Speta drept civil. Decizia 9939/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9939
Ședința din Camera de Consiliu de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Sorin
Grefier:
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 06 2008, privind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1249 din 3 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă () având ca obiect "alte cereri".
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 13 2008.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 11 martie 2008, reclamanta () a chemat în judecată pârâta SC SA O, pentru a fi obligată să-i acorde grupa a-II-a de muncă pentru condiții deosebite începând cu anul 2002 și până în luna 2007,precum și sporurile aferente pe care pârâta nu le-a acordat.
In motivarea acțiunii a arătat că în perioada 1969 - 2007, desfășurat activitatea în cadrul societății, îndeplinind funcția de repasatoare în Secția.
Condițiile de muncă nu corespundeau din punct de vedere al legislației muncii și medicina muncii, existând în permanență pericolul de îmbolnăviri profesionale, incapacitate temporară de muncă, cât și invaliditate, situație determinată de noxele existente (zgomot, pulberi de în suspensie), ce depășeau limite maxime admise.
Legislația muncii prevede că toate societățile care lucrează în condiții grele de muncă cu depășirea limitelor maxime admise ale noxelor să fie încadrate în grupe de muncă care se acordau din anul 1969, cu sporurile aferente.
Reclamanta a mai arătat că în perioada 1969 - 2002, beneficiat de aceste drepturi conferite de legislația muncii, însă ulterior, drepturile câștigate au fost luate în mod abuziv și ilegal.
In cursul procesului, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtei să-i acorde condiții deosebite de muncă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că până în anul 2002, societatea a acordat grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri de muncă, unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de ITM.
Ultimul aviz acordat cu nr.6/16.01.2002, a fost valabil până la 31 decembrie 2002 și era însoțit de o anexă în care erau specificate locurile de muncă, unde existau condiții deosebite,
De asemenea a mai arătat că în cursul anului 2002, Consiliul de administrație al societății a luat măsuri de îmbunătățire a condițiilor de muncă, asigurând microclimatul necesar, respectiv căldura și reducerea pulberilor textile prin funcționarea continuă a de recondiționare, construirea Stației de compresoare, izolația exterioară, îmbunătățirea iluminatului în secțiile de producție și reducerea zgomotului.
Prin Hotărârea nr.1 din 11.01.2003, pct.7, Consiliul de administrație al societății a decis ca urmare a efectuării investițiilor în cursul anului 2002, ca începând cu 1 ianuarie 2003, societatea să nu mai beneficieze de încadrarea de locuri de muncă în condiții deosebite.
Această măsură a fost anunțată la ITM M și s-a menționat faptul că pentru justificarea măsurii s-a solicitat Serviciului de medicina muncii, efectuarea determinărilor de noxe, iar după expirarea avizului nr.6, nici Sindicatul nu a făcut propuneri pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pentru a face dovada susținerilor din acțiune și din întâmpinare, părțile au depus la dosarul cauzei acte, iar instanța din oficiu a solicitat relații la Direcția de Sănătate Publică M și ITM
Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 1249 din 03.06.2008 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta () în contradictoriu cu pârâta SC SA O, A constatat că reclamanta lucrat în condiții deosebite în perioada 1 ianuarie 2003 - 1 august 2006.
A obligat pârâta să plătească reclamantei spor la salariul de bază pentru munca desfășurată în condiții deosebite pe perioada 11 martie 2005 - 01 august 2006.
A obligat pârâta către reclamantă la 30 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta a fost salariatul societății pârâte, îndeplinind funcția de repasatoare la Secția de țesătorie până la data de 1 august 2006, dată la care s-a dispus concedierea conform art. 65 și 68 din Codul muncii.
Din copia carnetului de muncă al reclamantei a rezultat că o perioadă a beneficiat de încadrarea în grupa a II-a de muncă și de sporurile aferente și după anul 2001 de condiții deosebite de muncă, însă începând cu anul 2003 intimata nu a mai încadrat nici un loc de muncă în condiții deosebite.
Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sunt reglementate de HG 261/2001.
Prin HG 246 din 07.03.2007 s-a prevăzut metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite criteriile și metodologia au rămas aceleași.
