Speta drept civil. Decizia 724/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 724/R/2008 | |
Ședința publică 25 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos | - - - |
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan | - - -- - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții, -A și alții împotriva sentinței civile nr. 2279 din 26 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI având ca obiect litigiu de muncă - alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este leagal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 21 martie 2008, pârâtul intimat Ministerul Justiției a depus la dosar, prin registratura instanței, copia minutei deciziei civile nr. 14 din 18 februarie 2008 pronunțată de Secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 69/2007 prin care s-a dispus admiterea recursului în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea constată că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 proc. civ. (fila 4 din dosar).
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2279 din 26 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, LA, -A, -, -, MARI, -, G, -, și împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ȘI FINANȚELOR și DE APEL CLUJ.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții sunt salariați în cadrul Judecătoriei Cluj -N, Tribunalului Cluj și Curții de Apel Cluj, iar potrivit prevederilor art.9 din Contractul Colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, încheiat conform art.10 și 11 din Legea nr.130/1996, republicată, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.2895/29.12.2006, în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute în prezentul contract pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare. Pe baza fondurilor aprobate în condițiile prevăzute la alin. 1, părțile vor negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și in limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.
Potrivit art.l din Legea 142/09.07.1998 salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice si fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă denumite angajatori, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Prin art. 1 din Legea nr. 193 din 17 mai 2006 - privind acordarea tichetelor cadou și a tichetelor de creșă, s-a stipulat că societățile comerciale, regiile autonome, societățile și companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, unitățile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum și persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și a tichetelor de creșă.
Din aceste prevederi legale instanța a reținut că reclamanții au posibilitatea ca prin reprezentanții sindicali să propună și să participe la negocierile dintre sindicate, minister și guvern pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Atâta timp cât aceste sume nu sunt negociate și cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, acestea nu pot fi acordate.
Având în vedere prevederile art.l din Legea 142/09.07.1998 și art. 9 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, -A, -, -, -, și G, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivele de recurs arată că sentința atacată este nelegală, fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 pr. civ.
Prima instanță și-a motivat soluția de respingere a acțiunii precizate, reținând în esență că potrivit Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național că subsemnații am beneficia doar de drepturile prevăzute în mod expres în acest Contract Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, iar sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia.
Arată că în cazuri similare hotărârile judecătorești s-au întemeiat nu pe textele de drept material care ar prevedea aceste drepturi salariale, fiindcă ele nu existau, ci pe principiile egalității și nediscriminării, având în vedere dispozițiile OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Hotărârea nr.170/06.07.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Directiva nr.2000/43/CE privind aplicarea principiului egalității de tratament între persoane fără deosebire de originea rasială sau etnică, Directiva nr.2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament, art.11 alin.1, art.16 alin.1-2 și art.20 din Constituția României, art.5 din Codul muncii.
Consideră că acordarea tichetelor de masă prevăzute de art.1 din Legea nr.142/1998 li se cuvine și personalului auxiliar de specialitate cel puțin tot atât de temeinic precum medicilor, angajaților din administrația de stat, etc. iar neacordarea lor reprezintă o discriminare salarială față de alte categorii de personal.
Fără introducerea unei acțiuni împotriva Ministerului Justiției, acesta nu acordă de bună voie tichetele de masă, iar în lipsa acțiunii și față de Ministerul Economiei și Finanțelor, acesta nu va prevedea și aloca niciodată în buget sumele necesare efectuării acestor plăți absolut legale și cu nimic mai nelegale sau mai inadmisibile decât celelalte drepturi salariale.
Prin întâmpinarea de la dosar, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
La fel și pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului, invocând Decizia nr.14 din 18 febr.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care admițându-se recursul în interesul legii declarat de Procurorul general a decis că dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu se poate acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici, iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor, aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Analizând sentința în raport și de motivele de recurs invocate de reclamanți Curtea reține următoarele:
Este de știut în primul rând că potrivit dispozițiilor art.109 din Legea 188/1999 a funcționarului public, cauzele având ca obiect litigiile de muncă în care una dintre părți are calitatea de funcționar public, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ.
