Speta drept civil. Decizia 6696/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(4280/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Decizia civil nr.6696/
Ședința public din data de 19 noiembrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurentul-pârât CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE, împotriva sentinței civile nr.179 LM din 30 aprilie 2009, pronunțat de Tribunalul Giurgiu - Secția Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant și intimatul garant CONSILIUL JUDEȚEAN, având ca obiect - contestație decizie desfacere contract de munc.
La apelul nominal fcut în ședința public rspuns recurentul pârât Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, prin avocat, cu împuternicire avocațial emis în baza contractului de asistenț juridic nr.25/25.06.2009 atașat la fila 15 dosar, intimata reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațial emis în baza contractului de asistenț juridic nr.03541/18.11.2009 atașat la fila 21 dosar, intimatul garant Consiliul Județean G, prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridic nr.31/17.11.2009 atașat la fila 22 dosar.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț,dup care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constat cauza în stare de judecat și acord cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul recurentului pârât Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scris și solicit admiterea acestuia astfel cum a fost formulat; cu cheltuieli de judecat.
Avocatul intimatei reclamante, depune la dosar concluzii scrise și solicit respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legal și temeinic.
Consilierul juridic al intimatului garant Consiliul Județean G, depune la dosar note scrise; solicit admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.179/LM/30 aprilie 2009 pronunțat de ctre Tribunalul Giurgiu - Secția Civil a fost admis contestația formulat de ctre reclamanta, împotriva deciziei nr.54/02.10.2008 emis de pârâtul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale () G, în contradictoriu cu garantul Consiliul Județean A fost respins cererea de chemare în garanție formulat de pârâtul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale împotriva garantului Consiliul Județean
S-a dispus anularea deciziei nr.54/02.10.2008 emis de ctre pârât.
S-a dispus reintegrarea reclamantei în cadrul pârâtului Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale G, în funcția avut anterior deținut, de casier-magaziner.
A fost obligat pârâtul s plteasc reclamantei toate drepturile salariale de care a fost lipsit începând cu data de 02.10.2008 și pân la reîncadrarea efectiv în funcția menționat în alineatul precedent.
S-a luat act c reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Prin hotrârea nr.82/29.08.2008 a Consiliului Județean G s-a aprobat înființarea Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale G prin reorganizarea pârâtei și a Școlii Populare de Arte și Meserii.
Reclamanta era încadrat în munc în cadrul instituției pârâte în funcția de casier - magaziner.
Prin decizia nr.54 din 02.10.2008 emis de pârâtul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale G s-a decis ca începând cu aceast dat reclamanta s fie concediat în conformitate cu prevederile art.61. d) din Codul muncii, întrucât s-a expirat termenul de preaviz.
Drept motivație a lurii msurii de concediere a reținut Tribunalul din cuprinsul deciziei ca fiind și necorespunderea profesional a salariatului cu locul de munc în care este încadrat ca urmare a reorganizrii activitții.
Ori, s-a statuat c, în conformitate cu prevederile art.61. d) din Codul muncii: "Angajatorul poate dispune concediere a pentru motive care țin de persoana salariatului în urmtoarele situații: d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munc în care este încadrat."
Îns, pentru a putea dispune concedierea salariatului în temeiul art.61. d) din Codul muncii, angajatorul pârât trebuia s parcurg anumite etape procedurale obligatorii și s îndeplineasc anumite condiții, în lipsa crora decizia nu poate fi considerat ca legal:
S-a apreciat astfel c, în conformitate cu dispozițiile art.267 și urmtoarele din Codul muncii salariatul trebuie convocat în scris de ctre angajator în vederea cercetrii prealabile.
Procedura cercetrii prealabile are drept rațiune (scop) de a da prilejul salariatului acuzat de a se apra prin rspunsul la faptele ce i se imput, precum și s arate probele pe care le consider necesare în aprarea sa.
În speța dedus judecții s-a constatat c, deși s-a dispus concedierea în temeiul art.61 lit. d) Codul muncii (necorespundere profesional) angajatorul nu a efectuat o cercetare prealabil disciplinar, înlocuind aceast procedur, cu o așa-zis selecție (concurs) de verificare a cunoștințelor profesionale, procedur pe care legea nu o prevede în cazul concedierii pentru necorespundere profesional.
