Speta drept civil. Decizia 792/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.792/2009
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mureșan Monica Maria JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - - JUDECĂTOR 3: Vesa
- -judecător
- - grefier
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.181/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta intimatei depune la dosar delegația și solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
rin sentința civilă nr.4948/2004 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.6409/2004 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata venitului lunar de completare prevăzut de nr.OUG8 și nr.OUG22/2003.
Instanța de fond a respins acțiunea motivând că în cauză este incidentă excepția autorității de lucru judecat. Astfel s-a arătat că prin sentința civilă nr.658/2003 Tribunalul Hunedoaraa respins cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea venitului în completare prevăzut de nr.OUG8/2003 modificată prin nr.622/2003. Cum prezenta acțiune se poartă între aceleași părți, are același obiect și aceeași cauză juridică s-a considerat a fi incidente condițiile triplei identități prevăzute de art.1202 Cod civil.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea soluției în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată că în mod greșit instanța de fond a reținut incidența excepției autorității de lucru judecat deși între cauza ce a format obiectul dosarului nr.4224/2003 al Tribunalului Hunedoara și prezenta cauză nu există identitate în ce privește motivele de fapt, de drept și probațiune.
Prin decizia nr.753/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.8248/2005 recursul a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că pentru a constata existența autorității de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită cerința triplei identități prevăzută de art.1202 Cod civil, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză juridică.
În speță recurentul nu contestată că în cauza de față și cea care a fost soluționată irevocabil în dosar nr.4224/2003 prin sentința nr.658/2003 a Tribunalului Hunedoara există identitate de părți și de obiect (părți fiind în ambele cauze reclamantul și pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă H, iar obiectul reprezentându-l acordarea venitului în completare prevăzut de nr.OUG8/2003, modificată și completată de nr.OUG22/2003).
În ce privește cel de-al treilea element - cauza - prin aceasta se înțelege fundamentul pretenției afirmate. Cauza nu se confundă cu dreptul subiectiv și nici cu mijloacele de probă a faptelor pe care reclamantul își întemeiază pretențiile astfel că faptul prezentării în prezenta cauză a altor dovezi decât în cauza precedentă este lipsit de relevanță. Fundamentul juridic al pretenției îl reprezintă situația de fapt calificată juridic. În cele două cauze atât situația de fapt (refuzul acordării venitului în completare) cât și calificarea juridică, temeiul de drept al pretenției, nr.OUG8/2003 cu modificările aduse de nr.OUG22/2003, sunt identice.
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță în dosar nr.4873/2005 contestatorul a solicitat desființarea sentinței civile nr.753 din 29 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.8248/2004 în temeiul art.318 și 319 Cod procedură civilă, întrucât instanța respingând recursul a omis să cerceteze motivele de modificare prevăzute de art.304 pct.8, 9 și 10 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, a susținut că instanța de fond a interpretat greșit doctrina raportând stabilirea autorității de lucru judecat la o hotărâre și nu la elementele cererii de chemare în judecată, unde se constată o altă cauză ca temei juridic al dreptului reclamat și anume: neacordarea dreptului.
Motivând în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii în privința stabilirii identității de cauză și în consecință a autorității de lucru judecat.
Totodată, instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, motiv prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă, respectiv verificarea elementelor autorității de lucru judecat, părți, obiect, cauză, pe elementele cererii de chemare în judecată, așa cum precizează doctrina, nu pe elementele acțiunii civile.
Prin decizia nr.1226/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4873/2005 contestația în anulare a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre Curtea reține că potrivit art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului citat, prin greșeală materială se înțelege o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, care a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu de judecată; de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță nu sunt incidente nici dispozițiile art.318 teza 2 Cod procedură civilă întrucât instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de recurent.
Faptul că nu a făcut referire la toate argumentele, nu poate fi calificat drept omisiune în sensul art.318 teza 2 Cod procedură civilă, deoarece instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de părți în dezvoltarea unui motiv de casare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente, pentru a răspunde la motivul de casare printr-un considerent comun, cum s-a procedat în speța de față.