Conform art. 2 din HG 261/2001 criteriile care determină încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează prezența noxelor profesionale fizice (zgomot, vibrații) și a noxelor chimice sau biologice.
Metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite este reglementată la art. 3 HG 261/2001 și propune nominalizarea locurilor de muncă, expertizarea acestora din punct de vedere al protecției muncii, efectuarea determinărilor de noxe ( valoarea măsurată, metoda folosită, valoarea admisă), solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate.
Până în anul 2002 intimata a respectat întocmai prevederile legale de mai sus și a obținut avizul Inspectoratului Teritorial d e Muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Începând cu anul 2003 societatea nu a mai încadrat locurile de muncă în condiții deosebite susținând că în urma investițiilor efectuate s-au îmbunătățit condițiile de muncă. În acest sens prin Hotărârea nr. 1 din 11.01.2003 a Consiliului de Administrație s-a decis ca societatea să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În acest sens s-a solicitat Serviciului de Medicină a cu adresa nr. 973 din 04.03.2003 efectuarea determinărilor de noxe.
Efectuarea determinărilor de noxe nu s-a făcut din culpa intimatei, deoarece nu au fost achitate costurile aferente, obligație care cade în sarcina sa.
De altfel, prin măsurile luate nici nu au fost diminuate sau eliminate noxele, deoarece în perioada 2003 -2007 s-au înregistrat depășiri ale nivelului zgomotului și ale pulberilor de, peste limitele admise, ceea ce a determinat existența în continuare a bolilor profesionale.
Față de această situație se impune încadrarea locului de muncă al reclamantei în condiții deosebite începând cu data de 01.01.2003 și până la încetarea activității.
De asemenea vor fi acordate și sporurile aferente acestor condiții pe perioada ultimilor 3 ani, având în vedere dispozițiile art. 283 alin.1, lit. c, CM.
Intimata a invocat prescripția dreptului la acțiune, excepție fondată doar în ceea ce privește obligarea acesteia la acordarea sporurilor pe perioada anterioară datei de 11 august 2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în cauză, la data de 08 iulie 2008, pârâta SC SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a susținut că în mod greșit prima instanță admis cererea petentei (), dispunând încadrarea locului de muncă a acesteia în condiții deosebite de muncă, perioada 1 ianuarie 2003 - 1 august 2007.
Astfel, a susținut că până în anul 2002, inclusiv, recurenta acordat grupa a II-a de muncă pentru anumite locuri unde existau condiții deosebite, avizate ca atare de Inspectoratul Teritorial d e Muncă, ultimul aviz acordat fiind cel cu nr. 6 din 16 ianuarie 2002, valabil până la sfârșitul anului respectiv, însă începând cu anul 2003, în urma hotărârii consiliului de administrație nr. 1 din 11 ianuarie 2003 s-a decizia ca societatea să nu mai beneficieze de încadrarea de locuri de muncă cu condiții deosebite, ca urmare a efectuării unor investiții care au determinat reducerea noxelor profesionale.
S-a susținut și faptul că, în baza dispozițiilor HG nr. 261/2001, încadrarea locurilor de muncă la "condiții deosebite" se realizează prin întocmirea de propuneri de către si, astfel încât nu pot fi acordate retroactiv condițiile deosebite pentru care nu s-au respectat procedurile prevăzute de lege.
S-a învederat și situația că îmbunătățirea condițiilor de muncă după anul 2002 a fost evidențiată prin referatele întocmite de medicii specialiști în medicina muncii, cu care unitatea a avut contract, în perioada iunie 2002 - septembrie 2007, fiind depistate doar două cazuri de boli profesionale, la care se adaugă faptul că salariații au fost dotați la locul de muncă cu mijloace de protecție, respectiv măști contra și antifoane contra zgomotului.
La data de 26 septembrie 2008, intimata () a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, se constată că recursul declarat de pârâta SC"" SA se privește ca nefondat si se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:
Deși prin HG nr. 246 din 6 martie 2007 s-au abrogat dispozițiile HG nr. 261/2001 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, în speță sunt aplicabile tot dispozițiile primei hotărâri de guvern în situația în care metodologia de stabilire a locurilor de muncă cu condiții deosebite și criteriile, au rămas aceleași, iar perioada solicitată face referire la un interval de timp în care actul normativ respectiv se afla în vigoare.
