Speta drept civil. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 90/
Ședința publică din data de 15.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ganea
Grefier - - -
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de recurentul revizuent, domiciliat în C, strada - nr. 55 B, județul C, împotriva deciziei civile nr. 1140 din data de 7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari PN 3 MZ 1/22 C, cu sediul în-, - 1,. 22, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul revizuent avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 547 din 10.12.2009, depusă la dosar și G, în calitate de administrator și contabil al intimatei, în baza delegației, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentului revizuent arată că nu mai insistă în cererea de suspendare a hotărârii atacate și că nu a achitat cauțiunea dispusă de instanță la termenul precedent.
Întrebate fiind, părțile susțin că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului revizuent, având cuvântul, solicită admiterea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, anularea deciziei civile nr. 1140/7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate și în acest sens face trimitere la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - decizia nr. 4525/30.05.2005. Face un scurt istoric al cauzei. Învederează că a chemat în judecată pârâta pentru ca în cadrul procedurii de asigurare a dovezilor, să se dispună efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea sumelor datorate, în vederea achitării acestora. Prin sentința civilă nr. 558/6.03.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 8790/2006, hotărâre ce a devenit irevocabilă la 8.10.2007, prin nerecurare, s-a constatat efectuată expertiza contabilă dispusă de instanță și s-a reținut doar debitul în sumă de 2.440 lei, fără penalități.
Reprezentantul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea cererii de revizuire. Arată că recurentul revizuent este rău platnic, nu a fost niciodată cu plata la zi a întreținerii, nerespectând art. 46 din Legea nr. 230/2007, respectiv de a achita obligațiile lunare. Învederează că din probele administrate în cauză rezultă că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, întrucât între cele două hotărâri invocate de revizuent nu există tripla identitate de cauză, obiect și părți având aceeași calitate. Astfel, hotărârea a cărei anulare se solicită este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și are ca obiect pretenții cu titlu de cotă de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari pentru perioada 2004-2007, iar a doua hotărâre, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 8790/2006, este întemeiată pe art. 235-241 Cod procedură civilă și are ca obiect asigurare dovezi. Precizează că reclamantul nu a plătit nicio penalitate și nu are fond de rulment.
Curtea, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 11.12.2009, petentul a solicitat, pe calea revizuirii deciziei civile nr. 1140 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, anularea acestei hotărâri în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
În motivarea revizuirii, petentul a arătat că, prin hotărârea judecătorească mai sus menționată Tribunalul Constanțaa respins recursul, menținându-se în acest fel obligarea sa la plata unui debit de 2.300 lei dar și penalități de întârziere de trei ori mai mari, respectiv de 7.500 lei.
Revizuentul a precizat că, în anul 2006, urmare a problemelor apărute în asociația de proprietari, a înțeles să formuleze o acțiune în asigurare dovezi, pentru a clarifica toate aspectele legate de debite și penalități, la acel moment; prin sentința civilă nr. 558/6.03.2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr. 8790/2006 - irevocabilă la data de 8.10.2007, prin nerecurare - "s-a constatat efectuată expertiza contabilă dispusă de instanță și efectuată de expertul contabil Făgăraș "; expertiza a fost efectuată pentru perioada de timp decembrie 2003-noiembrie 2006 și a reținut la acel moment suma de 2.440 lei debit, fără a se calcula niciun fel de penalități, deoarece la momentul respectiv nu exista niciun fel de hotărâre a asociației de proprietari în acest sens sau, dacă a existat, deși au fost cerute tot felul de acte, nu i s-a prezentat expertului vreun înscris privind vreo hotărâre a adunării asociației de proprietari privind pretinderea la plată a penalităților de întârziere.
În motivarea căii de atac s-a mai arătat că, în toamna anului 2007, intimata a formulat împotriva sa o cerere de chemare în judecată cu obiect pretenții, cerere ce a avut ca obiect plata aceluiași debit pentru aceeași perioadă de timp și încă în plus (dar acestea toate fiind achitate) dar, în mod cu totul curios și neașteptat, instanța de fond a admis cererea reclamantei în totalitatea ei.
Un prim aspect de criticat este faptul că s-a încercat ca, printr-o acțiune pe dreptul comun, să se obțină mai mult decât ceea ce s-a dispus prin acțiunea de asigurare dovezi potrivit art. 235 Cod procedură civilă, încălcându-se astfel toate regulile de procedură.
