nu pot fi incluse într-un program prestabilit în mod unilateral de societate.
Nu există nici o prevedere în contractul colectiv de muncă sau Regulamentul Intern care să dovedească faptul că aceste ore sunt suplimentare, ceea ce poate da naștere la abuzuri din partea societății.
Apărătorul intimatei pârâte, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului delarat de recurentul reclamant Sindicatul Liber Solicită cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite.
Învederează că, în cauză, nu numai că nu s-au încălcat dispozițiile contractului colectiv de muncă, ci dimpotrivă, s-a dat eficiență acestor dispoziții.
Astfel, în contractul colectiv de muncă, s-a prevăzut expres Anexa 1 art. 2 lit. d în sensul că alte variante de program decât cele de la aliniatele precedente, se vor stabili prin decizie internă . O astfel de mențiune există în contractul colectiv de muncă pe unitate și a existat dintotdeauna și reprezintă o recunoaștere din partea sindicatului unității de a stabili, unilateral, prin decizie internă, diverse variante de program, în funcție de necesitățile de producție, așa cum este și firesc, având în vedere că angajatorul beneficiază de prerogativa disciplinară și organizatorică. Așa s-a și procedat întotdeauna și niciodată nu a fost contestat dreptul unității de a emite decizii privind programul de lucru.
Reclamanta nu a solicitat constatarea nulității acestei clauze din contractul colectiv de muncă, astfel încât ea își produce efectele întocmai ca legea conform art. 969 Cod civil.
Arată că se încheie numai cu consultarea, nu și cu acordul sindicatului.
Consideră că instanța de fond, în mod corect a analizat și a respins acțiunea formulată de reclamant.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 10.12.2007, reclamantul Sindicatul Liber a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta M, ca prin hotărâre judecătorească să constate nulitatea art.6.1 din Regulamentul intern emis de pârâtă.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2009 părțile au stabilit organizarea timpului de muncă, cu indicarea exactă a schimburilor și pauzelor, dar prin Regulamentul intern emis 5 luni mai târziu de pârâtă acest program a fost în mod unilateral modificat, astfel că în prezent angajații sunt obligați să respecte programul stabilit prin această ultimă reglementare internă.
A susținut reclamantul că prevederile Regulamentului intern nu pot contraveni celor ale la nivel de unitate și că modificarea unilaterală a cărei nulitate se invocă încalcă prevederile art.236 alin.4, art.243 alin.1, art.226 și art.257 din Codul Muncii, dar și pe cele ale art.15 și art.66 din la nivel de unitate pe anii 2007-2009, care permit modificarea programului de lucru de către angajator numai în mod restrictiv și după consultarea sindicatului.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar în motivare a arătat că, potrivit art.2 lit.d din Anexa 1 la Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, are posibilitatea să stabilească alte variante de program prin decizie internă. A mai susținut pârâta că este dreptul angajatorului să organizeze timpul de lucru și că, în realitate, noul program de lucru se aplică din 11.06.2007, deci cu mult înainte de data introducerii acțiunii, fiind stabilit prin decizii interne anterioare care nu au fost contestate, iar din acest punct de vedere a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune raportat la art.243 alin.4 din Codul Muncii și la data de la care se aplică programul de lucru contestat.
La termenul din 12.03.2008 reclamanta a precizat că obiect al contestației este Regulamentul intern din noiembrie 2007.
Prin încheierea din 12.03.2008 instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, iar prin cea de la termenul din 09.04.2008 a respins cererea de completare a acțiunii inițiale - în raport de prevederile art.132 din Codul d e procedură civilă și de opoziția părții adverse la această modificare.
Prin sentința civilă nr.454/11.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea și a obligat reclamantul la 880 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că prin prevederile Contractului Colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în perioada 2007-2009 părțile au stabilit un program normal de lucru în anumite intervale orare, dar și posibilitatea conducerii societății de a determina, prin decizie internă, și alte variante de program, în funcție de necesități. Ce trebuie respectat prin aceste decizii interne este numai durata programului de lucru și a pauzelor corespunzătoare, nu și intervalele orare în care acest el se desfășoară, și cum programul stabilit prin Regulamentul Intern din noiembrie 2007 respectă limitele maxime ale perioadei de lucru, precum și perioadele corespunzătoare de pauză, dispozițiile art.133 din Codul Muncii nu sunt aplicabile în cauză.
Referitor la incidența prevederilor art.226 lit.b și art.257 din Codul Munciis -a constatat că prin adresa nr.630/2007 pârâta a trimis reclamantului spre consultare proiectul regulamentului intern și a răspuns obiecțiunilor acestuia printr-o adresă distinctă; totodată, în înțelesul prevederilor legale menționate consultările și negocierile nu pot avea ca obiect decât aspecte care nu au fost stabilite prin lege sau contractul colectiv de muncă, ori în speță părțile au stipulat asupra aspectului în litigiu prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, astfel că reclamantul nu mai poate contesta sau cenzura dreptul angajatorului de a stabili programul de lucru prin decizie internă, în măsura în care acest drept nu a fost exercitat abuziv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber și a criticat-o pentru nelegalitate cu motivarea că instanța de fond nu a analizat ca atare motivul de nulitate invocat, respectiv faptul că prin dispoziția contestată din Regulamentul Intern s-au adus modificări importante programului de lucru, ci a urmărit numai dacă programul stabilit unilateral prin acest regulament depășește sau nu durata legală a programului de lucru.