Din modul de derulare ulterioar a evenimentelor, Tribunalul a apreciat c, deși formal emitentul deciziei s-a acoperit în privința mențiunii "obligației de a-i propune salariatului alte locuri de munc vacante în unitate, compatibile cu pregtirea profesional" angajatorul nu a avut niciodat intenția real, serioas de a-i propune o alternativ în cadrul instituției.
Neîndeplinirea obligației de solicitare a sprijinului agenției teritoriale de ocupare a forței de munc în vederea redistribuirii salariatului, corespunztor pregtirii lui profesionale, denot graba nejustificat a angajatorului de a concedia o parte din salariați, fr a le oferi o alternativ real, viabil cu privire la viitorul lor social și profesional.
Tribunalul nu a achiesat la pretențiile reclamantei de anulare a deciziei emise doar pentru inexistența motivrii de fapt a actului, întrucât decizia menționat arat c a fost vorba de o concediere pentru motive ce țin de persoana salariatului, respectiv necorespundere profesional, descriere apreciat ca suficient pentru a permite un control de legalitate și temeinicie a acesteia. În ceea ce privește pretinsa selecție / evaluare profesional ce a stat la baza lurii msurii de concediere a reclamantei și care, oricum, nu înlocuiește procedura cercetrii disciplinare prealabile cerut de lege, tribunalul a apreciat ca fiind netransparent și lipsit de seriozitate, întrucât angajații (cazul reclamantei) nu au fost încunoștințați în mod specific asupra faptului c vor fi testați pentru verificarea aptitudinilor profesionale, nu li s- comunicat o tematic, o bibliografie, un regulament de concurs, nu a existat o afișare a rezultatelor, nu s-au acordat note sau calificative, etc.
Declarațiile martorilor audiați confirm c întrebrile au vizat aspecte cu caracter general (de ordin personal, privind relația cu organele de conducere, etc.), iar nu cunoștințele profesionale.
S-a apreciat c nu a existat o procedur de contestare a pretinselor rezultate obținute la testarea cunoștințelor profesionale, nu a existat un test scris, ci doar o discuție cu membrii comisiei.
În aceste circumstanțe s-a constatat c procedura de selecție ad-hoc derulat de angajator este lipsit de obiectivitate, nefiind întrunite minime cerințe rezonabile care s garanteze drepturile angajaților cu privire la evaluarea efectuat, bazat pe subiectivism și aprecierea discreționar a membrilor comisiei de examinare.
Dimpotriv, faptul c reclamanta corespunde profesional postului ocupat rezult din întreaga activitate desfșurat în cadrul pârâtei, unde și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, cu seriozitate, fiind apreciat de conducere și colegi, încasând inclusiv salariu de merit pentru serviciile aduse instituției.
Tribunalul a conchis c nu au existat elementele necesare pentru a stabili dac angajatorul se afla sau nu în situația de a efectua o concediere colectiv, îns, cu certitudine, nu erau întrunite condițiile concedierii din motive imputabile salariatului, ci mai degrab din motive neimputabile lui (reorganizarea activitții) ceea ce ar fi presupus, prin ipotez, ca reclamanta s beneficieze de msuri active de combaterea șomajului și de compensațiile legale prevzute în contractul colectiv de munc, dac era cazul.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulat de pârât împotriva garantului Consiliul Județean G tribunalul a apreciat ca nefondat întrucât: pârâtul - angajator are personalitate juridic și a dispus din proprie inițiativ de prerogativa concedierii reclamantei.
În msura în care, pentru a se da efect prezentei hotrâri este necesar de acceptul sau concursul garantului în calitate de for tutelar, revine pârâtului misiunea de a efectua demersuri ulterioare în acest sens.