Astfel, prin HG nr. 261/2001 și a Ordinului nr. 352 din 7 iunie 2001, pentru aprobarea normelor metodologice de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, angajatorul avea obligația, în aplicarea dispozițiilor art. 3, să efectueze o serie de operațiuni și anume:
Nominalizarea locurilor de muncă propuse să fie încadrate în condiții deosebite, de către angajator împreună cu sindicatele; efectuarea determinărilor de noxe profesionale susceptibile să depășească limitele admisibile prevăzute în normele generale de protecție a muncii; solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând rezultatele controlului medical cu răspunsul specific al organismului la noxele profesionale; evaluarea locurilor de muncă în baza rezultatelor obținute prin aplicarea cumulativă a criteriilor prevăzute la art. 2 alin. 1 lit."a și b" sau lit. "a și c"; expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii efectuată de angajator pe baza metodologiei pusă la dispoziție de către inspectoratul Teritorial d e protecție a muncii, precum și avizul inspectoratului Teritorial d e muncă pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Acest aviz se acordă pe baza unui set de documente puse la dispoziție de către angajator, respectiv: buletinul de determinare al noxelor profesionale; procesul verbal cuprinzând constatările inspectorilor ITM; lista cu bolile profesionale și analiza de corelație sau sinteza supravegherii medicale specifice riscului de afectare a stării de sănătate; fișa de evaluare și fișele de expertizare tehnică din punct de vedere al protecției muncii însoțite de programul de măsuri, la care se adaugă propunerea de încadrare a locului de muncă în condiții deosebite conform modelului prezentat în anexa nr. 2.
In urma analizării dosarului și a verificării conformității rezultatelor expertizei tehnice, precum și a programului de măsuri cu prevederile legale privind protecția muncii, inspectoratul Teritorial d e protecție a muncii acordă avizul sau respinge motivat solicitarea de emitere a acestuia.
In speță, reclamanta () a fost salariatul societății pârâte, îndeplinind funcția de repasatoare la secția de țesătorie până la data de 1 august 2006, dată la care s-a dispus concedierea în baza dispozițiilor art. 65.68 Codul muncii, beneficiind conform celor inserate în carnetul de muncă, de încadrare în grupa a II-a de muncă, loc de muncă cu condiții deosebite.
Începând cu anul 2003, intimatei pârâte, ca de altfel tuturor salariaților, angajați ai recurentei, acesteia nu i s-a mai acordat grupa a II-a de muncă, susținându-se în mod nejustificat de către pârâtă că îmbunătățirea condițiilor de muncă au determinat declasificarea locurilor de muncă respective, din grupa a II-a în grupa a III-a
Susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât înscrisurile depuse la dosar atestă într-adevăr efectuarea unor investiții care au avut drept rezultat îmbunătățirea condițiilor de muncă la nivelul societății, însă investițiile respective nu justifică neîncadrarea locurilor de muncă în acelea cu condiții deosebite.
Aceasta, întrucât, măsurile luate nu au avut drept efect eliminarea noxelor profesionale, măsurătorile efectuate de către specialiștii în medicina muncii stabilind că, în continuare, se înregistrează depășiri ale nivelului zgomotului și ale pulberilor de, peste limitele admise, ceea ce determină existența în continuare a bolilor profesionale.
Conform adresei nr. 616 din 5 septembrie 2002, emisă de către recurentă și invocată de către aceasta în susținerea recursului, se reține faptul că pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, sunt necesare a fi îndeplinite criteriile prevăzute în dispozițiile art. 3 lit."a și c" din HG nr. 261/2001, respectiv prezența în mediul de muncă a noxelor profesionale peste limitele admise de normele generale de protecție a muncii și morbiditatea exprimată în boli profesionale.
