Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1057/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1057/2009-
Ședința publică din 03 iunie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Măduța Doina | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de recurenta intimat STAȚIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE AGRICOLĂ, cu sediul în - județul M, în contradictoriu cu intimatul contestatoare C, cu domiciliul în S M-. 10 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 125/ din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-,având ca obiect: drepturi bănești,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 25 mai 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 01 iunie 2009, respectiv 03 iunie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.125/D din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost admisă acțiunea reclamantei C împotriva pârâtei STAȚIUNEA DE CERCETARE ȘI DEZVOLTARE AGRICOLĂ.
A fost obligată pârâtă să achite reclamantei 3840 lei reprezentând spor de doctorat pe perioada 1.01.2007-31.07.2008.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor articolelor 1, 13 alin. 1 din HG 1460/2006, s-au înființat și stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul culturii plantelor de câmp, care preiau întregul patrimoniu și personalul unităților desființate.
În aceste condiții, reclamanta a fost angajata Stațiunii de Dezvoltare Pomicolă SMp ână la data de 1.01.2007, dată de la care a devenit angajata Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare Agricolă.
Conform disp. art. 13 alin. 1 din HG 1460/2006, personalul își păstrează drepturile salariale avute până la negocierea contractului colectiv de muncă.
Din adeverința emisă de pârâtă nr. 42/12.01.2009 rezultă că până la data de 01.01.2007 la fosta Stațiune de Dezvoltare Pomicolă reclamanta a beneficiat de un spor de doctorat de 15% - 187 lei raportat la salariul de bază de 1247 lei.
Ulterior datei de 1.01.2007, la noua stațiune de cercetare-dezvoltare agricolă aceasta își păstrează doar salariul de bază și sporul de vechime, fără a beneficia însă de sporul de doctorat de 15%.
Astfel, apărările pârâtei în sensul că sporul de doctorat ar fi inclus în salariul de bază sunt infirmate de probe. De asemenea, apărările referitoare la asumarea condițiilor de salarizare de către reclamantă prin semnarea contractului individual de muncă și necontestarea în termen de 5 zile sunt nejustificate din perspectiva disp. art. 165 Codul muncii și art. 166 Codul muncii.
"Acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor. Dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs STAȚIUNEA DE CERCETARE AGRICOLĂ, solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta C, ca neîntemeiată.
Se critică hotărârea instanței de fond pentru aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, respectiv articolele 165 și 166 Codul muncii, întrucât nu a fost nici un moment vorba de renunțarea la sporul de doctorat din moment ce acesta a fost inclus în salariul de bază al cercetătorilor științifici din unitate, încă din anul 1998, când s-a aplicat decizia nr. 122/17.07.1998 a Academiei de Științe Agricole și Silice "G " privind salarizarea cercetătorilor științifici, la care s-a aplicat grila de salarizare cu doctorat; ulterior, susține recurenta, s-a aplicat numai majorarea prevăzută pentru bugetari, dar la salariul stabilit inițial cu doctorat, conform deciziei nr. 56/31.08.1998 emisă de recurentă.
Recurenta învederează instanței că reclamanta a fost preluată ca urmare a desființării altei unități la 01.01.2007, prin hotărâre de guvern, moment în care, neexistând contract colectiv de muncă la nivel de unitate, s-a negociat direct cu reclamanta drepturile salariale materializate în contractul individual de muncă nr. 142/18.01.2007, ocazie cu care i s-a și comunicat acesteia că sporul de doctorat este inclus în salariul de bază, lucru acceptat de altfel de către reclamantă la acea dată. De altfel, nu au fost probleme pe timpul derulării contractului, decât cu ocazia pensionării pentru limită de vârstă, când reclamanta a solicitat aceste drepturi salariale.
Recurenta mai arată că sporul de doctorat nu a fost prevăzut în bugetul de venituri și cheltuieli al unității pe anii 2007-2008, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea unităților de cercetare.
Un ultim aspect învederat de către recurentă este faptul că veniturile realizate de unitate în acești ani au acoperit cheltuielile doar în procent de 65%, fapt pentru care și salariile au urmat această proporție.
Prin întâmpinare, intimata C solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub aspectul nulităților de ordine publică, se apreciază că aceasta este legală și temeinică, sens în care, în condițiile articolului 312 aliniatul 1 Cod de procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond nu sunt întemeiate.
Din probațiunea administrată la dosar nu rezultă că sporul de doctorat solicitat de reclamantă ar fi fost inclus în salariul de bază al acesteia.
