Speta drept civil. Decizia 789/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 789
Ședința publică din 13 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR. - -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.96/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN C-S și MONTAN, având ca obiect stabilire drepturi salariale.
La apelul nominal s-a prezentat reclamantul recurent personal lipsă fiind pârâții intimați Consiliul Județean C-S și Muzeul Montan.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale, susținând că el prestează activitate în domeniul cercetării și că este îndreptățit să-i fie stabilite drepturile salariale la nivelul unui profesor universitar, drepturi reglementate prin OG15/2006.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- din data de 10.11.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâții Consiliul Județean C-S și Muzeul Montan, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună echivalarea funcției de execuție cu cea de profesor universitar; de asemenea, a solicitat stabilirea drepturilor salariale de încadrare la nivelul de profesor universitar, așa cum sunt acestea reglementate prin OG. nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, sau a altor acte normative existente la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Totodată, reclamantul a solicitat acordarea, începând cu 01.01.2008, a diferenței de drepturi salariale dintre cele stabilite în baza prevederilor OG. nr. 15/2008 și cele primite efectiv în baza dispozițiilor OG. nr.10/2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că funcția de cercetător științific I - CS I, pe care o ocupă în cadrul pârâtului Muzeul Montan este echivalentă cu cea de profesor universitar.
Reclamantul a mai susținut că, deși deține titlu de cercetător științific gradul I, care ar presupune salarizarea conform legislației în domeniul învățământului, respectiv în baza prevederilor OG.nr.15/2008, în realitate, este salarizat după grila aplicabilă personalului din sectorul bugetar, conform OG. Nr. 10/2008.
În acest sens, a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 319/2003, privind statutul personalului de cercetare - dezvoltare, dispozițiile acestui statut sunt aplicabile personalului de cercetare-dezvoltare care își desfășoară activitatea, printre altele, și în cadrul instituțiilor publice, deci, și în cadrul instituției muzeale.
Reclamantul a mai invocat și dispozițiile Legii nr. 311/2003, privind muzeele și colecțiile publice, respectiv că una din funcțiile principale ale muzeului o reprezintă constituirea științifică, precum și cercetarea științifică.
În același timp, reclamantul a mai invocat și dispozițiile Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr. 3548/ 06.04.2006, precum și Legea nr. 80/2007, acest ultim act normativ prevăzând, că salarizarea personalului din unitățile de cercetare ale Academiei Române se face în conformitate cu dispozițiile aplicabile personalului didactic.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 319/ 08.07.2003, privind statutul personalului de cercetare-dezvoltare, Legea nr. 311/2003, privind muzeele și colecțiile publice, Legea nr. 80/2007, art.11, al.1 și 2 din Constituție, art.20 al.2 din Constituție, Cartea Europeană a Autonomiei Locale ratificată de către România nr. 199/1997.
Prin sentința civilă nr. 96 din 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Județean C-S și Muzeul Montan Reșița, reținând că, potrivit Dispoziției nr.5/ 02.02.1999, reclamantul a fost promovat, începând cu data de 01.02.1999, din postul de muzeograf IA, în postul de cercetător științific I, beneficiind de un salariu în cuantum de - lei, o indemnizație de conducere în cuantum de - lei (reclamantul deține și funcția de director al pârâtului Muzeul Montan) și un spor de vechime în procent de 25%.
Conform art.2 din Legea nr. 311/ 08.07.2003, republicată și modificată prin Legea nr. 114/2006, privind muzeele și colecțiile publice, muzeul este definit ca fiind "instituția de cultură, de drept public sau de drept privat, fără scop lucrativ, aflat în serviciul societății, care. cercetează. în scopul cunoașterii educării și recreerii, mărturii materiale și spirituale ale existenței și evoluției comunităților umane, precum și ale mediului înconjurător."
În același timp, art.4 din același act normativ, stabilește printre funcțiile principale ale muzeului și aceea de cercetare științifică. În acest sens, art.25 stipulează că personalul de specialitate cuprinde, printre altele, și funcția de cercetător științific.
Cum reclamantul este directorul pârâtului Muzeul Montan, tribunalul a reținut că salarizarea acestuia este reglementată de prevederile OG26/2005, privind managementul instituțiilor publice de cultură și, nicidecum, de dispozițiile Legii nr. 319/2003, privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltate coroborate cu Legea nr. 80/2007, care modifică și completează Legea nr. 752/2001, privind organizarea și funcționarea Academiei Române.
