Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - Paște și C -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA Nr. 106
Ședința publică din data de 13 Ianuarie 2010
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.2110/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă, avocat, lipsind intimatul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimata pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr.2110/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a excepția prescripției dreptului la acțiune privind primele de Paște și C aferente anului 2005 și în consecință, respinsă această cerere.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SA.
A fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând primele de Paște și de C pentru anii 2006 și 2007, în raport de activitatea desfășurată, sume calculate la nivelul salariului de baza mediu la nivelul societății și indexate in raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plații efective.
A fost respinsă cererea privind prima de Paște aferentă anului 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cererea de acordare a suplimentelor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C aferente anului 2005, prin prisma excepției prescripției dreptului la acțiune instanța a constatat următoarele:
Potrivit art. art. 166 și 283 al. 1 lit. c, Codul Muncii, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de muncă constă in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Raportat la data la care reclamantul a promovat prezenta cerere, instanța constată că, în ceea ce privește suplimentările salariale corespunzătoare anului 2005 (prima de C pe anul 2004 ) cererea sa este formulată peste termenul prevăzut de lege. În consecință, instanța a constatat prescris dreptul referitor la suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de C și Paști pentru anul 2005 și a respins cererea privind aceste drepturi bănești.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul pârâtei cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, așa cum rezultă din carnetul de muncă.
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 cu ocazia sărbătorilor de "Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
Prin alin. 2 s-a menționat ca "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006. În fine, pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Actul adițional la Contractul colectiv de muncă al A nr. 8080/23.05.2000, înregistrat la. B sub nr. 2643/11.05.2005 a conferit art. 168 alin. 2 forma menționată în CCM la nivelul anului 2005.
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arata că "părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui angajat .
De asemenea, prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Potrivit art. 168 al. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul SA pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale".
Deci voința părților a fost ca aceste prime de Paște și de C să fie materializate sub forma unor suplimentări salariale.
Conform art. 1 alin. I din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de munca se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o data ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări. "
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în total a contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de baza al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritoriala de muncă) nu pot produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
În conformitate cu prevederile art. 156 Codul Muncii "salariile se plătesc înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor", obligație pe care pârâta nu a respectat-o, până la această dată, drepturile suplimentare constând în primele de Paști și C 2006 și 2007, nefiind incluse în salariul reclamantului acordat în această perioadă.
Ca urmare, cererea reclamantului care vizează perioada 2006-2007, este întemeiată, acesta fiind îndreptățit să beneficieze de suplimentările salariale aferente perioadei pentru care a desfășurat activitate în cadrul societății pârâte și anume suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și C pentru anii 2006 și 2007.
Deoarece reclamantul nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp, în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța a reținut că aceasta a suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a suplimentărilor salariale solicitate.
Pentruanul 2008, instanța a reținut că la 22.02.2008 s-a înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA nr. 8080/23.05.2000, act adițional prin care s-a prelungit aplicarea în continuare a pe o perioadă de minim 1 an de la data înregistrării, cu modificări și completări conform anexei 1 care face parte integrantă din respectivul act adițional.
Potrivit acestuia art. 168 alin. 1 și 2 s-a modificat, având următorul cuprins:,în conformitate cu prevederile anterioare ale alin 1 al art. 168 din CCM, care au devenit inaplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de paște și C angajații SA primau suplimentări salariale sub forma unei prime ( prima de Paști și C ) în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul, calculat pe lunile anterioare celor in care se acorda prima. Valoarea completă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii primelor de Paști și C erau stabilite in cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care prima de Paști și C era acordată.
Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse in salariul lunar de bază al tuturor angajaților ( care au beneficiat in acest fel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi in mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003 să poată fi modificate in mod distinct față de salariu.
Pentru înlăturarea oricăror neclarități pârtile înțeleg și confirmă prin prezenta faptul că după anul 2003 primele de Paști și C au fost incluse in salariul lunar de bază an angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate in mod distinct salariaților SA. Această regulă se va aplica până la data la dare și vor conveni in mod expres altfel."
