Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 104/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/CM
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții - reclamanți:, recurent, G, G, cu domiciliul procesual ales la Primăria comunei, județul T, împotriva sentinței civile nr.2724/17 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în com. județul T, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Recursul este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, având în vedere că la acest termen părțile deși nu s-au prezentat au solicitat judecata cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantii, Recurent, G, G, au chemat în judecată Comuna, județ T - prin Primar, Consiliul Local și Primăria Comunei, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizația de dispozitiv aferentă perioadei octombrie 2005 - octombrie 2008, sume actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății și obligarea pârâților la alocarea în continuare a indemnizației de dispozitiv, începând cu luna noiembrie 2008.
Reclamanții au arătat că sunt angajați ai Primăriei Comunei, având calitatea de personal contractual și beneficiază de indemnizația de dispozitiv conform Ordinului nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor prin care s-a completat și modificat Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Interpretarea prevederilor Ordinului nr. 496/2003, în sensul că nu se aplică decât personalului din prefecturi, conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici, diferențiere care încalcă drepturile fundamentare ale cetățenilor, prevăzute în Constituție, în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și creează o situație care contrazice prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Acordarea indemnizația de dispozitiv numai personalului prefecturilor conduce la o gravă diferențiere în rândul funcționarilor publici din prefecturi și cei din consiliile județene și consiliile locale, deși ambele categorii sunt salarizare în baza acelorași acte normative, beneficiind de aceleași drepturi salariale, grile, sporuri, premii.
La data de 10 decembrie 2008, pârâta a depus la dosarul cauzei adresa nr. 6266 din 9 decembrie 2008 prin care a menționată că reclamanții au calitatea de personal contractual în aparatul de specialitate al primarului comunei, județ T, precum și în cadrul serviciilor aparținând Consiliului Local, județ
Prin sentința civilă nr. 2724/17 decembrie 2008 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:"
Pentru a se acorda sporul de dispozitiv prevăzut de Legea nr. 138/1999, trebuie ca personalul civil să-și desfășoare activitatea într-un dispozitiv cu caracter militar sau într-una din instituțiile și autoritățile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 138/1999.
Reclamanții nu fac parte din Ministerul d e Interne, astfel că ordinul invocat nr. 496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor nu își are aplicabilitate înspeță.
Chiar denumirea indemnizației, aceea de dispozitiv, demonstrează că această indemnizație nu se aplică în cadrul instituțiilor cu caracter civil.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând indemnizație de dispozitiv aferentă perioadei octombrie 2005 - octombrie 2008, precum și actualizarea sumelor solicitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți care au formulat următoarele critici:
Legea nr. 188/1999 reglementează un singur statut al funcționarului public adică aceleași drepturi și obligații ale funcționarului public, fără deosebire, raportat la instituție.
Nu se poate acorda această indemnizație numai personalului din prefecturi fără a se aduce atingere drepturilor celorlalți funcționari publici care sunt salarizați in baza aceleiași legi.
Potrivit art. 16 din Constituția României cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări iar art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, prin art.17 consacră principiul nediscriminării și interzicerea abuzului de drept.
Prin acordarea sporului de dispozitiv nu se încalcă nicio prevedere legală ci, dimpotrivă se asigura egalitatea de tratament economic și salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități, sporul fiind întemeiat pe disp. Ordinului nr. 496/2003 care se aplică și în cazul autorității publice locale și se respectă principiul asigurării de către fiecare ordonator principal de credite a gestiunii sistemului de salarizare.
Pentru aceste motive, recurenții solicită admiterea recursului și casarea sentinței spre rejudecare în vederea obligării pârâților la plata indemnizației de dispozitiv astfel cum a fost formulată.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat și de dispozițiile legale în vigoare, Curtea constată că recursul este nefondat.
Indemnizația de dispozitiv este un drept salariat prevăzut de art.13 din Legea nr.138/1999 care se referă la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003, s-a modificat și completat Ordinul Ministrului de interne nr.275/2002 dar se referă numai la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne.
Nu se poate reține critica recurenților referitoare la greșita restricționare a sferei de aplicare a acestui ordin deoarece însuși emitentul actului a definit la pct.31.1 noțiunea de "personal civil" astfel: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și internelor".
În raport de această dispoziție, instanța de fond în mod corect a apreciat că indemnizația de dispozitiv se acordă numai personalului din Ministerul Administrației și Internelor, nu și celor din administrația publică deoarece această categorie nu au fost avută în vedere de legiuitor.
Mai mult decât atât și art.47 din Legea nr.138/1999 stabilește ca "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prev. la art.1 (Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de telecomunicații speciale și Ministerului Justiției), beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege.
Întrucât Primăriile nu figurează printre instituțiile indicate de legiuitor in art.1 din legea nr. 138/1999 rezulta că nici reclamanții, în calitatea acestora de personal contractual, nu pot beneficia de sporul de dispozitiv solicitat.
Instanța nu poate extinde aplicarea acestor dispoziții ce reglementează salarizarea unei anumite categorii profesionale, la alte categorii de persoane ce nu au fost avute în vedere prin adoptarea Legii nr.138/1999 deoarece in acest fel s-ar ajunge la depășirea atribuțiilor cu care este investita de legiuitor.
Nu este vorba nici de încălcarea drepturilor protejate de Constituție și de Convenția europeana a drepturilor omului, deoarece acest drept nu este reglementat de legiuitor în favoarea reclamanților iar despre discriminare nu poate fi vorba în condițiile în care aceștia nu au făcut dovada că se află în situații identice cu acea categorie de personal vizata de Ordinul nr. 496/2003.
Constatând că instanța de fond a dat o interpretare corectă actului juridic dedus judecății, aplicând corect legea in materie, Curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 312 cod procedură civilă, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2724/17 decembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului civil formulat de recurenții - reclamanți:, recurent, G, G, cu domiciliul procesual ales la Primăria comunei, județul T, împotriva sentinței civile nr.2724/17.12.2008 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți: COMUNA PRIN PRIMAR, cu sediul în com. județul T, CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:,
, jud. /30.03.2009
- gref. -
2 ex./10.04.2009
Președinte:Răzvan AnghelJudecători:Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu, Vanghelița Tase