Tribunalul a apreciat c obligarea unei autoritți publice deliberative cum este Consiliul Județean nu se poate face în sensul dorit de pârât, respectiv de a fi obligat s emit o hotrâre, decât cu știrbirea prerogativelor și prestigiului instituției și a membrilor ce o compun, în calitate de aleși ai cetțenilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale G, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiul de modificare prevzut de art.304 pct.9 Cod procedur civil recurenta susține în esenț c hotrârea atacat a fost dat cu aplicarea greșit a legii. Se arat în dezvoltarea recursului formulat c, în mod greșit se invoc c nu au fost parcurse, la data efecturii concedierii reclamantei etapele procedurale obligatorii, respectiv: îndeplinirea procedurii de cercetare prealabil disciplinari (art.63 alin.2 cu trimitere la art.63 alin. 1 Codul muncii ), nu s-au oferit salariatului alte locuri de munc vacante, compatibile cu pregtirea profesional și nu a fost solicitat sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de munc, în vederea redistribuiirii salariatului, corespunztor pregtirii lui profesionale.
Consider recurenta c în mod greșit se invoc prin sentința atacat nerespectarea procedurii cercetrii prealabile obligatorii, conform art.63 alin.2 cu trimitere la art.63 alin.1 din Codul muncii, cercetare ce s-ar fi impus doar ca urmare a aplicrii dispozițiilor art.61 lit.a Codul muncii, respectiv ca urmare a svârșirii de ctre contestatoare a unei abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplin a muncii ori cele stabilite prin contractul de munc aplicabil sau Regulamentul Intern, ca sancțiune disciplinar.
Ori, în speța de faț desfacerea contractului individual de munc s-a realizat în raport de dispozițiile art.61 lit.d Codul muncii, respectiv pentru necorespunderea profesional a salariatului la locul de munc în care a fost încadrat. În aceast situație, art.63 alin.1 din Codul muncii nu era aplicabil, ci numai art.63 alin.2 din Codul muncii. Drept urmare, în mod greșit prima instanț a statuat prin sentința atacat c în cauz sunt aplicabile și dispozițiile art.267 din Codul muncii, privitoare la convocarea în vederea cercetrii disciplinare, dispoziții aplicabile doar în cazul reținerii unei sancțiuni disciplinare în sarcina salariatului, situație neincident în pricina dedus judecții.
Nelegal pretinde recurentul c ar fi reținut Tribunalul Giurgiu nulitatea deciziei de concediere, pe considerentul neinserrii în cuprinsul acesteia a mențiunii privitoare la locurile de munc vacante existente în unitate și compatibile cu pregtirea profesional a intimatei.
Dimpotriv, în conținutul deciziei contestate s-a menționat c angajatorul recurent nu dispune de locuri de munc vacante în unitate, context în care evident este tendențioas și aprecierea primei instanțe c nu ar fi avut intenția real a oferi un alt loc de munc contestatoarei, în condițiile în care recunoaște c instituția recurent este subordonat Consiliului Județean G, ce a stabilit organigrama și numrul de posturi de natura acestor posturi.
De altfel, presupusa nesocotire a sprijinului agenției teritoriale de ocupare a forței de munc în vederea redistribuirii intimatei nu este de natur s conduc automat la nulitatea deciziei, întrucât nu sunt prevzute în Codul muncii sancțiuni pentru nerespectarea acestei obligații, nelegal fiind și aceast apreciere a instanței de fond. Se consider astfel c prevederile legale pe acest aspect au mai mult caracter de recomandare, pentru a sprijini pe cât posibil interesele salariatului concediat, msuri ce au fost luate ulterior.
Nu pot fi primite nici susținerile instanței de fond c selecția (evaluarea) profesional nu înlocuiește cercetarea disciplinar, deoarece așa cum s-a mai artat, nu se impunea, raportat la temeiul juridic al concedierii cercetarea disciplinar.
Testarea aptitudinilor profesionale a fost efectuat în conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 și cu Regulamentul Intern, salariații fiind înștiințați de aceast testare, toți angajații au fost supuși acestei testri, aspect confirmat din probatoriile încuviințate și administrate în cauz, respectiv proba cu înscrisuri și testimonial.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civil atacat, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrrilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauz, Curtea apreciaz nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfțișa în cuprinsul prezentei motivri a deciziei.
Prima critic a sentinței atacate este întemeiat, respectiv cea referitoare la pretinsa nulitate a deciziei de concediere pentru neîndeplinirea procedurii cercetrii prealabile, dar nu este de natur a determina modificarea sentinței atacate, soluția admiterii contestației de ctre prima instanț fiind temeinic și legal pentru aspectele ce vor fi redate în continuare.
