Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1022/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1022
Ședința publică din 7 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Vasilica
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul și pârâta B împotriva sentinței civile nr. 155 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal s-a prezentat pentru pârâta recurentă B, avocat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursurile declarate sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului pârâtei așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, fără cheltuieli de judecată. Arată că în mod greșit a fost admisă acțiunea, prima instanță neavând în vedere că primele de Paști și de au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, asupra căruia s-a pronunțat și Comisia Paritară care are în componență atât reprezentanți ai angajatorului, cât și ai salariaților astfel că interpretarea clauzelor contractului de muncă se face prin consens. În ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, susține că greșit a fost respinsă, deoarece potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, reclamantul putea solicita în termen de 6 luni eventualele pretenții pe care le avea față de societatea angajatoare, cum greșit a fost respinsă și excepția prematurității, deoarece admițând ipotetic că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate potrivit Contractului colectiv de muncă, instanța nu a avut în vedere că aceste ajutoare nu se acordă din oficiu ci doar în urma negocierilor. Pe de altă parte, instanța a acordat greșit sumele solicitate fără a face deosebirea între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivel de ale căror valori la nivelul anilor 2004 - 2007 au fost diferite față cele prezentate de reclamant. Cu privire la recursul reclamantului solicită respingerea lui ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 8880 lei reprezentând drepturi salariale, 783,69 lei reprezentând diferențe rezultate din actualizarea cu indicele de inflație și 1210,81 lei reprezentând dobânda legală, drepturi salariale cuvenite și neacordate, drepturile solicitate constând în supliment salarial de Paști 2005 - 1.400 lei și C 2004 - 980 lei și 2006 1400 lei, susținând că este angajatul pârâtei din anul 1996, fără a primi aceste drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății.
Prin sentința civilă nr. 155 din 24 ianuarie 2008, Tribunalul Timișa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția prematurității, ca neîntemeiate, invocate de pârâta C SA B; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta C SA; a obligat pârâta să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de prime de Paști și de C în cuantum de 9663 lei pe perioada 2004-2006; a respins capătul de cerere al reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâtei la dobânda legală calculată în temeiul nr.OUG9/2000, ca neîntemeiată.
Tribunalul pronunțându-se conform art. 137 Cod de procedură civilă asupra excepțiilor invocate de pârâtă a reținut:
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, arătând ca temei de drept art. 283(1) Codul muncii, instanța a respins-o pentru următoarele motive:
Art. 283(1) lit. c Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Art. 166 Codul muncii prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Referitor la cazul în speță, aceste dispoziții legale menționate anterior sunt incidente, raportat la data introducerii acțiunii, cât și la natura obiectului în litigiu (drepturi salariale restante și neachitate).
În ce privește cea de a doua excepție a prematurității invocată de pârâtă, și aceasta fiind neîntemeiată, instanța a respins-
Art. 109(2) Cod de procedură civilă prevede că sesizarea instanței competente în anume cazuri se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege. În speță, nu există o dispoziție legală care să prevadă o anume procedură prealabilă în situația sesizării instanței, așa cum în speță sesizarea a fost făcută de către reclamant. Comisia Paritară de care vorbește pârâtul, nu este îndrituită a face referiri la o anume procedură în cadrul obiectului litigiului, mai cu seamă că această decizie a Comisiei Paritare a intervenit la 31 august 2007, respectiv în preajma promovării acțiunii de către reclamant.
În ce privește fondul cauzei, tribunalul a reținut:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 prevede la art. 168(1):"Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații P vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P SA".Această dispoziție ce reprezintă voința părților semnatare, respectiv a intimatului și a reprezentanților salariaților, s-a menținut și în continuare pe anii următori. Pârâta arată că prin demersurile făcute de către Comisa Paritară pentru anul 2003, suplimentările de alin. 1 ale art. 168, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu. De amintit faptul că, Comisia Paritară s-a pronunțat asupra acestor chestiuni la 31.08.2007, încercând să redea efectele juridice a unor contracte colective ce și-au produs efectele în timp, deci a dat un caracter retroactiv art. 168(1) din Contractele colective de muncă.
Din modul de formulare al Comisiei Paritare cu referire la contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006, rezultă că drepturile prevăzute la art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor sporuri pe anii 2004-2006, pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
Pe de altă parte, salariul de bază mediu pe SA la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de muncă pe unitate pe anii 2004-2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168(1) din contractele colective de muncă pe anii 2004-2006, se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 Codul muncii.
În altă ordine de idei, instanța a respins susținerea apărării pârâtei prin aceea că reclamantul nu a făcut corect calculul drepturilor salariale restante și neachitate pe perioada solicitată, deoarece nu au oferit instanței un contracalcul al acestor drepturi salariale și nu a solicitat efectuarea unei expertize de specialitate în cauză.
În concluzie, pe fondul cauzei, acțiunea reclamantului este întemeiată potrivit art. 283 alin. 1 Codul muncii, art. 155 Codul muncii și art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, fiind admisă în parte în sensul obligării pârâtei să acorde reclamantului drepturile salariale restante și neachitate cu titlu de prime de Paști și de C în cuantum de 9663 lei pe perioada 2004-2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, atât pârâta B, cât și reclamantul.