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub dosar nr.7274/2005,contestatorul a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în contradictoriu cu intimata H - D, să se dispună anularea deciziei civile nr.1226/29.09.2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4873/2005 și în rejudecare, admiterea contestației în anulare formulată de același contestator împotriva deciziei civile nr.753/28.04.2005 a Curții de APEL ALBA IULIA.
În motivarea cererii sale a susținut că instanța nu a analizat motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod pr.civilă, raportând eronat autoritatea de lucru judecat la o hotărâre judecătorească și nu la elementele cererii de chemare în judecată.
A mai susținut că nici motivul prevăzut de art.304 pct.10 Cod pr.civilă, respectiv nu a fost verificată autoritatea de lucru judecat.
Sub un alt aspect a arătat că în situația admiterii eronate a excepției autorității de lucru judecat, devine incident motivul de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod pr.civilă care sancționează hotărârile pronunțate de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Prin reținerea nelegală a autorității de lucru judecat contestatorul a susținut că i-a fost încălcat dreptul la liberul acces la justiție statuat prin art.21 alin.3 din Constituție și cel la un proces echitabil prevăzut de art.124 alin.3 din Constituție.
Prin decizia civilă nr.1667/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr.4873/2005 contestația în anulare a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că și în prima contestație, contestatorul a invocat aceleași motive ca și în cea care formează obiectul prezentului dosar.
Ori, jurisprudența a statuat în mod constatat că atunci când contestația în anulare nu este împotriva unei hotărâri dată în recurs și nici a unei hotărâri pronunțate în cererea de revizuire, ci împotriva unei decizii prin care s-a respins ca nefondată tot o contestație în anulare, cea de-a doua este inadmisibilă.
Cât privește motivul de incompatibilitate invocat de contestator, instanța urmează a-l înlătura întrucât nesocotirea normelor procedurale referitoare la incompatibilitate nu constituie temei al contestației în anulare, deoarece acest incident procedural nu aparține instituțiilor de drept procesual privind competența materială și cea teritorială.
În plus, judecătorii care au pronunțat hotărârea atacată pe calea contestației în anulare nu sunt incompatibili deoarece dispozițiile ce reglementează incompatibilitatea sunt de strictă interpretare iar contestația în anulare presupune împrejurări noi care nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat din nou contestație în anulare contestatorul.
În expunerea de motive, invocând dispozițiile art.320 (3) Cod pr.civilă, a arătat că instanța nu și-a motivat hotărârea de respingere a contestației în anulare motivând că jurisprudența a statuat că, atunci când contestația nu este împotriva unei hotărâri în recurs sau cerere de revizuire, ci tot o contestație respinsă ca nefondată, cea de a doua contestație este inadmisibilă, fără a nominaliza jurisprudența pentru verificare, cu atât mai mult cu cât jurisprudența trebuie să fie în concordanță cu Codul d e procedură civilă și nu poate trece peste acesta.
Contestatorul apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță, atât decizia civilă nr.753/2005, cât și decizia civilă nr.8248/2004 au reținut în mod eronat, excepția autorității de lucru judecat.
Contrar susținerilor instanței, în cazul deciziilor nr.1226/2005 și 4873/2005, nu sunt incidente numai prevederile art.318 alin.1 Cod pr.civilă referitoare la existența unei greșeli materiale, ci și faptul că, respingând recursul, instanța a omis din greșeală să cerceteze unul din motivele de casare sau de modificare.
Instanța nu a analizat faptul că reclamantului nu i-a fost acordat venitul de completare contrar prevederilor nr.OUG8/2003, astfel că ne aflăm în prezența unei discriminări, acest drept fiind acordat altor persoane aflate în aceeași situație cu contestatorul.
Prin decizia civila nr.357/2007 pronunțata de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulata în cauză, reținându-se în considerentele deciziei că, contrar susținerilor contestatorului și în prima contestație în anulare și în cea prezentă motivul este același: neacordarea venitului în completare prevăzut de nr.OUG8/2003, care, susține, acesta, a fost acordat altor persoane aflate în aceeași situație juridică cu el. creându-se în acest fel o discriminare.
