Speta drept civil. Decizia 9401/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9401
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
***************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1149/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru recurenta pârâta SC SA și intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat, pentru recurenta pârâta SC SA, depune la dosar înscrisuri, din care un exemplar se comunică și părții adverse, solicitând instanței a se acorda un nou termen de judecată, pentru a depune în copie contractul de muncă al intimatei.
Instanța respinge cererea de amânare și acordă cuvântul părților asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâta SC SA, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței instanței de fond și, pe fond, respingerea acțiunii; fără cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă depune la dosar bonuri de transport, solicită instanței respingerea recursului; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1149/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC.
A obligat pârâta să încadreze locul de muncă al reclamantei în "condiții deosebite" pe perioada 1 ianuarie 2003 - 10 octombrie 2007.
A obligat pârâta să plătească reclamantei spor la salariul de bază pentru munca desfășurată în condiții deosebite pe perioada mrtie 2005 - octombrie 2007.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a fost salariatul societății pârâte, îndeplinind funcția de țesătoare la Secția de țesătorie până la data 10 octombrie 2007, dată la care s-a dispus concedierea conform art. 65 și 68 din Codul muncii.
Din copia carnetului de muncă al reclamantei a rezultat că o perioadă a beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă și de sporurile aferente și după anul 2001 de condiții deosebite de muncă, însă începând cu anul 2003 intimata nu a mai încadrat nici un loc de muncă în condiții deosebite.
Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sunt reglementate de HG 261/2001.
Prin HG 246 din 07.03.2007 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite criteriile și metodologia au rămas aceleași.
Conform art. 2 din HG 261/2001 criteriile care determină încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează prezența noxelor profesionale fizice (zgomot, vibrații) și a noxelor chimice sau biologice.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite este reglementată la art. 3 HG 261/2001 și propune nominalizarea locurilor de muncă, expertizarea acestora din punct de vedere al protecției muncii, efectuarea determinărilor de noxe ( valoarea măsurată, metoda folosită, valoarea admisă), solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate.
Până în anul 2002 intimata a respectat întocmai prevederile legale de mai sus și a obținut avizul Inspectoratului Teritorial d e Muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Începând cu anul 2003 societatea nu a mai încadrat locurile de muncă în condiții deosebite susținând că în urma investițiilor efectuate s-au îmbunătățit condițiile de muncă. În acest sens prin Hotărârea nr. 1 din 11.01.2003 a Consiliului de Administrație s-a decis ca societatea să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În acest sens s-a solicitat Serviciului de Medicină a cu adresa nr. 973 din 04.03.2003 efectuarea determinărilor de noxe.
Efectuarea determinărilor de noxe nu s-a făcut din culpa intimatei, deoarece nu au fost achitate costurile aferente, obligație care cade în sarcina sa.
De altfel, prin măsurile luate nici nu au fost diminuate sau eliminate noxele, deoarece în perioada 2003 -2007 s-au înregistrat depășiri ale nivelului zgomotului și ale pulberilor de, peste limitele admise, ceea ce a determinat existența în continuare a bolilor profesionale.
Față de această situație se impune încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiții deosebite începând cu data de 01.01.2003 și până la încetarea activității.
De asemenea vor fi acordate și sporurile aferente acestor condiții pe perioada ultimilor 3 ani, având în vedere dispozițiile art. 283 alin.1, lit. c, CM.
Intimata a invocat prescripția dreptului la acțiune, excepție nefondată față de primul petit al acțiunii care are caracterul unei acțiuni în constare și care este imprescriptibilă și fondată față de petitul privind plata sporurilor salariale pe perioada 2002 - aprilie 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză, la data de 30 iunie 2008, pârâta SC SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că în mod greșit prima instanță admis cererea petentei, dispunând încadrarea locului de muncă a acesteia în condiții deosebite de muncă, perioada 1 ianuarie 2003 - 10 octombrie 2007.
Astfel, a susținut că până în anul 2002, inclusiv, recurenta acordat grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de Inspectoratul Teritorial d e Muncă, ultimul aviz acordat fiind cel cu nr. 6 din 16 ianuarie 2002, valabil până la sfârșitul anului respectiv, însă începând cu anul 2003, în urma hotărârii consiliului de administrație nr. 1 din 11 ianuarie 2003 s-a decizia ca societatea să nu mai beneficieze de încadrarea de locuri de muncă cu condiții deosebite, ca urmare a efectuării unor investiții care au determinat reducerea noxelor profesionale.
S-a susținut și faptul că, în baza dispozițiilor HG nr. 261/2001, încadrarea locurilor de muncă la "condiții deosebite" se realizează prin întocmirea de propuneri de către si, astfel încât nu pot fi acordate retroactiv condițiile deosebite pentru care nu s-au respectat procedurile prevăzute de lege.
S-a învederat și situația că îmbunătățirea condițiilor de muncă după anul 2002 a fost evidențiată prin referatele întocmite de medicii specialiști în medicina muncii, cu care unitatea a avut contract, în perioada iunie 2002 - septembrie 2007, fiind depistate doar două cazuri de boli profesionale, la care se adaugă faptul că salariații au fost dotați la locul de muncă cu mijloace de protecție, respectiv măști contra și antifoane contra zgomotului.
La data de 2 octombrie 2008, intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, se constată că recursul declarat de pârâta SC"" SA se privește ca nefondat si se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Deși prin HG nr. 246 din 6 martie 2007 s-au abrogat dispozițiile HG nr. 261/2001 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, în speță sunt aplicabile tot dispozițiile primei hotărâri de guvern în situația în care metodologia de stabilire a locurilor de muncă cu condiții deosebite și criteriile, au rămas aceleași, iar perioada solicitată face referire la un interval de timp în care actul normativ respectiv se afla în vigoare.