Pârâta recurentă a solicitat modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului, invocând în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs se arată că reclamantul și instanța de fond au dat o interpretare greșită prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă, încălcând dispozițiile art. 977 Cod civil, deoarece în anul 2003 primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, iar această creștere salarială a fost menținută în anii 2004 - 2006. Pentru acest motiv, în contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2006, art. 168 alin. 2 fost redactat într-o altă formă. Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 se arată: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază", iar în contractul colectiv de muncă din anii următori se prevede: "în anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază ".
S-a mai susținut că nu s-a avut în vedere decizia nr. 5140/18.06.2007 a Comisiei paritare care a dat o interpretare a prevederilor contractului colectiv de muncă, obligatorie pentru părți.
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se incidența dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, acțiunea derivând din neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă și pretențiile puteau fi solicitate în termenul de 6 luni.
Sentința a mai fost criticată și pentru greșita respingere a excepției prematurității acțiunii susținându-se că nu au avut loc negocieri între patronat și reprezentanții salariaților pentru stabilirea cuantumului primelor de Paști și C, ori lipsa acestor negocieri dovedește că primele în discuție au fost introduse în salariul de bază.
S-a criticat sentința sub aspectul temeiniciei, susținându-se că sumele solicitate au fost acordate într-un cuantum greșit fără să se facă deosebirea între salariul mediu brut pe și salariul de bază mediu brut la nivel de, valorile fiind diferite, respectiv calculul depus de reclamantă fiind diferit de cel depus de pârâtă.
Examinând recursul pârâtei prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a apreciat că este neîntemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând următoarele:"cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2004 dispune că:"pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu I ". Același articol din contractele colective de muncă pe anii 2005-2006 prevede că: "în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din modul de formulare al ambelor variante ale art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003 - 2006, rezultă că drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2004 - 2006 pe lângă salariile cuvenite angajaților, ele nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 1.
De altfel, salariul de bază mediu pe SA, la care se referă art. 168 alin. 1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Angajatorul nu a probat susținerea sa că suplimentările prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Adresa nr. 3793/18.06.2007, emisă de Comisia Paritară a C" " SA, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu menționează ce calitate au persoanele fizice semnatare ale acesteia, respectiv dacă au calitate de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru a semna această adresă.
În același timp această adresă a fost emisă în anul 2007 și nu poate produce efecte pentru anii anteriori raportat la care sunt pretinse aceste drepturi salariale.
Prin urmare, instanța de fond, a interpretat corect dispozițiile art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2006, respectând atât prevederile art. 977 Cod civil, cât și pe cele ale art. 982 Cod civil.
Nici criticile cu privire la greșita respingere a excepțiilor nu sunt fondate.
Dispozițiile art. 283 lit. c Codul muncii se impun a fi coroborate cu dispozițiile art. 166 Codul muncii și din interpretarea lor unitară rezultă, așa cum a reținut și instanța de fond, că ori de câte ori obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale, chiar dacă acestea își au izvorul în contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție este de trei ani conform art. 283 lit. c Codul muncii, nefiind incidente dispozițiile art. 283 lit.
Plata drepturilor salariale este o obligație care derivă din contractul individual de muncă și este de esența executării acestuia și pretinzând dreptul de natură salarială, reclamantul nu solicită executarea unei clauze din contractul colectiv de muncă chiar dacă aceste drepturi își au izvorul în contractul colectiv de muncă.
În ce privește excepția prematurității, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă.
Așa cum a reținut tribunalul, nu există nici o dispoziție legală care să facă trimitere la dispozițiile art. 109 alin. 2 Cod de procedură civilă și nici o prevedere în contractul colectiv de muncă în același sens.
Faptul că nu au avut loc negocieri pentru a da eficiență sau a pune în executare o obligație prevăzută în contractul colectiv de muncă (art. 168 alin. 1) nu poate fi interpretat în sensul că nu s-ar fi născut dreptul la acțiune așa cum pretinde pârâta.
Nici în ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, susținerile pârâtei recurente nu sunt fondate, aceasta nefăcând dovada susținerilor sale, respectiv nu a dovedit că adresele depuse de reclamantă în care se menționează salariul mediu brut de 9.800.000 lei și de 14.000.000 lei au în vedere salariul mediu și nu salariul de bază mediu, ori sarcina probei revine angajatorului conform art. 287 Codul muncii, cum corect s-a reținut.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul declarat va fi respins ca nefondat.
Reclamantul a criticat sentința ca netemeinică și nelegală pentru faptul că nu s-a admis în tot acțiunea, respectiv nu i s-a acordat suma de 1210,81 reprezentând dobânda legală.
Recursul reclamantul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.161 alin.4 Codul muncii, salariatul are dreptul la plata daunelor interese pentru repararea prejudiciului produs, iar potrivit art.1088 Cod civil, nu trebuie să facă dovada prejudiciului dar, acordându-i-se actualizarea creanței, s-a asigurat acoperirea prejudiciului, neputându-se cumula dobânzile cu actualizarea sumei, cum corect s-a reținut
Recursul reclamantului fiind nefondat, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul și pârâta B împotriva sentinței civile nr. 155 din 24 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
în
VICEPREȘEDINTE
- - -
GREFIER,
Red./24.06.2008
Thred./24.06.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Vasilica