În ce privește echivalarea funcției de cercetător științific I cu cea de profesor universitar, potrivit art. 22 din legea nr. 319/2003, cercetătorii științifici pot funcționa ca personal didactic în instituțiile de învățământ superior pe funcții echivalente, cu respectarea prevederilor Legii nr. 128/1997, privind statutul personalului didactic, reținându-se că din prevederile articolului mai sus menționat, nu rezultă că legiuitorul a intenționat să asimileze funcția de cercetător științific cu cea de profesor universitar.
Faptul că reclamantul, în calitate de cercetător științific, are o salarizare mai mică decât cercetătorii științifici din cadrul Academiei Române, s-a apreciat că acesta nu este discriminat, în sensul prevăzut de nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, atâta timp cât reclamantul își desfășoară activitatea de cercetare în cadrul muzeului, care, așa cum s-a arătat mai sus, are printre funcțiile sale și pe acea de cercetare.
Pe de altă parte, definind noțiunea de discriminare art.2 alin.2 din nr.OG137/2000, republicată, prevede că: nu este discriminatorie deosebirea, excluderea, restricția sau preferința atunci când este bazată pe un criteriu justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare".
Cum din dispozițiile legale în materie nu a reieșit intenția legiuitorului de a asimila funcția de cercetător științific cu aceea de profesor universitar, instanța a apreciat că nu posedă puterea juridică de a dispune echivalarea solicitată de reclamant, deoarece s-ar substitui, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. 4 din Constituția României.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
S-a criticat sentința ca nelegală, întrucât prin respingerea acțiunii s-a produs o discriminare între persoane care desfășoară aceeași activitate, dar care ocupă funcții cu denumiri diferite în instituții diferite.
S-a susținut că s-au încălcat prevederile art.16 alin.2 lit.c și art.22 din Legea nr. 319/2003 și s-a ignorat adresa nr. 14341/10.12.2008 emisă de Consiliu Județean C-S depusă la dosar.
Pârâtul Consiliul Județean C-S a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. S-a susținut că salarizarea se face în cazul reclamantului conform nr.OG 10/2008 și GG. nr. 24/2000, acte normative care s-au aplicat corect, iar reclamantul nu este membru al Academiei Române și nu sunt incidente dispozițiile nr.OG 26/2005, ale Legii nr. 311/2003 și ale Legii nr.319/2003, pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea.
Examinând cauza sub toate aspectele, conform dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă și având în vedere motivele de recurs și susținerile părților, Curtea constată că recursul este nefondat.
Reclamantul, salariat în funcția de cercetător științific în cadrul Muzeului Montan este salarizat conform grilei de salarizare prevăzută de nr.OG10/2008, privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului salarizat potrivit nr.OG24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 și se regăsește în anexa 4 - Cercetare.
Este adevărat că nota la această anexă face precizarea că pozițiile 1-4 utilizate în unitățile de cercetare ale Academiei Române sunt echivalente cu funcțiile didactice din învățământul superior, dar reclamantul nu se încadrează în prevederile acestei note, Muzeul Montan Reșița nefiind unitate de cercetare științifică a Academiei Române, iar reclamantul nefiind membru al acesteia.
Pentru aceleași considerente nu sunt incidente nici dispozițiile Legii nr. 80/2007.
Nici Legea nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare nu îndreptățește reclamantul să beneficieze de salarizarea cadrelor didactice, întrucât dispozițiile art.22 au în vedere doar posibilitatea cercetătorilor de a funcționa ca personal didactic, dar nu prevede în legătură cu salarizarea acestora, după cum nu sunt relevante în materie de salarizare nici prevederile art.16 alin.2 din același act normativ care reglementează organizarea concursurilor pentru ocuparea postului de cercetător, și nu salarizarea.
Reclamantul mai face referire la ignorarea de către instanță a recunoașterii Consiliului Județean C-S că funcția deținută de reclamant este echivalentă cu cea de profesor universitar, dar această susținere este eronată, întrucât poziția procesuală a pârâtului a fost pentru respingerea acțiunii.
Instanța de fond a reținut în mod corect și că nu sunt incidente dispozițiile nr.OG137/2000 și, atât timp cât categoria din care face parte reclamantul beneficiază de o lege de salarizare, nu există temei de a se aplica alt act normativ în prevederile căruia nu se încadrează.
Pentru aceste motive, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.96/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2009.
Pt. Președinte, Pt. Judecător, Judecător, Dr.
în în
Președinte secție, Președinte secție,
Judecător Judecător
Grefier,
Red./10.07 2009
Thred./13.07.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib. C-
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