Față de această situație, revizuentul a solicitat să se observe că se regăsește situația prevăzută de art. 322 pct. 7 Cod pr. civilă, în sensul că există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție stipulează că "pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni (, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 4525/30 mai 2005)".
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de retractare invocate de revizuent, raportat de situația de fapt reținută de instanțele de fond și motivarea instanței de recurs, curtea constată că revizuirea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 06.09.2007, Asociația de Proprietari PN 3MZ1/22 i-a chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 9345,45 lei reprezentând cote de contribuție la cheltuielile de întreținere și penalități de întârziere aferente apartamentului nr. 44 și obligarea pârâtei plata sumei de 9117 lei cu titlu de cote de contribuție la cheltuielile de întreținere și penalități de întârziere aferente apartamentelor 37 și 54.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, că pârâții fac parte din asociația de proprietari și deși beneficiază de toate utilitățile aferente apartamentelor al căror proprietari sunt, nu au înțeles să-și achite cotele de întreținere aferente deși în calitate de membru au o serie de drepturi și obligații
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat disjungerea judecării cauzei, având în vedere că între pârât și reclamantă a mai existat un dosar având ca obiect cerere de asigurare de dovezi prin care s-a solicitat, de către pârât, efectuarea unei expertize contabile cu obiectivul stabilirea cuantumului cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului 44 din blocul scara B,- pentru perioada decembrie 2003 - iunie 2006; această cerere a fost admisă, prin sentința civilă nr. 558/06.03.2007, irevocabilă prin nerecurare, Judecătoria Constanța constatând efectuată expertiza contabilă.
Pârâtul a mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că cererea introductivă este întemeiată pe dispozițiile cuprinse în legea nr. 230/2007, lege care nu poate fi, însă, aplicată deoarece lipsesc normele de metodologice de aplicare ce nu au fost publicate în Monitorul Oficial până la data introducerii cererii precum și excepția prematurității acțiunii.
Pârâta, legal citată, nu a depus în termenul legal întâmpinare, însă s-a prezentat la judecarea cauzei, prin reprezentant, formulând cereri și propunând probe.
La termenul din data de 12.03.2008 pârâții, prin reprezentant, au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
În ședința publică din data de 12.03.2008 instanța a respins cererea de disjungerea a judecării cauzei - solicitată de pârât - și excepția prematurității cererii - raportat la dispozițiile art. 720 ind. 1 și următ. proc.civ. - și a unit cu fondul cauzei excepțiile inadmisibilității acțiunii și a prescripției dreptului material la acțiune, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință.
Prin sentința civilă nr. 1625/28.01.2009, Judecătoria Constanțaa respins excepțiile inadmisibilității cererii și a prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată; a fost admisă cererea - astfel cum a fost precizată - și a fost obligați pârâții la plata, către reclamantă, a sumelor datorate cu titlu de cheltuielilor de întreținere și penalități de întârziere.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, că aceasta vizează neîndeplinirea unor condiții sau proceduri prealabile și obligatorii introducerii acțiunii; sub acest aspect, judecătoria a constatat că pârâții, în motivarea acestei excepții, consideră că prezenta cerere este inadmisibilă întrucât la data introducerii sale nu erau adoptate normele metodologice de aplicare a legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Judecătoria a considerat că nu este ținută de temeiul de drept al cererii, în temeiul rolului său activ fiind obligată - cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil - să determine norma de drept aplicabilă situației de fapt înfățișată de părți și probată în cursul judecății.
Drept consecință, judecătoria a constatat că raportul juridic dintre părți este guvernat de normele de drept în vigoare la momentul nașterii acestuia - dispozițiile Regulamentului Cadru al Asociațiilor de proprietari prevăzute de Anexa 2 la Legea 114/ 1996, ale nr.OG 85/2001, abrogate expres prin dispozițiile art. 61 din legea nr. 230/2007 la data de 23.08.2007, dispozițiile nr.HG 400/2003, abrogate prin nr.HG 1588/2007 la data de 21.01.2008 pentru perioada ianuarie 2005 - iulie 2007, cât și prevederile noii legi - Legea nr. 230/2007 și Normele Metodologice de aplicare a acesteia pentru perioada iulie 2007 - august 2008; de asemenea, judecătoria a reținut că aplicarea art. 46 - 49 din Legea nr. 230/2007, care instituie în sarcina proprietarilor obligația de a plăti lunar cotele de contribuție, in termen de maximum 20 de zile de la data afișării listelor privind calculul cotelor de întreținere nu este condiționată de adoptarea, ulterior, a normelor metodologice de aplicare a legii nr. 230/2007, prevederile legale în discuție fiind suficient de clare și previzibile pentru a putea fi aplicate.
