Speta drept civil. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 78/
Ședința publică din 03 februarie 2010
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuenții și împotriva deciziei civile nr. 1216/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind la a treia strigare, se prezintă avocat pentru revizuentul lipsă, intimații și, nefiind prezenți revizuenta și intimații, și.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul revizuentului depune la dosar trei înscrisuri sub semnătură privată, susținând că acestea infirmă susținerile părților adverse din întâmpinarea de la dosar.
Instanța, din oficiu,având în vedere că din dosarul de fond rezultă că s-a pus în discuție și s-a analizat excepția autorității de lucru judecat, pune în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire și acordă cuvântul atât cu privire la excepție cât și pe fond.
Reprezentantul revizuentului, avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității întrucât instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat cu privire la motivele de nulitate absolută invocate de partea pe care o reprezintă, respectiv frauda la lege, cauza ilicită și nelegalitatea contractului, situație în care, potivit practicii Inaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de revizuire este admisibilă.
Având cuvântul cu privire la excepția inadmisibilității, intimații și consideră că nu este admisibilă cererea de revizuire.
Pe fond, reprezentantul revizuentului solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată în scris, anularea deciziei atacate, fără cheltuieli de judecată, arătând că decizia tribunalului este potrivnică sentinței civile nr. 2064/2006 a Judecătoriei Timișoara,din care rezultă valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare contestat în dosarul de față; mai arată că Tribunalul Timișa reținut autoritatea de lucru judecat în baza unei sentințe desființate. Depune la dosar concluzii scrise, practica judiciară a Inaltei Curți de Casație și Justiție și, invocând practica CEDO, depune decizia din 19.10.2008 a Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în cauza Raicu contra României.
Având cuvântul asupra cererii de revizuire, intimații și solicită respingerea cererii de revizuire.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată:
Prin decizia civilă nr.1216/11.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 2931/26.02.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
A admis recursul declarat de reclamanții și împotriva aceleiași sentințe.
A modificat în parte sentința recurată, în sensul că a admis în totalitate acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților, și.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266/28.02.2005, încheiat între pârâții și, căsătorit cu, având ca obiect imobilul situat administrativ în localitatea, compus din casa cu nr.5 (nr. nou 8), curte și grădină în suprafață de 1601. p., identificat topografic cu nr. 9-10/a în CF nr.5.
A dispus rectificarea cărții funciare cu nr. 5 și a restabilit situația anterioară operațiunii juridice de vânzare-cumpărare, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris pe seama pârâților și și reînscrierii dreptului de proprietate pe seama fostei proprietare -, cu titlu de moștenire.
A validat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare intervenită la data de 17.04.1977 între antecesorul pârâtei, în calitate de promitent-vânzător, și pârâții și, în calitate de promitenți-cumpărători, pentru imobilul situat administrativ în localitatea, nr. 5, compus din casă, curte și grădină în suprafață de 1601. identificat p. topografic cu nr. 9-10/a în CF nr.5, pentru prețul de 15.000 lei, achitat integral la data încheierii convenției.
A stabilit ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea pârâților și cu titlu de cumpărare.
A validat promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare intervenită la data de 1.05.1984 între pârâții și, în calitate de promitenți-vânzători și reclamanții și în calitate de promitenți-cumpărători, pentru aceleași motive.
A stabilit ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
A dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat topografic în aceeași carte funciară în favoarea reclamanților și cu titlu de cumpărare.
A păstrat dispozițiile sentinței atacate în ceea ce privește respingerea excepției autorității de lucru judecat și a capătului de cerere în nulitatea certificatului de moștenitor.
A obligat intimații, și, în solidar, la plata către reclamanți a sumei de 281,48 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut că judecătoria a respins în mod corect excepția autorității de lucru judecat, raportată la litigiul anterior, ce a făcut obiectul dosarului cu nr. 7485/2005 al Judecătoriei Timișoara, însă a substituit motivarea acesteia.