În această situație sunt incidente dispozițiile art.321 Cod pr.civilă, conform cărora nu se poate face o nouă contestație pentru motivele ce au existat la data celei dintâi.
Împotriva acestei ultimei decizii a formulat contestația în anulare de față, înregistrată la această instanță, sub dosar nr-, contestatorul, întemeiată pe prevederile art.318 pr.civilă.
În dezvoltarea motivelor contestatorul susține în primul rând, că numai dintr-o eroare materială instanța a reținut că hotărârea dată în contestației în anulare nu poate fi atacată cu contestației în anulare, deoarece potrivit art.320 alin.3 pr.civilă, hotărârile date în contestație sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În al doilea rând, contestatorul susține că este tot o eroare materială reținerea instanței în sensul că nu se poate face o contestației în anulare pentru motive care au existat la data celei de întâi, deoarece se opune art.321 pr.civ. care se referă la faptul că nu se poate face o noua contestației în anulare pe alte motive decât cele invocate la prima contestației dar existau la data celei dintâi.
În al treilea rând, contestatorul susține că instanța nu a soluționat în concret cererea de verificare dacă în decizia nr.1667/2005 s-au cercetat și soluționat în concret motivele de contestație, care aduce atingere art.6 pct.1 CEDO - dreptul la un proces echitabil.
Față de aceste motive, contestatorul solicită admiterea contestației de față, ca temeinică și legală, anularea hotărârii atacate și rejudecarea litigiului în etapa procesuală precedentă.
Intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Had epus întâmpinare în această fază procesuală solicitând respingerea contestației, cu motivarea nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de Cod pr.civilă pentru promovarea unei astfel de căi de atac.
Prin decizia civilă nr.181/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr- s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.357/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut că potrivit art.318 alin.(1) și 312 Cod pr.civilă este inadmisibilă o contestație în anulare la o hotărâre pronunțată în contestație în anulare și că prin această cale extraordinară de atac legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, iar prin motivele invocate de contestator se vizează tocmai modul de apreciere a probelor dosarului și de interpretare a dispozițiilor legale, fapt inadmisibil.
În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, invocat de contestator, s-a concluzionat că instanțele care au soluționat cauza acestuia în toate ciclurile procesuale au procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților și că prin respingerea contestației în anulare pe excepția inadmisibilității ei nu înseamnă că instanța nu a examinat toate argumentele părților.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul, solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate și rejudecarea litigiului.
În expunerea de motive invocă dispozițiile art.320 alin. (3) Cod pr.civilă și 318 alin.1 Cod pr.civilă, arătând că o cerere de verificare nejudecată (necercetată) este o nouă greșeală materială în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Susține că a cerut instanței să verifice în cadrul controlului judiciar exercitat asupra deciziei civile nr.357/2007, dacă instanța respectivă a cercetat și soluționat în concret cererile sale.
Arată totodată că este greșită susținerea instanței în sensul că hotărârea pronunțată în contestație nu poate constitui obiect al contestației în anulare speciale. câtă vreme condiția de admisibilitate nu este să se atace o hotărâre pronunțată în recurs, ci să se atace hotărârile instanțelor de recurs și că art.321 Cod pr.civilă lasă să se înțeleagă că se poate face o nouă contestație, pe motive care nu au existat la data celei dintâi.
Mai învederează că nu se susține nici motivarea că prin contestație în anulare se poate ataca doar recursul, care este o cale ordinară de atac, pentru că prin nr.OUG138/2000 recursul este o cale extraordinară de atac.
Instanța s-a ocupat deci în motivare doar de excepția invocată, omițând să se ocupe de controlul judiciar al deciziei nr.357/2007, ceea ce constituie o nouă greșeală materială.
Intimata Haf ormulat și depus întâmpinare în cauză (7), prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare de față.
Contestatorul a depus concluzii scrise (10).
Examinând cererea de față, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318 Cod procedură civilă:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Art. 320 (3) Cod procedură civilă statuează că "hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată", iar art. 321 Cod procedură civilă prevede că: " Nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi."
Acesta este cadrul legal în baza căruia contestatorul a formulat prezenta contestație în anulare.
