Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1087/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
Decizia civilă nr.1087
Ședința publică din 14 mai 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Mihail Decean
Grefier:- -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției B și Ministerul Economiei și Finanțelor prin C-S împotriva sentinței civile nr.65 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, și intimatul Tribunalul C-S, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind excepții de invocat sau alte cereri formulate instanța constată recursurile în stare de judecată, reținând cauza pentru soluționare.
CURTEA
După deliberare, asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.65/18 ianuarie 2008 Tribunalului C-S s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pe fond s-a admis acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâții fiind obligați să calculeze și să plătească reclamanților sus-menționați sumele actualizate cu rata inflației începând cu data de 01.02.2007 și până la data plății efective, reprezentând diferențe salariale rezultate din aplicarea majorărilor salariale de 5% începând cu 01.01.2007 raportat la indemnizația de încadrare brută lunară din luna decembrie 2006; de 2%, începând cu 01.04.2007 în raport cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna martie 2007 și de 11%, începând cu 01.10.2007 raportat la indemnizația de încadrare brută lunară din luna septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanții sunt magistrați în cadrul Judecătoriei Oravița (unitate bugetară, finanțată de la bugetul de stat), iar raporturile juridice de muncă ale acestora sunt guvernate de Codul muncii conform dispozițiilor art.1 și art.295 alin.2 din acest cod.
Fiind părți a unui raport juridic de muncă, reclamanților li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare.
Majorările salariale anuale pentru anul 2007, sub forma adaosurilor salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor, au fost aplicate anumitor categorii socio-profesionale, precum demnitarii, judecătorii Curții Constituționale, personalului asimilat demnitarilor publici, personalului contractual din unitățile bugetare, personalului auxiliar din justiție, personalului didactic și didactic auxiliar și altor categorii de personal.
Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat, în mod discriminatoriu, adaosul salarial constând în majorările salariale anuale pe anul 2007, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deși criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost respinsă, cu motivarea că potrivit Legii nr.500/2002 a nr.HG208/2005 și a nr.HG386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, cum ar fi: pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, calitatea procesuală justificându-se și prin dispozițiile art.1 din OUG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002 potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli care se încadrează în obligația de plată respectivă.
Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
În recursul declarat, Ministerul Justiției a criticat sentința pentru nelegalitate, apreciind că art.1 alin.2 lit.e pct.1 și art.2 alin.1-3 din OG nr.137/2000, textele de lege pe care instanța de fond le-a reținut pentru a pronunța această sentință, sunt neconstituționale, în măsura în care prin aplicarea acestora se permite instanțelor de judecată să cenzureze soluția aleasă de legiuitor și să acorde drepturile salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii profesionale decât reclamanților, creându-se astfel pe cale judiciară sisteme paralele de salarizare celor instituite prin actele normative.
Ca atare, a solicitat sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 alin.3 și art.2 alin.1 - 3 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Recurenta a criticat sentința pentru motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, arătând că prima instanță a depășit limitele puterii judecătorești, consacrând un drept care nu este prevăzut în legislația în vigoare, atrăgându-și atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs a fost cel invocat la pct.9 al art.304 din Codul d e procedură civilă, în sensul că prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr.137/2000, iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori reglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000, care privește acte sau fapte, acțiuni ori omisiuni prin care se restrânge exercițiul în condiții de egalitate a unor drepturi recunoscute de lege, iar nu asupra unor reglementări cuprinse în legi sau ordonanțe.
A mai invocat și faptul că nu rezultă din motivarea instanței de fond care sunt considerentele pentru care intimații sunt mai îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile OG nr.10/2007, iar nu de majorări în alte procente stabilite pentru alte categorii profesionale, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7 cod pr.civilă.
În recursul declarat, Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința pentru nelegalitate, considerând cererea de chemare în garanție inadmisibilă, deoarece nu poate avea această calitate, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind ordonator principal de credite neputând fi obligat la plata salariaților altor instituții, între acest minister și reclamanți nefiind raporturi de muncă.
În legătură cu acest aspect doctrina juridică a statuat că cererea de chemare în garanție nu poate fi admisă în cadrul acțiunilor personale nepatrimoniale și nici în litigii de muncă.
Examinând recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiției precum și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art.304 pct.3, 4, 7 și 9 Cod pr.civilă, coroborate cu cele ale art.3041cod pr.civilă, Curtea constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul fondului, prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în speță, nefiind dat motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Reclamanții sunt magistrați în cadrul Judecătoriei Oravița (unitate bugetară). Persoanele din acest cadru al sistemului bugetar sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul muncii, prestând o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare(art.5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a, art.40 alin.2 lit.c, și lit.f, art.154 alin.3, art.165 și 155 raportat la art.1 din Legea nr.53/2003).
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanele care se află în aceeași situație(a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică(nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu există nicio justificare obiectivă și rezonabilă excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexărilor pe anul 2007 este unul și același:creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
În concluzie, după cum corect a sesizat și tribunalul, prin neacordarea adaosurilor salariale, constând în majorările anuale, reclamanții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează adaos salarial și pentru restul personalul.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 alin.3 și art.2 alin 1-3 din OG nr.- este inadmisibilă, neexistând nicio contradicție între textele invocate din ordonanță și prevederile constituționale, însăși recurenta Ministerul Justiției arătând că situația de a extinde pe cale judiciară, sfera beneficiarilor unor norme juridice, în temeiul art. OG nr.137/2000 echivalează cu o încălcare nepermisă a art.1 alin.4 din Constituție care reglementează principiul separației puterilor în stat.
Critica arătată se circumscrie cazului de casare prevăzut la art. 304 punctul 4 cod procedură civilă, Curtea examinându-l ca atare.
Tribunalul nu și-a depășit atribuțiile, și nu a intrat în sfera puterii legiuitoare.
Analizând situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale,și criteriile tratamentelor diferențiate,s-a concluzionat că reclamanții sunt discriminați în sensul art.2 alin. 1-3, art.6 din OUG nr.137/2000, întrucât le-au fost refuzate indexările salariale pe anul 2007, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui adaos(condiția existenței creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației, concomitent cu indexarea indemnizațiilor și salariilor restului personalului bugetar), ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu(art.2 alin.1 din OUG nr.137/2000).
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală în cauză, deoarece acesta este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului local de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestora.
Totodată, conform art.19 din Legea nr. 500/2002, se instituie răspunderea acestui minister pentru elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor nu rezidă din calitatea de ordonator principal de credite, ci din calitatea de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice.
Motivul de recurs prevăzut la pct.7 a art.304, nu se regăsește în hotărârea recurată, observându-se că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, motivele nefiind contradictorii sau străine de natura pricinii. Astfel, motivarea este clară, precisă, răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de reclamanți și respectiv la apărările pârâților, conducând în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Față de cele ce preced, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursurile declarate de Ministerul Justiției și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin C-S, împotriva sentinței civile nr. nr.65 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S, vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.65 din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 14 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.-/29.05.2008
Tehnored./29.05.2008
2 ex.
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecători:;
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Vasilica Sandovici, Mihail Decean