Astfel, prin HG nr. 261/2001 și a Ordinului nr. 352 din 7 iunie 2001, pentru aprobarea normelor metodologice de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, angajatorul avea obligația, în aplicarea dispozițiilor art. 3, să efectueze o serie de operațiuni și anume:
Nominalizarea locurilor de muncă propuse să fie încadrate în condiții deosebite, de către angajator împreună cu sindicatele; efectuarea determinărilor de noxe profesionale susceptibile să depășească limitele admisibile prevăzute în normele generale de protecție a muncii; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând rezultatele controlului medical cu răspunsul specific al organismului la noxele profesionale; evaluarea locurilor de muncă în baza rezultatelor obținute prin aplicarea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 2 alin. 1 lit."a și b" sau lit. "a și c"; expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii efectuată de angajator pe baza metodologiei pusă la dispoziție de către inspectoratul Teritorial d e protecție a muncii, precum și avizul inspectoratului Teritorial d e muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Acest aviz se acordă pe baza unui set de documente puse la dispoziție de către angajator, respectiv: buletinul de determinare al noxelor profesionale; procesul verbal cuprinzând constatările inspectorilor ITM; lista cu bolile profesionale și analiza de corelație sau sinteza supravegherii medicale specifice riscului de afectare a stării de sănătate; fișa de evaluare și fișele de expertizare tehnică din punct de vedere al protecției muncii însoțite de programul de măsuri, la care se adaugă propunerea de încadrare a locului de muncă în condiții deosebite conform modelului prezentat în anexa nr. 2.
In urma analizării dosarului și a verificării conformității rezultatelor expertizei tehnice, precum și a programului de măsuri cu prevederile legale privind protecția muncii, inspectoratul Teritorial d e protecție a muncii acordă avizul sau respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia.
In speță, reclamanta a fost salariatul societății pârâte, îndeplinind funcția de țesătoare la secția de țesătorie până la data de 10 octombrie 2007, dată la care s-a dispus concedierea în baza dispozițiilor art. 65.68 Codul muncii, beneficiind conform celor inserate în carnetul de muncă, de încadrare în grupa a II-a de muncă, loc de muncă cu condiții deosebite.
Începând cu anul 2003, intimatei pârâte, ca de altfel tuturor salariaților, angajați ai recurentei, acesteia nu i s-a mai acordat grupa a II-a de muncă, susținându-se în mod nejustificat de către pârâtă că îmbunătățirea condițiilor de muncă au determinat declasificarea locurilor de muncă respective, din grupa a II-a în grupa a III-a
Susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât înscrisurile depuse la dosar atestă într-adevăr efectuarea unor investiții care au avut drept rezultat îmbunătățirea condițiilor de muncă la nivelul societății, însă investițiile respective nu justifică neîncadrarea locurilor de muncă în acelea cu condiții deosebite.
Aceasta, întrucât, măsurile luate nu au avut drept efect eliminarea noxelor profesionale, măsurătorile efectuate de către specialiștii în medicina muncii stabilind că, în continuare, se înregistrează depășiri ale nivelului zgomotului și ale pulberilor de, peste limitele admise, ceea ce determină existența în continuare a bolilor profesionale.
Conform adresei nr. 616 din 5 septembrie 2002, emisă de către recurentă și invocată de către aceasta în susținerea recursului, se reține faptul că pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, sunt necesare a fi îndeplinite criteriile prevăzute în dispozițiile art. 3 lit."a și c" din HG nr. 261/2001, respectiv prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale peste limitele admise de normele generale de protecție a muncii și morbiditatea exprimată în boli profesionale.
Aceste criterii au fost îndeplinite și după anul 2003, avându-se în vedere situația în care, la nivelul societății, s-au înregistrat boli profesionale, iar prezența noxelor profesionale este peste limitele admise.
Pe de altă parte, recurenta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în hotărârea de guvern respectivă, de efectuare a determinărilor de noxe și de expertizare a locurilor de muncă, salariații fiind prejudiciați atât din punct de vedere al stării de sănătate, cât și al stării materiale, neputând suporta culpa angajatorului care nu a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii avizului de la inspectoratul teritorial d e protecție a muncii.
Sub acest aspect, devine lipsită de relevanță hotărârea nr. 1 din 11 ianuarie 2003 Consiliului de Administrație a societății prin care s-a decis ca aceasta să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Se constată astfel că în mod nejustificat recurenta a decis ca începând cu anul 2003, societatea să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, deși investițiile efectuate nu s-au finalizat cu eliminarea în totalitate a noxelor profesionale. Dotarea salariaților care lucrează la secția țesătorie cu măști contra prafului (pulberi de ) și antifoane contra zgomotului reliefează îmbunătățirea condițiilor de muncă, însă într- mică măsură, aceste dotări neputând duce la declasificarea locurilor de muncă din condiții deosebite în condiții obișnuite.
Față de cele arătate se va reține că hotărârea Tribunalului Mehedinți este legală și temeinică, nefiind afectată de niciunul de motivele de modificare sau casare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă,recursul declarat de pârâta SC " SA O se privește ca nefondat și se va respinge.
Văzând și art.274 pr.civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1149/23.05.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta-pârâtă la 54 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.Fl.
Tehn./Ex.2/25.11.2008
/ și
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
