Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1063/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1063/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.849/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru intervenientul Sindicatul Învățământ Preuniversitar al Județului H lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara intervenientului depune la dosar întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta intervenientului Sindicatul Învățământ Preuniversitar Județul H solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii și a cererii de intervenție. Învederează că instanța de fond a reținut eronat, făcând distincție între personalul didactic și cel didactic auxiliar, când de fapt, conform legii, personalul didactic auxiliar este o categorie de personal didactic și în consecință acele avize sunt valabile și pentru personalul didactic auxiliar.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului H și Școala Generală Nr.7 P și a solicitat obligarea în solidar a pârâților Inspectoratul Școlar al județului H și Școala Generală Nr.7 P la plata drepturilor salariale cuvenite în baza art.35 alin.1 lit.i din Contractul Colectiv de Muncă, reprezentând contravaloarea sporului de 20% din salariul de bază al reclamantei, începând cu luna februarie 2005 și până în prezent, actualizată cu indicele de inflație.
În motivarea cererii, se susține că, fiind încadrată în funcția de secretar (personal didactic auxiliar) la Școala Generală nr.7, beneficiază de un spor de 20% din salariul de bază, prevăzut în favoarea personalului didactic auxiliar și nedidactic, care lucrează în mediul rural, în zone izolate de unde atragerea personalului se face cu greutate. Deși sporul de 20% este stipulat în art.35 alin.1 lit.i din Contractul Colectiv de Muncă și HG nr.281/1993, acest drept salarial nu a fost acordat acestei categorii de salariați.
În drept s-au invocat dispozițiile art.166, art.283, alin.1 lit.c, art.269 Codul Muncii, art.35 alin.1 lit.i din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, art.8 lit.d din HG nr.281/1993, Anexa nr.769/1998
Prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul Școlar al județului Has olicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată, susținând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a beneficia de sporul de 20% solicitat, deoarece reclamanta nu are calitate de cadru didactic calificat. S-a menționat că temeiurile de drept invocate, au fost abrogate prin HG nr.167/2002, iar art.8 din nr.281/1993, se referă la condițiile periculoase și vătămătoare, pentru acordarea acestui spor, este necesară condiția elaborării unui Regulament de către Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Protecției Sociale iar în contractul individual al reclamantei nu este stipulat sporul solicitat.
Sindicatul Învățământ Preuniversitar al județului Haf ormulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, în baza art.49 alin.1 și 3 Cod procedură civilă, solicitând admiterea acțiunii reclamantei astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor cererii, intervenientul a susținut că pretențiile reclamantei se întemeiază pe dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului H, care prevede acest spor, în art.35 alin.1 lit.i, atât pentru personalul didactic cât și pentru cel nedidactic, cum este cazul reclamantei, iar reclamanta a fost în mod nelegal privată de un drept cuvenit, prevăzut și în contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură, act care produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Prin sentința civilă nr.849/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus acțiunea a fost respinsă. În baza art.246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la acțiunea formulată împotriva pârâtului
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Hotărârea de Guvern nr.769/1998, pentru aprobarea procentelor diferențiate ale indemnizațiilor, care se acordă personalului didactic calificat, cu reședința sau domiciliul în mediul rural ori în localități izolate, invocată în acțiune, a fost într-adevăr abrogată prin art.2 din HG nr.167/2002, sub acest aspect, susținerile pârâtului Inspectoratul Școlar Județean H fiind fondate.
În ceea ce privește însă apărarea pârâtului, în sensul că art.87 din HG nr.281/1993, se referă la condiții periculoase și vătămătoare, iar Regulamentul pentru acordarea acestora nu a fost elaborat până în prezent, urmează a se înlătura, întrucât art.8 din HG nr.281/1993, reglementează mai multe sporuri, printre care cel invocat de pârât se regăsește la lit.b iar cel pretins în cauză, este un spor distinct, inserat în art.8 lit.
În consecință, în speță, rămân incidente clauzele contractelor colective de muncă (art.35), precum și ale art.8 lit.d din HG nr.281/1993.
Prin art.35 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului H s-au reglementat în favoarea angajaților o serie de drepturi salariale suplimentare, printre acestea, la lit.i se menționează sporul de până la 20% din salariul de bază pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic, care lucrează, potrivit contractului individual de muncă, în mediul rural, în zonele izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate, cu îndeplinirea condițiilor din art.8 alin.2 lit.d din nr.281/1993, modificată.
Este adevărat că potrivit Legii nr.130/1996 Contractul Colectiv de Muncă constituie legea părților, iar clauzele acestuia sunt obligatorii pentru părți conform art.239 Codul Muncii.