Aceste criterii au fost îndeplinite și după anul 2003, avându-se în vedere situația în care, la nivelul societății, s-au înregistrat boli profesionale, iar prezența noxelor profesionale este peste limitele admise.
Pe de altă parte, recurenta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în hotărârea de guvern respectivă, de efectuare a determinărilor de noxe și de expertizare a locurilor de muncă, salariații fiind prejudiciați atât din punct de vedere al stării de sănătate, cât și al stării materiale, neputând suporta culpa angajatorului care nu a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii avizului de la inspectoratul teritorial d e protecție a muncii.
Sub acest aspect, devine lipsită de relevanță hotărârea nr. 1 din 11 ianuarie 2003 Consiliului de Administrație a societății prin care s-a decis ca aceasta să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
Se constată astfel că în mod nejustificat recurenta a decis ca începând cu anul 2003, societatea să nu mai beneficieze de încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, deși investițiile efectuate nu s-au finalizat cu eliminarea în totalitate a noxelor profesionale. Dotarea salariaților care lucrează la secția țesătorie cu măști contra prafului (pulberi de ) și antifoane contra zgomotului reliefează îmbunătățirea condițiilor de muncă, însă într- mică măsură, aceste dotări neputând duce la declasificarea locurilor de muncă din condiții deosebite în condiții obișnuite.
Față de cele arătate se va reține că hotărârea Tribunalului Mehedinți este legală și temeinică, nefiind afectată de niciunul de motivele de modificare sau casare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă,recursul declarat de pârâta SC " SA O se privește ca nefondat și se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1249/03.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ().
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier.
Red.jud.
2 ex/IE/18.11.2008
fond:
Opinie separată
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 19/2000 este legea specială care reglementează după data de 01.04.2001 modalitatea de încadrare în locuri de muncă cu condiții deosebite, sediul materiei fiind art. 19, potrivit căruia:
Art. 19 -(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc.
(2) Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății.
(3) Hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (2) se va adopta în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea
(4) Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, curespectarea criteriilor și metodologiei de încadrare prevăzute la alin. (2).
(5) Avizul inspectoratului Teritorial d e muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
În temeiul prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Pentru soluționarea prezentei cauze, instanța de fond avea de analizat în primul rând legislația aplicabilă în perioada supusă analizei pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, pornind de la metodologia prevăzută de HG nr. 261/2001, reglementată de art. 3.
Potrivit art. 3 din HG nr. 261/2001:
Art. 3- (1) Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul următoarei metodologii, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în:
a) nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat;
b) expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
c) efectuarea determinărilor de noxe profesionale, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1); buletinele de determinări trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: unitatea, secția, atelierul, locul de muncă, noxa profesională, valoarea măsurată, valoarea limită admisă, metodele de măsurare;
d) solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei a listei cuprinzând bolile profesionale înregistrate sau a listei cuprinzând efectuarea controlului medical pentru personalul care lucrează în locuri de muncă în condiții deosebite, pentru determinarea răspunsului specific al organismului;
e) efectuarea evaluării locurilor de muncă nominalizate la lit. a), care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă acolo unde acesta este înființat, conform anexei nr. 2 sau 3;
f) stabilirea măsurilor tehnice, sanitare și organizatorice de protecție a muncii corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici locului de muncă;
g) obținerea avizului inspectoratului Teritorial d e muncă în conformitate cu prevederile art. 4;
i) stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite în conformitate cuart. 19 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
(2) Pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite este obligatoriu ca noxa profesională determinată să se regăsească ca efect asupra stării de sănătate și/sau ca noxa profesională ce a avut efect asupra stării de sănătate să se regăsească în determinările efectuate la locurile de muncă.
(3) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, prevăzute în anexa nr. 1, au obligația să transmită lista cuprinzând bolile profesionale înregistrate în ultimii 15 ani, în termen de 15 zile de la data solicitării, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: perioada de înregistrare, locul de muncă, denumirea îmbolnăvirii, factorul nociv responsabil.
(4) Instituțiile abilitate de Ministerul Sănătății și Familiei, care au efectuat controlul medical, au obligația să transmită sinteza analizelor medicale în termen de 15 zile de la finalizarea controlului medical, care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele date: locul de muncă, numărul de persoane investigate, indicatorul biologic alterat, factorul nociv responsabil.