Se va avea în vedere astfel c, dispoziția contestat, respectiv Decizia nr.54 din 10 octombrie 2008 concretizeaz o msur de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, în condițiile art.61 lit. d Codul muncii.
Ori, în aceast situație dispozițiile art.63 alin.1 Codul muncii nu erau aplicabile în speț, cercetarea disciplinar prealabil neimpunându-se raportat la temeiul concedierii sus menționat - art.61 lit.d Codul muncii, ci doar în ipoteza concedierii întemeiate pe dispozițiile art.61 lit.a Codul muncii, respectiv svârșirea de ctre contestator a unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplin a muncii.
În atare situație, evident c art.63 alin.1 din Codul muncii nu era aplicabil, ci numai art.63 alin. 2 Codul muncii.
Raportat la aceste dispoziții, sentința atacat este legal, întrucât concedierea salariatului pentru motivul prevzut de art.61 lit.d poate fi dispus numai dup evaluarea prealabil a salariatului, cu respectarea procedurii de evaluare prealabil stabilit prin contractul colectiv de încheiat la nivel național, de ramur, de activitate sau de grupa de unitți, precum și de Regulamentul Intern, cerinț neîntrunit în cauz.
Se va avea în vedere în acest sens c necorespunderea profesional reprezint o împrejurare de natur obiectiv sau subiectiv care conduce ori este apt s conduc la obținerea unor performanțe profesionale mai sczute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aștepta de la salariat și presupusa necunoaștere a regulilor specifice unei funcții, meserii sau profesii. De aceea, angajatorul trebuie s probeze fapte obiective sau repetate de natur s evidențieze astfel de carențe profesionale, delimitându-se în acest mod, de neîndeplinirea accidental, dar culpabil a obligațiilor de serviciu, situație în care poate interveni cercetarea disciplinar.
Fiind o cauz de încetare a contractului neimputabil salariatului, concedierea pentru necorespundere profesional presupune așa cum s-a mai artat, anumite obligații ale angajatorului, printre care, potrivit art.63 alin.2 Codul muncii și aceea de evaluare prealabil a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munc aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramur activitate sau de grup de unitți, precum și prin regulamentul intern.
În temeiul art.77 din contractul colectiv de munc la nivel național pe anii 2007-2010, salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesional, cu respectarea procedurii de evaluare prealabil, stabilit prin prezentul contract colectiv de munc.
Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesional se face de ctre o comisie numit de angajator, comisie din care face parte și un reprezentant al salariaților desemnat de acesta, comisie ce va convoca salariatul și îi va comunica acestuia în scris cu cel puțin 15 zile înainte: data, ora exact și locul întrunirii comisiei, modalitatea în care se va desfșura examinarea.
Examinarea va avea ca obiect activitțile prevzute în fișa postului salariatului în cauz, iar în cazul introducerii unor noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în msura în care salariatul în cauz a fcut obiectul formrii profesionale în respectiva materie.
profesional poate fi susținut de comisie prin dovezi de neîndeplinire corespunztoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scris, oral, practic și alte probe.
Din analiza probatoriilor administrate în cauz, cum legal a reținut prima instanț, încetarea contractului de munc nu s-a realizat în condițiile de legalitate și temeinicie prevzute de Codul muncii.
Prin Hotrârea Consiliului Județean nr.82/29.08.2008 a fost aprobat înființarea societții recurente prin reorganizarea Școlii Populare de Arte și Meserii a Consiliului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale G, reorganizare ce a determinat stabilirea unei noi organigrame.
Din probele administrate în cauz și din susținerile recurentei, Curtea constat c a avut loc evaluarea întregului personal determinat de aprobarea acestei organigrame, conducerea stabilind testarea în mas a personalului cu scopul pstrrii în cadrul noii structuri doar a celor care erau admiși în urma evalurii astfel organizate.
Este evident c evaluarea a fost organizat pentru a stabili care dintre salariați urmau a fi concediați ca urmare a adoptrii noii organigrame, dar concedierea nu se fcea în condițiile art.65 Codul muncii, ci pentru motive ce nu țineau de persoana salariatului.
În aceste condiții se va constata c motivul concedierii nu a fost necorespunderea profesional, ci reorganizarea structurilor funcționale ale recurentei.