În speță, deși art.35 din CCM pe ramura învățământ și respectiv art.35 alin.1 lit.i din CCM Unic la nivelul Inspectoratului Școlar al județului H, prevede beneficiul acestui spor, în favoarea personalului didactic auxiliar și nedidactic, se menționează expres, că acest spor se acordă cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.8 alin.2 lit.d din HG nr.281/1993, care condiționează la rândul său acordarea acestui spor de stabilirea de către ministere și obținerea avizului Ministerului Muncii și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor cu privire la categoriile de personal, mărimea concretă și condițiile de acordare a sporului de izolare.
Deși avizul obținut inițial sub nr.5960/1994, a fost completat în 1996 în sensul extinderii la nivelul localităților P, și, acesta face referire doar la categoria personalului didactic, nu însă și la cel didactic auxiliar și nedidactic, cum este cazul reclamantei.
Cum referitor la categoria personalului auxiliar didactic și nedidactic (categorie distinct reglementată prin Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic), dovada existenței acestui aviz nu s-a făcut, condiția imperativă prevăzută în cuprinsul art.35 din Contractul Colectiv de Muncă, nu există temei pentru acordarea drepturilor solicitate.
Pe de altă parte, avizul nr.5960/1994 face trimitere la art.26 alin.1 din HG nr.291/1993 care prevede o altă condiție pentru acordarea sporurilor, respectiv încadrarea în limita fondurilor bugetare, precum și nominalizarea personalului de către consiliul de administrație, condiție neîndeplinită în speță.
În considerentele celor sus arătate, acțiunea de față, astfel cum a fost precizată, a fost respinsă ca nefondată. Pe cale de consecință, văzând și dispozițiile art.49 alin.1 și 3 Cod procedură civilă a fost respinsă și cererea de intervenție formulată în interesul reclamantei de Sindicatul Învățământ Preuniversitar al Județului
În temeiul art.246 Cod procedură civilă s-a luat act de cererea de renunțare la judecată a reclamantei împotriva pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate.
În expunerea de motive arată că de sporul de izolare beneficiază personalul didactic calificat în baza HG 167/2002. Apreciază că zona în care își desfășoară activitatea oferă aceleași condiții atât pentru personalul didactic calificat, cât și pentru personalul didactic auxiliar, astfel că în baza art.16 din Constituția României trebuia să beneficieze de acest spor.
Inspectoratul școlar este singurul vinovat de necuprinderea de personalul didactic auxiliar în avizul nr.5960/1994 completat în 1996 și care declară localitatea P ca zonă izolată.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă și nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru excluderea sa, criteriul de acordare a sporului de izolare fiind unul și același.
Deliberând asupra recursului de față prin prisma criticilor formulate și din oficiu, conform prevederilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Reclamanta îndeplinește funcția de secretar în cadrul Școlii Generale Nr.7.
Prin art.35 din la nivelul Haf ost reglementat, printre altele, sporul de până la 20% din salariul de bază pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic care lucrează în mediul rural, în zone izolate sau unde atragerea personalului se face cu greutate, cu îndeplinirea condițiilor din art.8 alin.2 lit.d din 281/1993, modificată, care condiționează acodarea acestui spor de stabilirea de către minister și obținerea avizului Ministrului și Protecției Sociale și Ministerului Economiei și Finanțelor cu privire la categoriile de personal, mărimea concretă și condițiile de acordare a sporului de izolare.
În acest sens Inspectoratul Școlar Județean Hao bținut avizul cu nr.5960/1994, completat în 1996, care include localitatea P în categoria localităților izolate, sporul respectiv de până la 20% din salariul de bază fiind acordat doar personalului didactic, dar nu și personalului auxiliar și nedidactic, așa cum este cazul reclamantei.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a apreciat că, prin Legea 128/1997 privind Statutul personalului didactic, categoria personalului auxiliar didactic și nedidactic este reglementată distinct și pentru această categorie, din care face parte reclamanta, nu s-a făcut dovada existenței avizului, care este o condiție imperativă prevăzută de art.35 din Contractul Colectiv de Muncă, situație în care nu există temei legal pentru acordarea sporului în discuție.
Așa cum s-a pronunțat constant atât, cât și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, nimic nu-l împiedică pe legiuitor să stabilească măsuri diferite pentru persoane aflate în situații diferite.
Câtă vreme categoria personalului auxiliar didactic și nedidactic este reglementată distinct prin Legea 128/1997 în raport cu personalul didactic, nu se poate reține susținerea reclamantei în sensul că ne-am afla în prezența unei discriminări între cele două categorii cu privire la acordarea sporului în discuție.
În speță, cum de asemenea corect a observat instanța de fond, nu sunt îndeplinite nici prevederile art.26 alin. 1 din HG 291/1993, conform cărora sporul în discuție se acordă cu condiția încadrării în limita fondurilor bugetare, personalul care urmează să beneficieze de acesta fiind nominalizat de către consiliul de administrație, condiție neîndeplinită în cauză.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.849/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.11.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- ---
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Ioana Cibu Mirea