(5) de noxe profesionale și expertiza tehnică din punct de vedere al protecției muncii vor fi efectuate în prezența reprezentanților sindicatului sau, după caz, ai salariaților.
Se constată astfel că procedurile pentru încadrarea locurilor de muncă se realizează din inițiativa ambilor parteneri sociali, cu participarea unor specialiști experți în protecția muncii, cu avizul obligatoriu al inspectoratului Teritorial d e muncă, proceduri care trebuie finalizate în mod obligatoriu cu stabilirea locurilor de muncă în condiții deosebite prin contractul colectiv de muncă.
De aceea, instanța de fond trebuia să verifice mențiunile din contractul colectiv de muncă din perioada anilor 2001 și 2002, perioadă în care la nivelul unității au fost efectuate demersurile pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite și a fost obținut avizul ITM M nr. 6/16.01.2002. În plus, trebuia să verifice dacă locul de muncă ocupat de reclamant era dintre cele enumerate în anexa la avizul ITM M nr. 6/16.01.2002.
După verificarea acestor aspecte, instanța de fond avea de analizat în ce măsură neefectuarea de către organele de conducere ale societății și de către sindicatul de la nivelul unității a tuturor procedurilor legale pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2003 în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite (adică nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 ) și lipsa enumerării acestor locuri de muncă în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității după această dată (adică încălcarea art.19 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 ) au vreo relevanță cu privire la obiectul cererii.
În măsura în care instanța aprecia că neimplicarea partenerilor sociali în efectuarea procedurilor legale și neenumerarea locurilor de muncă în condiții deosebite în contractul colectiv de muncă nu constituie un temei pentru a constata că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 19/2000, instanța de fond avea de stabilit dacă locul de muncă ocupat de reclamant s-ar fi putut încadra în perioada 2003-2007 în condiții deosebite de muncă.
O atare analiză presupune în mod obligatoriu efectuarea unei expertize locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii, în condițiile potrivit art. 3 alin. (1) lit.b) din HG nr. 261/2001 prevedea ca etapă de urmat expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii.
Neanalizând niciunul dintre aspectele enunțate mai sus, instanța de fond a pronunțat o soluție fără a intra în cercetarea fondului, cu atât mai mult cu cât nu a explicat din punct de vedere legal nici concluzia la care a ajuns în sensul înlăturării apărării pârâtei.
Cu privire la al doilea capăt de cerere referitor la sporurile cuvenite, instanța de fond nu a pus în discuție temeiul juridic al acestei cereri, izvorul dreptului pretins, cuantumul sporului, pronunțând o soluție nemotivată, în sensul acordării "sporurilor aferente" pe perioada ultimilor 3 ani.
În concluzie, întrucât instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 5 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, instanța de fond va analiza aspectele menționate anterior și va administra proba cu expertiză specialitatea protecția muncii pentru a stabili dacă, în perioada anilor 2003-2007, locul de muncă ocupat efectiv de reclamant s-ar fi putut încadra în condiții deosebite de muncă, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, buletinele de determinare a noxelor, dovezile privind investițiile efectuate de societate.
Expertul va analiza locul de muncă prin raportare la normele de protecția muncii, la legislația în vigoare în perioada 2003-2007, va explica concluziile prin raportare la întreg probatoriul administrat în cauză și va preciza dacă investițiile efectuate și dovedite de pârât au avut influență asupra încadrării în condiții deosebite de muncă, precizând expres dacă, în condițiile purtării de către salariat a măștilor și antifoanelor noxele profesionale înregistrate (nivel al zgomotului peste limitele admise și pulberi de ) ar mai fi avut efect asupra stării de sănătate a salariatului reclamant.
În condițiile în care la nivelul Tribunalului Mehedinți nu există experți specializați în acest domeniu, instanța de fond va aplica dispozițiile art. 201 alin. 3, solicitând punctul de vedere al unui specialist de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Judecător
- -
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Ioana Moțățăianu, Sorin