Instanța a constatat deci că pentru anul 2008 în contractul colectiv de muncă nu mai este prevăzută acordarea primelor de Paști și Art. 168 nu a mai fost reprodus în forma și cu conținutul avut în contractele colective de muncă anterioare, ci s-a recurs doar la o interpretare a situației primelor de Paști și C începând cu anul 2003, și a apreciat că nu mai există temei legal sau contractual pentru acordarea drepturilor solicitate pentru anul 2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs, recurenta invocă greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune cu motivarea că sub aspectul drepturilor salariale de orice natură sunt incidente dispoz. art. 283 al.1 lit.c, din Codul Muncii, deși suplimentările salariale au fost solicitate în temeiul 2004,2005,2006, astfel că acțiunea este supusă termenului de prescripție de 6 luni.
Cu referire la fondul cauzei, recurenta arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 168 din CCM, precum și nota Comisiei paritare prin raportare la Lg. 130/1999 și la dispozițiile Codului muncii, dând o hotărâre fără a pune în discuție efectuarea unei expertize contabile.
Soluția instanței de fond este greșită, deoarece în anul 2003, primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conf. Art. 168 al. 2 din CCM, iar această creștere salarială a fost menținută și în anii 2004-2007.
Prin decizia Comisiei Paritare înregistrată la nr. 5140/31.08.2007 s-a constatat că sumele pe care pârâta le datora cu acest titlu au fost incluse în salariul de bază și nu s-a propus o interpretare a CCM.
Edificatoare este în acest sens adresa nr. 2919/12.11.2007 din care rezultă evoluția salariului mediu de bază pe în intervalul anilor 2003-2007.
Pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției reale a părților comisia paritară a adoptat această decizie intitulată "Notă asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art. 168 din al SA" prin care s-a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare a CCM a fost aceea că începând cu anul 2003 suplimentările salariale să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
Aceste suplimentări au fost incorporate în salariul de bază în urma negocierii dintre societate și sindicat, astfel că din elemente variabile au devenit elemente fixe, fiind acordate permanent pe întreaga perioadă 2003 - 2007. Dovada introducerii în salariul de bază al acestor suplimentări este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluție crescătoare.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente.
Din modalitatea de redactare a art. 168 din CCM rezultă că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C este un drept de natură salarială.
Dispoziția cuprinsă în art. 283 lit. e din reglementează dreptul material la acțiune în cazul neexecutării CCM, ori a unor clauze ale acesteia, altele decât drepturile salariale, întrucât în privința acestora, legiuitorul a dat o reglementate distinctă și anume, aceea cuprinsă la lit. caa celuiași art. 283 din și ca urmare termenul de prescripție este cel reglementat de disp. art. 283 lit. c din
Nu trebuie omis faptul că tot în Codul Muncii legiuitorul a statuat că dreptul la acțiune cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, normă cuprinsă în art. 166 al. 1 din.
Pe fondul cauzei criticile recurentei sunt nefondate pentru următoarele argumente:
CCM pe unitate pentru anul 2004 - 2007 stabilește în cuprinsul art. 168 că, angajații cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP.
La alin. 2 al art. 168, se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 vor introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul SNP pe anii 2004-2007 au menținut dispoz. art. 168 al.1.
Al. 2 al art. 168 fost însă modificat în sensul că " în anul 2003 suplimentările salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Coroborând dispoz. art. 168 din CCM pe anul 2004 cu dispoz. art. 168 din CCM pentru anii 2005-2007, Curtea apreciază că părțile semnatare ale la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din CCM, iar în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări nu au mai fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a întâmplat pentru anul 2003.
Prin adresa Comisiei paritare din 2007 se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CCM al SA" din.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Conf. Art. 1 al. 1 din Lg. 130/1999, CCM este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte și salariați reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Lg.130/1999 dispune că, poate interveni modificarea clauzelor CCM pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, modificări care trebuie comunicate în scris organului la care se păstrează CCM și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată convenită de părți.
Norma prevăzută de art.31 din Lg. 130/1999 este o normă permisivă care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM ori de câte ori părțile convin acest lucru cu respectarea formalităților ce trebuiesc îndeplinite, dar numai pe parcursul executării CCM, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să-și producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că interpretarea clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 fin CCM la nivel de unitate s-a realizat după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual și cu încălcarea dispoz. art. 31 din Lg. 130/1999, și astfel nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o normă legală de modificare a dispozițiilor CCM, se constată că printr-o astfel de interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispoz. art. 168 al. 2 din Contratele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prev. la alin. 1 au fost incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.2110/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 13.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.jud. CT/10.02.2010
Tehn.red. IB /2 ex/
Jud F/ D și G
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