Aceleași aspecte rezult și din modul în care întregul personal a fost convocat în vederea evalurii profesionale, fiind realizat o convocare colectiv, fr a fi comunicat o tematic, o bibliografie, un regulament de concurs, cum legal a reținut și prima instanț.
Nu trebuie neglijat totodat c potrivit dispozițiilor contractului colectiv de munc la nivel național examinarea poate avea ca obiect activitțile prevzute în fișa postului salariatului în cauz. Angajatorul, care avea sarcina probei potrivit art.287 Codul muncii și obligația de a depune la dosar pân la prima zi de înfțișare toate actele necesare soluționrii cauzei, nu a fcut dovada c testarea contestatoarei, în particular, a respectat cerințele menționate. Obiectul evalurii nu s-a raportat strict la activitțile prevzute în fișa postului salariatului în cauz, iar întrebrile vizau aspecte cu caracter general, nu a existat un test scris.
Ori, necorespunderea profesional poate fi susținut de comisie prin dovedirea îndeplinirii necorespunztoare a sarcinilor profesionale, potrivit art.77 din contractul de munc unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Angajatorul nu a oferit niciun fel de dovezi de îndeplinire necorespunztoare a sarcinilor profesionale din partea salariatului, motiv pentru care msura concedierii acestuia nu este doar nelegal, ci și netemeinic. În acest sens trebuie subliniat faptul c nu a existat un raport anterior în sensul unor carențe profesionale ale salariatului, evaluarea s-a realizat în mod colectiv, în scopul concedierii salariaților ca efect al reorganizrii societții, salariați ce nu se mai gseau în noua organigram.
Mai, așa cum rezult din evalurile anterioare ale salariatei aceasta a obținut punctaj maxim și salariu de merit, fr a se constata o scdere a nivelului profesional.
Totodat, potrivit art.64 alin.1 și 2 Codul muncii, în cazul în care concedierea se dispunea pentru motivele prevzute de art.61 lit.c și d, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de munc vacante în unitate compatibile cu pregtirea sa profesional.
În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de munc vacante potrivit alin.1, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de munc în vederea redistribuirii salariatului, corespunztor pregtirii profesionale.
Recurenta s-a limitat în a susține prin decizia de concediere atașat la fila 19 dosar fond c nu a avut posibilitatea oferirii unui loc de munc corespunztor pregtirii profesionale și c nu ar fi avut posibilitatea de a propune salariatului programe de formare profesional, nicidecum c nu ar dispune de locuri vacante, cum impun dispozițiile art.64 alin.1 și 2 Codul muncii.
Aceasta nu a depus dovezi în sensul c nu existau locuri de munc vacante în cadrul acesteia, deși prima instanț a acordat mai multe termene pentru administrarea probei cu acte și a solicitat toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere.
Totodat, nu a probat nici faptul c ar fi solicitat sprijinul AJOFM, în sensul redistribuirii salariatului, cerinț impus de aceleași norme de drept - art.64 alin.1 și 2 Codul muncii. Nu pot fi reținute aprrile recurentei în sensul c neîndeplinirea acestei ultime obligații nu poate conduce automat la nulitatea deciziei de concediere, norma sus-menționat fiind de recomandare, necuprinzând nici o sancțiune în cazul nesocotirii sprijinului Agenției Teritoriale ale Forței de Munc.
Nulitatea deciziei de sancționare nu opereaz doar pentru neîndeplinirea acestei obligații, ci pentru c întreaga procedur de testare a aptitudinilor profesionale, așa cum s-a mai artat, nu s-a realizat în conformitate cu prevederile art.63 alin.2 Codul muncii și a Regulamentului Intern.
Faț de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedur civil, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legal și temeinic sentința atacat, fiind pronunțat cu interpretarea și aplicarea corect a normelor de drept substanțial incidente în cauz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât CENTRUL JUDEȚEAN PENTRU CONSERVAREA ȘI PROMOVAREA CULTURII TRADIȚIONALE, împotriva sentinței civile nr.179 LM din 30 aprilie 2009, pronunțat de Tribunalul Giurgiu - Secția Civil în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamant și intimatul garant CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi,19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./10.12.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