Această excepție făcut obiectul preocupării judecătoriei încă din primul ciclu procesual, fiind respinsă în considerentele sentinței civile nr.1010/31.01.2007. Cum pârâta nu a înțeles să atace acea sentință sub aspectul greșitei soluționări a excepției autorității de lucru judecat, concluzia este că soluția primei instanțe a intrat în puterea lucrului judecat, fără a mai putea face obiectul unei noi cercetări jurisdicționale, întrucât soluționarea unei probleme de drept în mod irevocabil într-un litigiu anterior se impune instanței chemată ulterior să tranșeze aceeași chestiune ca urmare efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.
Obiectul pretențiilor reclamanților poartă asupra validării unor promisiuni sinalagmatice de vânzare-cumpărare succesive.
Cum promitentul-vânzător a decedat înainte de perfectarea promisiunii în formă autentică, este evident că obligația încheierii contractului de vânzare-cumpărare s-a transmis moștenitoarei acestuia, pârâta, potrivit regulilor din materia devoluțiunii succesorale privind suportarea pasivului moștenirii.
Împrejurarea că promitentul-vânzător era numai coproprietar al imobilul promis vânzării nu este de natură să conducă la invalidarea unui antecontract de vânzare-cumpărare, ci o asemenea convenție se privește a fi încheiată sub condiția rezolutorie ca bunul să îi revină în întregul său promitentului-vânzător, în urma sistării stării de indiviziune.
În speță nu a mai fost necesară sistarea stării de indiviziune, întrucât pârâta a dobândit întregul bun ca urmare a transmisiunii succesorale, acceptând și moștenirea defunctului - coproprietar potrivit certificatului de moștenitor nr. 16/28 februarie 2005, motiv pentru care tribunalul a considerat că aceasta este ținută să onoreze și obligația patrimonială transmisă pe această cale, de a înstrăina în forma autentică cerută de lege imobilul promis pârâților și și mai apoi de aceștia, reclamanților și.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266/28.02.2005, încheiat între pârâții și, căsătorit cu, având ca obiect același imobil promis spre vânzare de către autorul pârâtei, Tribunalul Timișa reținut că a fost încheiat prin fraudarea intereselor beneficiarilor cumpărători, recurenții-reclamanți și. Tribunalul a reținut astfel că pârâta urmărit să se sustragă de la îndeplinirea obligației de a face, generată de promisiunile de vânzare-cumpărare încheiate de autorul său, iar pârâții și au cunoscut, la momentul perfectării actului, că imobilul în discuție se afla în posesia reclamanților.
Împotriva deciziei civile nr. 1216/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, au formulat cerere de revizuire pârâții și, cerere care a fost înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 1385/59/09.12.2009.
În motivarea cererii, revizuenții, invocând art. 322 pct. 7 Cod pr.civ. au arătat că decizia Tribunalului Timiș este potrivnică sentinței civile nr. 2064/02.03.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 7485/2005, sentință definitivă și irevocabilă.
Revizuenții au arătat că prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 7485/2005 au fost chemați în judecată de reclamanții și, care au solicitat să se constate că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr. 5.
De asemenea, au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 266/28.02.2005, încheiat între ei, și, și cu privire la același imobil, pentru cauză nelicită și pentru fraudarea legii.
Acțiunea reclamanților a fost respinsă, iar în considerentele sentinței nr. 2064/02.03.2006 se arată că reclamanții nu au avut o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, condiții prevăzute de art. 1847 Cod civil, pentru a putea dobândi, prin uzucapiune, dreptul de proprietate.
Se reține, de asemenea, au arătat revizuenții, că motivele invocate cu privire la nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nu sunt întemeiate deoarece nu a fost dovedită cauza ilicită a contractului.
La data de 08.02.2006, reclamanții și au formulat prezenta acțiune în prestație tabulară, au chemat în judecată pe pârâții, și și au solicitat să se constate că la data de 17.04.1977, tatăl lui, ar fi vândut imobilul înscris în CF nr. 5 lui și în baza unui înscris sub semnătură privată, iar soții au vândut același imobil, la data de 1 mai 1984, lui tot în baza unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată.
De asemenea, au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.266/28.02.2005 încheiat între pârâții și cu privire la același imobil.
Prin decizia civilă nr. 1216/R din 11noiembrie 2009, Tribunalul Timișa admis recursul, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, a validat cele două promisiuni de vânzare-cumpărare și a dispus intabularea în CF a reclamanților.