Astfel, conform adresei emisă de recurentă cu nr. 42/12.01.2009 - fila 33 dosar fond, reclamanta a fost angajata STAȚIUNII DE DEZVOLTARE POMICOLĂ S M ca director până la 01.01.2007, când unitatea a fost desființată și preluat personalul prin fuziune de către recurentă, în baza unei hotărâri de guvern. La această dată, reclamanta avea un salariu de bază de 1247 lei, la care se adăugau indemnizația de conducere, sporul de doctorat și sporul de vechime. Preluând-o prin fuziunea susmenționată, în condițiile în care unitatea nu era în măsură să-i diminueze salariul, i s-a stabilit reclamantei un salariu de 1247 lei, salariu de bază și sporul de vechime. Nu rezultă din nici un înscris, în primul rând din contractul individual de muncă nr. 142/18.01.2007 - fila 13 dosar, că sporul de doctorat ar fi fost inclus în salariul de bază stabilit ca șef de laborator și nu există nici un act adițional la acest contract, care să insereze acest aspect.
Apărarea recurentei, că printr-o decizie anterioară angajării s-ar fi hotărât includerea acestui spor în salariul de bază al personalului din unitățile de cercetare-dezvoltare, inclusiv al prezentei reclamante, nu poate fi luată în considerare, câtă vreme nu rezultă că i s-a adus la cunoștință o astfel de decizie și nu a fost inserată în contractul individual de muncă susmenționat, având în vedere și grila de salarizare orientativă - funcții de execuție, depusă chiar de recurentă la dosar.
Din adresa nr. 42/2009 susmenționată, reiese că reclamanta a fost cercetător științific gradul II, ori din grila de salarizare - fila 17 dosar, nivelul minim de salarizare pentru acesta este de 1250 lei fără doctorat și de 1440 lei cu doctorat, iar nivelul maxim de salarizare fără doctorat este de 1440 lei, cu doctorat fiind de 1660 lei. Ori, în condițiile în care reclamantei i s-a stabilit salariul de 1247 lei, este clar, față de nivelul de salarizare întocmit de către unitate, că a fost încadrată la minimum fără doctorat, câtă vreme cu doctorat trebuia să-i acorde 1440 lei minimum, dacă nu chiar 1660 lei cât era maximum pentru cercetător științific II. Mai mult, din nota specificată pe grila de salarizare de la fila 17, se arată că la salariile negociate se adaugă indemnizația pentru șef laborator de 15 % pentru institute cu stațiuni în coordonare și 10% pentru institute fără stațiuni în coordonare și pentru stațiuni teritoriale. Ori, reclamanta, astfel cum apare în contractul individual de muncă sus menționat, a fost încadrată în funcția de șef laborator, deci trebuia să beneficieze de acest spor la salariul renegociat și posibil ca acest spor să fi fost inclus în salariu, nicidecum sporul de doctorat, care rezultă cu certitudine, din probele administrate chiar de recurentă, că nu i-a fost acordat.
Un alt aspect ce se impune a fi reliefat, este faptul că din chiar corespondența purtată cu reclamanta - adresa nr. 1318/25.07.2008, fila 10 dosar fond - rezultă că recurenta a făcut demersuri la Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Agricolă și la Academia de Științe Agricole și Silvice B pentru soluționarea situației reclamantei și i-a comunicat acesteia că urmează să-i rezolve problema în condițiile în care cererea acesteia va fi avizată favorabil, ori, din adresa Academiei de Științe Agricole și Silvice B nr. 1124/11.07.2008, rezultă că această instituție dă practic undă solicitării reclamantei, obligând unitatea să ia măsuri pentru recalcularea salariului acesteia, cu acordarea sporului de doctorat de 15% și a indexărilor prevăzute de lege, făcând trimitere direct la hotărârea de guvern prin care a fuzionat fosta unitate a reclamantei cu recurenta, în sensul acordării personalului a tuturor drepturile salariale avute, aceasta incluzând salariul de încadrare și sporuri până la negocierea noului contract colectiv de muncă (care nu există la nivel de unitate, astfel cum recunoaște și recurenta).
În atare situație, față de cel mai sus expuse, coroborat cu probele aflate la dosar, hotărârea instanței de fond apare ca legală și temeinică, bazată pe o justă apreciere a probelor administrate în cauză.
Nu are relevanță în cauză hotărârea depusă de recurentă ca practică judiciară, câtă vreme salariul reclamantului din respectiva acțiune era de 1660 lei și nu 1247 lei cât are reclamanta di n prezenta cauză, față de grila de salarizare la care am făcut vorbire mai sus.
În atare situație, se impune menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică și respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimatei care le-a solicitat prin întâmpinare, întrucât nu au fost cuantificate și justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declaratde recurenta intimat STAȚIUNEA DE CERCETARE-DEZVOLTARE AGRICOLĂ, cu sediul în - județul M, în contradictoriu cu intimatul contestatoare C, cu domiciliul în S M-. 10 județul S M, împotriva sentinței civile nr. 125/D din 09 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 03 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: PA/02.07.2009
Complet fond: MG:,
în 2 ex.: /03.07.2009
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Măduța Doina