Asupraexcepției prescripției dreptului material la acțiune, judecătoria a reținut că, potrivit art. 1 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal stingându-se și dreptul la acțiune privind accesorii; ermenul de prescripție în materia cererilor patrimoniale este de 3 ani, calculat de la scadență, astfel cum este menționat în art. 3 din același act normativ; totodată, conform art. 16 alin. 1 din același act normativ prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Judecătoria a reținut că prin cererea precizată reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere aferente perioadei 01.01.2004 - 31.08.2008; din chitanțele fiscale depuse la dosarul cauzei coroborate cu mențiunile din raportul de expertiză aflat la filele 219 - 232, dar și cu susținerile pârâților prezentate în cuprinsul întâmpinării și al concluziilor scrise, se constată că pârâții au făcut în perioada 01.01.2004 - 31.08.2008 mai multe plăți parțiale - pe care instanța le-a apreciat ca recunoașteri ale datoriei, în temeiul dispozițiilor art. art. 16 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Referitor la cererea de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere judecătoria a reținut că, din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite și afișate lunar de către reclamanta Asociația de Proprietari PN 3MZ1/22 cu sediul în-, -1, apart. 22, localitatea C, județul C, rezultă că pârâtul, având calitatea de proprietar al apartamentului nr. 44, scara B, - nu a achitat, în întregime și la termenele stabilite, cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere pentru perioada ianuarie 2004 - august 2008; de asemenea, din același material probator, reiese că pârâta, având calitatea de proprietar al apartamentelor nr. 37 și 54, scara B, - nu a achitat, în întregime și la termenele stabilite, cotele de contribuție la cheltuielile comune de întreținere pentru perioada ianuarie 2004 - august 2008.
Judecătoria a observat că plata cotelor de întreținere, fiind o obligație de a da, impune reclamantei sarcina de a dovedi doar existența creanței (creanță ce reiese din listele de întreținere afișate de Asociația de Proprietari și anexate la dosar), prezumându-se neexecutarea atâta timp cât pârâții nu au dovedit faptul contrar; reclamanta dovedind faptul generator al dreptului său, pârâții sunt obligați să iasă din pasivitate și să dovedească netemeinicia pretențiilor părții adverse.
Judecătoria a mai reținut că, în conformitate cu art. 25 din nr.HG 400/2003, cotele de contribuție la cheltuielile asociației, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maxim 15 zile de la data afișării listei de plată pentru ca, după o perioadă de 30 de zile de la expirarea termenului stabilit, asociația de proprietari să poată calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma datorată în condițiile stabilite și aprobate de adunarea generală a asociației de proprietari, în limitele stabilite de nr.OG 85/2001 aprobat prin Legea 234/2002; prin procesul-verbal din data de 05.09.1997, Adunarea Generală a Asociației de Proprietari reclamantă a convenit ca proprietarii care nu achită cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată pentru luna anterioară lunii în curs să fie penalizați cu 0,2% /zi de întârziere, respectându-se astfel dispozițiile legale mai sus menționate.
Cuantumul cotelor de contribuție la cheltuielile de întreținere aferente perioadei ianuarie 2004 - august 2008 și al penalităților de întârziere în sarcina pârâților au fost stabilite prin expertiză tehnică contabilă, judecătoria reținând că pârâtul datorează 2.392,19 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 1 ianuarie 2004 - 31 august 2008 și 7.518,7 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2004 - august 2008; pentru pârâta datoria esra de 5.211,2 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 1 ianuarie 2004 - 31 august 2008, pentru apartamentul nr. 37, 4.358,59 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2004 - august 2008, pentru apartamentul nr. 37, 3.859,41 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere aferente perioadei 1 ianuarie 2004 - 31 august 2008, pentru apartamentul nr. 54, 2.695,87 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei ianuarie 2004 - august 2008, pentru apartamentul nr. 54.