Analizând însă normele incidente invocate, Curtea reține că:
Din perspectiva art. 318 Cod procedură civilă trebuie menționat că distincția pe care contestatorul încearcă să o facă arătând că acest text de lege permite atacarea cu contestație a hotărârilor instanțelor de recurs, iar această noțiune nu ar fi identică cu ceea ce înseamnă o hotărâre pronunțată în recurs, este greșită.
Curțile de Apel în general ca instanțe de judecată, au în competență, potrivit normelor procedurale, litigii pe care le soluționează atât ca instanțe de fond, cât și ca instanțe de apel sau recurs și nu doar ca instanțe de recurs, așa cum ar rezulta din interpretarea contestatorului, pentru ca mai apoi textului art. 318 Cod procedură civilă să i se poată da o atare "conotație" cum ar fi aceea susținută prin prezenta cerere.
Mai mult decât atât, problematica obiectului contestației în anulare specială a fost în mod constant și unanim exprimată în practica și literatura juridică în sensul că acesta este constituit dintr-o singură categorie de hotărâri și anume doar din deciziile pronunțate de instanțele de recurs. Ori, este logic că instanțele de recurs nu pot pronunța decât hotărâri în calea de atac a recursului, în acest sens având și o componență specială ca număr de membri ai completului.
Faptul că tot acelorași instanțe li s-a dat în competență și soluționarea contestațiilor în anulare la deciziile pronunțate în recurs, potrivit art. 319 Cod procedură civilă, nu înseamnă că în mod automat și deciziile pronunțate în contestație în anulare pot forma obiectul unei alte contestații în anulare, cum este cazul în situația de față.
Pe de altă parte, și dacă s-ar accepta punctul de vedere al contestatorului, contestația în anulare specială de față este inadmisibilă, întrucât art. 318 Cod procedură civilă vizează fie o eroare materială (de ex. calea de atac promovată a fost respinsă în mod greșit ca tardivă, deși era declarată în termen), fie se referă la situația în care instanța a omis din greșeală să se pronunțe asupra unui motiv de casare, ceea ce iarăși nu este cazul, deoarece motivele de casare sunt cele care se invocă pe calea recursului și sunt specifice acestuia și nu în calea de atac extraordinară a contestației în anulare.
Nici dispozițiile art. 321 Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză câtă vreme contestatorul a promovat deja un șir de contestații în anulare la hotărârile anterioare pronunțate în contestație în anulare, în toate tinzând chiar și indirect la rejudecarea recursului în fond și invocând în formulări diferite aceleași nemulțumiri date de neînțelegerea și interpretarea proprie greșită textelor legale anterior menționate și în contra intenției avută de legiuitor la adoptarea lor în această formă.
Revenind la ceea ce reprezintă obiectul contestației în anulare, respectiv în speță o decizie pronunțată în recurs, trebuie menționat că nu are nicio relevanță încadrarea căii de atac în categoria căilor ordinare sau extraordinare de atac, o atare distincție nefiind făcută de legiuitor.
Mai mult decât atât, dacă s-ar accepta susținerea contestatorului în sensul că doar hotărârile date în căi de atac cuprinse în categoria căilor extraordinare de atac pot face obiectul contestației în anulare, trebuie precizat că în prezent recursul este reglementat în Codul d e procedură civilă în titlul V extraordinare de atac și nu la capitolul ordinare de atac cum era în vechea reglementare dată de nr.OUG138/2000, invocată de contestator.
În concluzie, în mod corect la pronunțarea deciziei în prezent atacate cu contestație în anulare instanța a analizat admisibilitatea acesteia făcând referire la excepția invocată, deoarece așa cum am arătat, pe această cale se pot verifica doar aspectele formale ale hotărârii atacate și nu cele care vizează până la urmă eventuale greșeli de judecată, pentru că intenția legiuitorului nu a fost de a deschide calea unui veritabil "recurs la recurs", așa cum se încearcă în speță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.181/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --CO - - -
Semnează vicepreședinte
Curtea de Apel
Grefier,
--CO
Semnează prim grefier
Red./Tehnored./ 2 ex
Jud.
Președinte:Mureșan Monica MariaJudecători:Mureșan Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