Din moment ce în considerentele sentinței civile nr. 2064/2006 a Judecătoriei Timișoaras -a reținut că posesia reclamanților nu a fost o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 1847 Cod civil, precum și faptul că motivele invocate cu privire la nulitatea contractului nu sunt întemeiate, pentru că în speță, nu a fost dovedită cauza ilicită, aceste aspecte au intrat în autoritatea de lucru judecat, iar prin rămânerea irevocabilă a sentinței a fost recunoscut dreptul lor de proprietate dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare, au arătat revizuenții.
Prin note scrise (fila 32),intimații și au solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată, arătând că în dosarul nr- a fost invocată și s-a analizat excepția autorității de lucru judecat, fiind respinsă, situație în care nu mai poate forma obiect al cererii de revizuire bazate pe art. 322 pct. 7 Cod pr. civ.
Pe de altă parte, au arătat că cele două acțiuni s-au bazat pe temeiuri juridice diferite.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și s-a atașat dosarul de fond nr-, care conține și dosarul nr. 7485/2005 al Judecătoriei Timișoara.
În ședința publică din 03.02.2010, în baza art. 137 alin. 1 Cod pr.civ. și a art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. având în vedere conținutul hotărârilor pronunțate în dosarul nr-, din care rezultă că excepția autorității de lucru judecat s-a pus în discuția părților și s-a analizat de către instanță, din oficiu, Curtea a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. reglementează ca motiv de revizuire situația în care "există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Art. 327 Cod pr.civ. prevede că în cazul hotărârilor definitive potrivnice instanța de revizuire va anula cea din urmă hotărâre.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat.
Deși excepția autorității de lucru judecat are caracter absolut și deci poate fi invocată și din oficiu de către instanță, uneori este posibil ca în aceeași pricină două instanțe deosebite sau chiar aceeași instanță, în dosare distincte, să pronunțe hotărâri potrivnice, astfel încât fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă.
Dacă, din diferite motive, partea interesată nu a invocat excepția autorității de lucru judecat și nici procurorul sau instanța din oficiu, situația creată poate fi înlăturată pe calea extraordinară de atac a revizuirii.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri,bazată pe art. 322 pct. 7 Cod pr.civ, este admisibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile judecătorești în cauză să fie pronunțate în dosare diferite; să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.
În speță, revizuenții și solicită anularea deciziei civile nr.1216/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, invocând excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 2064/02.03.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 7485/2005.
Examinând decizia civilă nr.1216/2009 a Tribunalului Timiș, ce se cere a fi anulată în baza art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. Curtea constată că în dosarul nr-, în care s-a pronunțat această hotărâre, s-a pus în discuție și s-a analizat încă de la prima instanță, care a respins-o, excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civilă nr. 2064/2006 a Judecătoriei Timișoara.
Tribunalul Timiș,în recurs, a menținut soluția de respingere a acestei excepții, cu substituirea motivării.
Prin urmare, una din condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire bazate pe art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. aceea ca în al doilea proces să nu se fi invocat și dezbătut excepția autorității de lucru judecat, nu este îndeplinită, fapt ce atrage inadmisibilitatea cererii de revizuire formulate de revizuenții și.
În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 Cod pr.civ. instanța de revizuire, deși este o instanță superioară celei care a pronunțat hotărârea ce se cere a fi revizuită, nu exercită totuși un control judiciar propriu-zis, limitându-se doar la anularea (retractarea) celei din urmă hotărâri, dacă s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.
Atunci însă când excepția autorității de lucru judecat a fost pusă în discuție și s-a respins în al doilea proces, partea nu mai poate reitera aceeași excepție pe calea revizuirii, deoarece se opune de această dată însăși puterea de lucru judecat asupra rezolvării date acestei excepții procesuale.
Față de aceste considerente, în baza art. 137 alin.1 și a art. 322 pct. 7 Cod pr.civ. Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții și împotriva deciziei civile nr. 1216/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții și împotriva deciziei civile nr. 1216/11.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 09.02.2010
Tehnored., 9 ex./22.02.2010
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Un exemplar se comunică părților
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