Pentru pronunțarea acestei hotărâri, judecătoria a avut în vedere doar raportul de expertiză administrat în dosar și cel dispus în procedura asigurării de dovezi, ce a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Constanța, din moment ce prin concluziile acestui raport a fost avut în vedere doar debitul aferent perioadei decembrie 2003-noiembrie 2006, pentru pârâtul, fără a fi indicate penalitățile de întârziere și fără a se fi avut în vedere plățile parțiale efectuate ulterior de pârâți; de asemenea, instanța nu a ținut seama, în pronunțarea soluției, de primul raport de expertiză efectuat în prezenta cauză (și aflat la filele 156 - 159 în dosar), având în vedere concluziile acestuia cât și poziția procesuală a părților.
În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere raportat la cuantumul debitului principal reținut pentru ambii pârâți în concluziile raportului de expertiză de la filele 219 - 232 în dosar, judecătoria a reținut că, în mod justificat cuantumul total al penalităților - pentru toată perioada precizată - depășește cuantumul debitului principal aferent aceleiași perioade având în vedere că pârâții au făcut plăți parțiale cu mari întârzieri față de scadența sumelor respective, înțelegând să cu precădere debitul principal. Într-o atare situație apare firească consecința depășirii debitului principal de către penalitățile de întârziere, din moment ce rațiunea pentru care a fost reglementată de însuși legiuitor posibilitatea de a se stabili, prin proces - verbal al Adunării Generale a Asociației de Proprietari, penalități de întârziere într-un anume procent este de a fi sancționat proprietarul care nu își achită, la termen, cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și care au criticat soluție instanței de fond sub aspectul motivului prevăzute de art.304 pct. 9 Cod pr. civilă, solicitând reformarea în tot a soluției primei instanțe.
În motivarea căii de atac, s-a arătat că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, deoarece soluția adoptată asupra cheltuielilor datorate privește perioada ianuarie 2005-iulie 2007 și apoi iulie 2007-august 2008 fără a exista în condițiile art. 132 Cod pr. civilă o cerere modificatoare sau de completare, iar în ceea ce privesc cheltuielile de întreținere datorate de pârâtul pentru perioada decembrie 2003- noiembrie 2006 aceste au făcut obiectul analizei raportului de expertiză efectuat la solicitarea acestuia în procedura asigurări de dovezi, încheierea pronunțată fiind irevocabilă din 08.10.2007 astfel că efectuarea unei noi expertize judiciare în cadrul acțiuni principale care are același obiect și vizează aceeași perioadă este imposibilă
De asemenea, s-a arătat că penalitățile de întârziere la care au fost obligați cei doi pârâți au fost greșit calculate în lipsa unei hotărârii a adunării generale asociației de proprietari de validare a sistemului de penalități stabilite, iar în situația reținerii unor penalități, acestea să fie în sumă egală cu debitul principal
Prin decizia civilă nr. 1140/07.12. 2009, Tribunalul Constanțaa respins recursul ca nefundat, constatând că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale în funcție de situația de fapt care își găsește suport în probatoriu administrat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că reclamanta a precizat perioada pentru care s-a solicitat plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților aferente la termenul din 03.09.2008 și respectiv 17.09.2008 cu privire la care pârâții nu au manifestat nici o opoziție, conduită avută în tot cursul judecăți la prima instanță, așa încât invocarea, în calea de atac, a unei neregularități referitoare la modificarea acțiunii, nu poate fi primită.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecată tribunalul a reținut că pentru a se regăsi în categoria de hotărârilor judecătorești care se bucură de puterea de lucru judecat, aceasta trebuie să îndeplinească pe lângă altele și condiția să dezlege fondul cauzei, deoarece numai în aceste condiții partea care a câștigat procesul se poate prevala în cadrul unei acțiuni ulterioare de dreptul recunoscut.
Or, a considerat tribunalul, în cadrul procedurii asigurării dovezilor reglementată de art.235-241 Cod pr.civilă, instanța sesizată cu o cerere de efectuare a unei probe trebuie să se ferească să prejudece fondul respectiv să statueze asupra unor drepturi ce nu pot fi lămurite decât cu prilejul judecății acțiunii principale.
Prin urmare, tribunalul a reținut că încheierea pronunțată la solicitarea pârâților în conformitate cu prevederile legale mai sus enunțate, nu se bucură de puterea de lucru judecat deoarece nu dezleagă fondul cauze, ci doar constată efectuarea probei cu expertiză, așa încât excepția invocată pentru considerentele arătate nu poate fi primită; deosebit de aceasta, tribunalul a observat faptul că pârâții, deși au utilizat procedura asigurării de dovezi privind efectuarea unui raport de expertiză, aceștia nu au înțeles să se folosească de această probă, în cererea principală fiind administrată o nouă probă cu expertiză contabilă la solicitarea acestora.