A susținut recurentul că a exemplificat în concret în ce constau modificările intervenite, respectiv decalarea orei de începere a schimbului II cu 1 oră și 40 de minute și introducerea schimbului de zi, care nu este prevăzut de dispozițiile, cu atât mai mult cu cât acest schimb de zi presupune 10 ore de muncă, nu 8, iar caracterul de ore suplimentare al acestor două ore care depășesc programul normal nu a putut fi întemeiat pe nici o prevedere a sau a Regulamentului Intern, ceea ce poate da naștere la abuzuri din partea societății.
S-a invocat, sub acest aspect, existența unui program de muncă al femeilor pe timpul nopții, precum și faptul că, urmare a acestor modificări, schimbul II se încheie la 1 noaptea sau la 1,30 devenind, astfel, un schimb de noapte, în timp ce potrivit acesta trebuia să se finalizeze la ora 19,15.
Referitor la dreptul intimatei de a modifica programul de lucru s-a arătat că dispozițiile art.2 pct.d din vizează numai situații neprevăzute, excepționale, cum ar fi programul de lucru aplicabil minorilor, femeilor însărcinate, situații rezultate în urma unor accidente de muncă sau a diverselor acțiuni organizate ocazional; prin urmare, clauza se aplică numai anumitor persoane/grupuri de persoane aflate într-o situație particulară, iar o interpretare contrară ar însemna că programul stabilit prin negociere și consemnat în este lipsit de utilitate practică.
Intimata Daewoo Industries a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că prevederea art.2 lit.d din Anexa 1 a la nivel de unitate reprezintă o recunoaștere din partea sindicatului a dreptului unității de a stabili unilateral, prin decizie internă, diverse variante de program, în funcție de necesitățile de producție, și cum reclamantul nu a solicitat constatarea nulității acestei clauze din, ea își produce efectele cu putere de lege, conform art.969 din Codul civil.
S-au invocat în apărare și prevederile art.24 din Legea nr.130/1996 - care prevăd că dispozițiile la nivel de unitate sunt lovite de nulitate dacă sunt negociate sub limitele stabilite prin contractele la nivel superior - și s-a susținut că în art.13 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național se prevede că orele de începere și de sfârșit a programului de lucru se stabilesc prin
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Potrivit art.13 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, rele de începere și terminare a programului vor fi stabilite prin regulamentul intern, iar alin.2 al textului prevede că, în toate cazurile în care se dovedește că este posibil, cei care angajează și sindicatele vor purta negocieri pentru a fixa orare flexibile de lucru și modalități de aplicare a acestora.
În aplicarea acestor dispoziții, părțile au stabilit în Anexa Ia C ontractului Colectiv de Muncă la nivel de unitate aplicabil în perioada 2007-2009, prin art.2 lit.a-c, programul normal de lucru pentru toate categoriile de locuri de muncă, iar la lit.d au prevăzut că, "alte variante de program decât cele de la aliniatele precedente se vor stabili prin decizie internă".
Cu respectarea acestei din urmă clauze din convenția părților, intimata a emis la 07.06.2007 și 27.09.2007, notele interne nr.9251 și 15299 prin care a stabilit programul de lucru în perioada 11.06.2007-31.08.2007 și pe cel aplicabil începând cu luna octombrie 2007, iar programul determinat prin aceste norme interne unilaterale - care nu au fost contestate de reclamant - a fost preluat, ulterior, și în cuprinsul art.6.1 din Regulamentul Intern al societății, emis în noiembrie 2007.
Din succesiunea reglementărilor și a actelor interne menționate rezultă că modificarea stabilită prin Regulamentul Intern al intimatei cu privire la programul de lucru aplicabil salariaților unității în diferite perioade de timp a fost dispusă cu respectarea dreptului angajatorului de a determina orele de începere și finalizare a programului în care se desfășoară timpul de lucru, drept recunoscut acestuia de art.13 alin.1 din la nivel național, dar și de prevederile art.2 lit.d din Anexa 1 a la nivelul unității.
Nu se poate reține că programul de activitate contestat - aplicat în unitate cu mult înainte de formularea acțiunii - aduce atingere dispozițiilor art.108 și următoarele din Codul Muncii pentru că o asemenea împrejurare nu rezultă din actele dosarului; de altfel, această susținere a fost invocată doar în recurs, în timp ce la instanța de fond nulitatea prevederilor art.6.1 din Regulamentul Intern a fost întemeiată pe nerespectarea programului stabilit prin dispozițiile la nivel de unitate.
Nefondată este și susținerea referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art.2 lit.d din la nivel de unitate pentru că din conținutul textului nu rezultă că prin acesta s-au avut în vedere situații speciale de natura celor la care se face referire în recurs. Norma menționată prevede expres posibilitatea stabilirii, prin decizie internă a angajatorului, a altor variante de program decât cele stabilite la literele a, b și c ale aceluiași articol, iar în lipsa oricărei mențiuni din care să rezulte că aceste "alte" variante de program vizează alte situații decât cele stabilite în aliniatele precedente, susținerea recurentului este în mod evident nejustificată; totodată, ea nu poate fi întemeiată pe nerespectarea caracterului obligatoriu al contractului colectiv de muncă pentru că tocmai prevederile acestei convenții, coroborate cu cele ale la nivel național, permit angajatorului să stabilească în mod unilateral intervalele de timp în care se desfășoară timpul de muncă al salariaților.
Pentru considerentele ce preced și în temeiul art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 din același cod, recurentul va fi obligat la 833 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul pârât SINDICATUL LIBER, cu sediul în M,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 454, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 11 aprilie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă M, cu sediul în M,-, județul C, având ca obiectconstatare nulitate act.
Obligă recurentul la 833 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec./tehnored.jud.recurs: /12.09.2008
Gref. AB/2 ex./12.09.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
