Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 10321/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10321
Ședința publică de la 28 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - - -
********
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D pentru, și HG C împotriva sentinței civile nr. 4339/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Grădinița nr. 53 C, Primăria Municipiului C - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului C, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reprezentantul recurentului-reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-reclamant depune la dosar xerocopia contractului colectiv de muncă pe anii 2005 - 2006 și tabel nominal cu membri de sindicat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că reclamanții nominalizați în tabelul depus la dosar sunt singurii din sindicat care nu beneficiază de tichete de masă.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 03 06 2008,Sindicatul Învățământului Preuniversitar D în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții GRĂDINIȚA NR.53 C, Consiliul Local C și Primăria C - Instituția Primarului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Lg. nr 142/1998 pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivare, s-a arătat că de la intrarea în vigoare a Legii nr. 142/1998 o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă iar salariații din învățământ nu au beneficiat niciodată de aceste tichete, astfel că, față de dispozițiile art. 41 al 2 din Constituție, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ li s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din învățământ reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații sectorului bugetar, încălcându-se dispozițiile constituționale sus citate dar și ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04 11 1950 pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b și art. 41 al 2 din CCM la nivel național pe anii 2005 - 2006, art. 2 al 1, art. 3 al 1 lit. a și b, art 42 al 2 din CCM la nivel național pe anii2007 - 2010, art. 11 și art. 30 din Lg. nr. 130/1997, art. 1 alin 5, art. 41 alin 2 și 5 din Constituție, art. E, Partea V din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 14 din Convenția din 04. 11. 1950.
In dovedire, reclamanții au depus extrase din legislația invocată,practică judiciară,tabel cu semnături și certificarea calității de salariat a membrilor de sindicat.
Primarul Municipiului C, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și al Consiliului Local al Municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, întrucât între aceștia și reclamanți nu există nici un fel de raport juridic și nu se poate reține vreo culpă a autorităților locale cu privire la nerespectarea unor drepturi legale față de aceștia.
Pe fondul cauzei, a arătat că pentru perioada celor 3 ani din urmă, Consiliul Local al Municipiului C și-a îndeplinit obligația bugetară, prin repartizarea către centrele bugetare a sumelor totale necesare așa cum acestea au fost transmise de către Consiliul Județean
Prin sentința nr.4339 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respinge acțiunea formulată de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D cu sediul în C,Strada - - nr. 14, județul D în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, HG, C în contradictoriu cu pârâții GRĂDINIȚA NR.53 C sediul în C, Strada -, județul D, CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,Strada A I - nr 7, județul D, PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI cu sediul în C, Strada A I - nr 7, județul.
S-a reținut că reclamanții, membrii ai D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind în același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 al 2 din Lg. nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale, pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată ( 2005 - 2008 ) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încălca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile,publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr 14/18. 02. 2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că disp.art 1 al 1 și 2 din Lg nr 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului susțin că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie și instituie cadrul general pentru toate activităților din ramura de serviciu la nivel național.
Este adevărat că potrivit art. 41 al 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 al 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Dreptul la tichete reprezintă măsuri de protecție socială a salariaților ce face parte din dreptul fundamental la muncă prevăzut de art. 41 din Constituție.
Curtea constată a fi nefondat recursul declarat, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, salariații în cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană acordată sub forma tichetelor de masă suportată integral pe costuri de angajator.
Potrivit alin.2 din aceeași lege, aceste tichete se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unitățile din sectorul bugetar și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii pentru celelalte categorii de angajator.
Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că legea nu instituie o obligație în sarcina angajatorului și un drept în favoarea salariatului, alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă reprezentând doar o vocație ce se poate realiza în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
O astfel de interpretare a fost reținută de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii prin decizia nr.14/2008.
Reclamanții având calitatea de salariați ai unității școlare pârâte, chiar dacă aveau vocație la această alocație individuală de hrană, pentru a beneficia de aceste tichete era necesar ca prin legea bugetului de stat și în bugetul local să fie prevăzute și alocate sumele necesare cu acest titlu, așa cum prevăd dispozițiile alin.2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998.
În măsura în care nu au fost prevăzute în buget fondurile necesare, reclamanții nu sunt îndreptățiți să li acorde acest beneficiu,întrucât acordarea acestei alocații așa cum s-a arătat mai sus, reprezintă un drept al angajatorului și nu o obligație.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 Cod procedură civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar D pentru, și HG C împotriva sentinței civile nr. 4339/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Grădinița nr. 53 C, Primăria Municipiului C - Instituția Primarului și Consiliul Local al Municipiului C, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
8.12.2008
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Mihaela Mitrancă