Nici critica referitoare la modul de stabilire a cuantumului cheltuielilor de întreținere și a penalităților datorate nu a fost primită, existența și întinderii debitului reieșind din proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică de specialitate.
Prin motivele de recurs, recurenții au reproșat instanței de fond și faptul că aceasta și-a fundamentat soluția pe raportul de expertiză efectuat de expert în detrimentul lucrării efectuate în procedura asigurărilor de dovezi; tribunalul a reținut că experții nu au sarcina de a soluționa procesul, ci pe aceea de a da lămuriri asupra unor împrejurării de fapt în calitatea lor de specialiști și, ca atare, instanța are îndatorirea să discute constatările și concluziile experților.
Tribunalul a observat că, împrejurarea că pârâții au solicita în procedura asigurărilor de dovezi efectuare unei expertize contabile care viza cuantumul cheltuielilor datorate pe o perioadă determinată de timp, nu este de natură a trimite la concluzia că cele hotărâte de instanța de fond sunt netemeinice și nelegale, căci atunci când în cererea principală partea nu înțelege să se folosească de proba administrată în această procedură, instanța trebuie să accepte motivat administrarea de probatorii.
Or, în cauza de față judecătorul fondului a administrat la cererea pârâților proba cu expertiză contabilă și a acceptat motivat raportul de expertiză întocmit în cauză de expert apreciind că concluziile acestuia exprimă un punct de vedere corect conform cu realitatea.
În privința calcului greșit al penalităților de 0, 2% pe zi de întârziere, tribunalul a constatat că nici această critică nu subzistă din moment ce, în conformitate cu prevederile art.25 alin.1 din HG nr.400/2003, Adunarea Generală a Asociației de Proprietari a aprobat condițiile de stabilire și percepere a penalităților de întârziere pentru sumele neachitate la termen - în cotă de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, după expirarea termenului de 10 zile de la afișarea listei.
Curtea arată că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, care poate fi introdusă numai împotriva unor hotărâri definitive, pentru cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.
Conform art. 322 alin.1 pct.7, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Soluțiile susceptibile de pronunțare în cazul revizuirii sunt conturate de art. 327 alin.1 cod procedură civilă potrivit căruia, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre.
Revizuirea pentru contrarietate de hotărâre prev. de pct.7 are ca situație premisăidentitatea de cauzeîn care, cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat, s-a ajuns la pronunțarea unei alte soluții potrivnice aceleia rămasă definitivă anterior.
C mai important efect al hotărârii judecătorești este puterea de lucru judecat, prevăzut expres in legislație ca prezumție legala absolută irefragrabilă (art.1201 civil) si ca excepție de fond premptorie și absolută (art. 166.pr. civila). Instituția puterii de lucru judecat are la baza două reguli fundamentale: o cerere nu poate fi judecata în mod definitiv decât o sigură dată și soluția cuprinsă in hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o alta hotărâre.
Este și rațiunea pentru care s-a instituit acest motiv (pct.7) al căii extraordinare de atac a revizuirii, căutându-se un remediu al situației în care s-a adus atingere puterii de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească ulterioară, știindu-se căres iudicata pro veritate habetur. De aici și soluția prevăzută de art. 324 alin.7 teza finală, de anulare a ultimei hotărâri, pentru că aceasta contravenea autorității de lucru judecat.
Deoarece acest caz de revizuire se întemeiază pe ipoteza că același proces s-a soluționat de două ori - pronunțând astfel hotărâri contradictorii -, pentru a se putea invoca acest motiv de retractare trebuie îndeplinite mai multe condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
Or, în cauză, nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, dintre care, cea mai importantă este lipsa contradictorialității de hotărâri, care atrage și neregăsirea celorlalte.
Cu privire la procedura desfășurată între părți potrivit art. 235 Cod procedură civilă, curtea observă că, în mod obișnuit, probele se administrează în cursul dezbaterilor judiciare; există însă situații când un mijloc de probă - ce ar putea servi la soluționarea pricinii - ar putea să dispară mai înainte de începerea procesului sau (în timpul procesului) înainte de faza propunerii și administrării probelor - procedura asigurării dovezilor, ce are ca scop conservarea unei probe necesare într-un eventual proces.