În cazul din speță, așa cum rezultă din adresa nr.937 din 5.03.2008 a Curții de Apel Cluj, fila 99-100 o parte dintre reclamanți fie au fost sau sunt în prezent funcționari publici, astfel că din acest punct de vedere, competența materială a instanțelor fiind specială și de ordine publică a fost încălcată, motiv de recurs ce poate fi invocat și din oficiu de către instanța de recurs, conform dispozițiilor art.306 alin.2 proc.civ. astfel că față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite recursul reclamanților, G, și și va casa în parte sentința cu privire la acești reclamanți pentru perioada în care au îndeplinit atribuții de funcționari publici și va trimite sub acest aspect cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj, secția contencios-administrativ.
În ce privește recursul celorlalți reclamanți se constată că este nefondat și va fi respins ca atare.
Astfel, așa cum corect a reținut și tribunalul, acordarea și respectiv primirea tichetelor de masă nu reprezintă obligația angajatorului și dreptul corelativ al angajatului, ci o opțiune a angajatorului și o vocație corelativă a angajatului.
Sunt suficient de lămuritori sub acest aspect termenii în care este reglementată prin Legea nr.142/1998 această vocație, art.1 alin.1 și 2 din acest act normativ stipulând că salariații pot primi o alocație individuală de hrană ce se acordă în limita prevederilor bugetului de stat.
Or, prin legile bugetului de stat aferente anilor 2003-2006, s-a prevăzut în mod expres că acordarea tichetelor de masă nu se aprobă pentru instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație (art. 39 alin. 4 din Legea nr. 631/2002, art. 46 alin. 4 din Legea nr. 507/2003, art. 40 din Legea nr. 511/2004, art. 24 din Legea nr. 379/2005).
Nici sub raportul discriminării nu se constată temeinicia pretențiilor reclamanților, având în vedere că, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, pentru a se constata o discriminare care să încalce prevederile legale invocate de reclamanți și mai cu seamă Protocolul nr.14 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, trebuie să se constate o diferențiere de tratament în cazul unor situații analoage și comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Recurenții invocă discriminarea, raportându-se la alte categorii de salariați din sectoarele bugetare (medici, diferiți funcționari publici etc.) însă nu se poate constata o similitudine a situației salariaților acestor categorii sociale cu cea a reclamanților, salarizarea acestora fiind diferită, atribuțiile și responsabilitățile - de asemenea diferite.
De asemenea, se constată că potrivit legilor bugetului de stat aferente anilor 2003-2006, acordarea tichetelor de masă a fost prevăzută doar pentru categoria salariaților instituțiilor bugetare finanțate integral din venituri proprii. Este evident deci că prin aceste prevederi legale se instituie un criteriu de departajare foarte concret, care înlătură orice suspiciune de discriminare. Acordarea tichetelor de masă s-a făcut în funcție de resursele financiare ale instituțiilor de care aparțineau acești angajați, și anume, doar în măsura în care instituțiile respective dispuneau de venituri proprii.
De altfel, constatările de mai sus se confirmă și prin decizia nr.14 din 18 febr.2008 dată de Inalta C de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, statuându-se că dispozițiile art.1 alin.1 din Legea nr.142/98 se interpretează în sensul că tichetele de masă nu se pot acorda judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate iar pentru personalul contractual din cadrul instanțelor și parchetelor aceste beneficii nu reprezintă un drept ci o vocație ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație.
Cum potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 proc.civ. decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, recursul reclamanților arătați mai sus, se impune a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, G, și împotriva sentinței civile nr. 2279 din 26.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează în parte cu privire la reclamanții menționați pentru perioadele în care au îndeplinit atribuții de funcționari publici. Trimite, sub acest aspect cauza spre rejudecare Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ.
Respinge recursul celorlalți reclamanți împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan
- - - - - -- -
GREFIER,
Red.AR
Dact./3ex.
22.04.2008
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede Ioan