Cauza - atunci când cererea s-a formulat pe cale principală - se soluționează printr-o încheiere în care se dispune administrarea probei potrivit regulilor referitoare la proba care se vrea astfel administrată.
Dovezile conservate prin această probă pot a fi folosite de partea care a cerut administrarea lor, dar și de partea adversă, având în vedere principiile stabilite de art. 168 alin ultim Cod procedură civilă, conform căruia dovezile aparțin cauzei și nu părților.
În cursul procesului asupra fondului cauzei, aceste probe au aceeași valoare probantă ca și când ar fi fost administrate în cursul judecății, putând fi combătute prin alte mijloace de probă.
Din cele expuse se impun mai multe constatări: prin asigurarea dovezilor nu se stabilește un drept în contradictoriu cu o persoană, ci doar se previne pericolul dispariției sau îngreunării administrării unor dovezi în viitor; nefiind vorba despre o procedură în care să se discute drepturile sau obligațiile părților (ci numai modalități de dovedire a existenței sau întinderii acestora), prin încheiere nu se antamează fondul problemei ce ar constitui obiectul litigiului viitor; proba astfel asigurată nu are valoare deosebită (cu excepția - circumstanțială - a recunoașterii, neexistând o ordine de preferință a dovezilor) părțile putând propune noi probe în combaterea sau susținerea pretențiilor lor, judecătorul stabilind în mod suveran situația de fapt, în funcție de interpretarea coroborată a tuturor împrejurărilor cauzei.
De aceea, deoarece "fondul cauzei" în cazul litigiilor dintre părți, în procedura inițiată conform art. 235 Cod procedură civilă, îl reprezintă doar constatarea părerii unui expert și nu obligarea la plata cotelor de întreținere și a penalităților de întârziere (dosar nr-) nu există identitate de obiect (cu atât mai puțin de cauză) astfel încât hotărârile nu pot fi contradictorii.
Se mai impune observația că ambele instanțe și-au justificat opțiunea de a fructifica expertiza contabilă admisă în cursul litigiului având ca obiect pretenții și nu cea din procedura de asigurare dovezi, că expertiza astfel administrată privind perioada decembrie 2003 - noiembrie 2006 nu erau calculate și penalități de întârziere și nu erau avute în vedere plățile parțiale efectuate ulterior de pârât; în menținerea acestei soluții, tribunalul în mod judicios, a constatat că ambele părți (pârâții prin reprezentant au propus proba, iar reclamanta nu s-a opus) au solicitat proba cu expertiză contabilă având ca obiective stabilirea cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului proprietatea pârâtului și stabilirea cuantumului penalităților (încheierea din 12.03.2008 a Judecătoriei Constanța ).
Astfel, ambele părți au renunțat la facultatea conferită de art. 241 Cod procedură civilă (de a folosi, în cauza privind fondul, proba cu expertiză contabilă asigurată în prealabil); or, aceasta este nu numai o dovadă a lipsirii voluntare de orice efect a încheierii pronunțată în dosarul nr- ci, mai mult o probă a relei credințe a revizuentului care, folosind abuziv căile legale prevăzute de lege, încearcă zădărnicirea tentativelor asociației de a recupera sumele datorate prin promovarea unor căi extraordinare de atac, în care încearcă rediscutarea fondului cauzei, cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Față de acestea, având în vedere dispozițiile art. 322 pct.7 cod procedură civilă, constatându-se că hotărârea a cărei anulare se solicită nu a fost pronunțată în aceeași pricină, neexistând identitate de obiect, va fi respinsă revizuirea ca neîntemeiată.
Având în vedere că, prin forța împrejurărilor, odată cu soluționarea fondului cauzei s-a analizat și cererea de suspendare a executării sentinței nr. 1625/28.01.2009 a Judecătoriei Constanța, irevocabilă prin decizia nr. 1140/07.12.2009 a Tribunalului Constanța, față de soliția asupra revizuirii, va fi respinsă și cererea de suspendare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de recurentul revizuent, domiciliat în C, strada - nr. 55 B, județul C, împotriva deciziei civile nr. 1140 din data de 7.12.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PN 3 MZ 1/22 C, cu sediul în-, - 1,. 22, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.02.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.dec.jud. / 20.04.2010.
gref. /2 ex./ 21.04.2010.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Gabriel Lefter, Mihaela Ganea
