Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 109/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 109/R/27.01.2010
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B, sector 1, str. G- nr. 11 bis, cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați " & ASOCIAȚII" din B, sector 1,-, etaj 3,. 7, prin administrator judiciar, prin avocat, cu sediul în B, bd. - - nr. 35, - 27,. 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 823/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanții, -, -, -, -, - decedat - prin moștenitor, G, G G, G, G, G, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații-reclamanți, și, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă SC " " SA B și intimații reclamanți, -, -, -, -, moștenitor, G, G G, G, G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la al doilea termen de judecată după repunerea pe rol a cauzei din oficiu de la data suspendării prin modificarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin Legea 227/07.07.2009; la dosar s-a depus o cerere din partea recurentei prin administratorul judiciar reprezentată de avocat prin care se solicită judecarea cauzei în lipsă; citația emisă pe numele intimatului-reclamant a fost restituită cu mențiunea "necunoscut la adresa indicată", după care:
Curtea apreciază legal îndeplinită procedura de citare cu părțile din prezentul recurs potrivit dispozițiilor art. 98 Cod procedură civilă, intimatul neaducând la cunoștință instanței și părților din proces despre modificarea domiciliului său.
Intimații-reclamanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat și solicită judecarea recursului la acest termen de judecată.
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimații-reclamanți, și, având pe rând cuvântul și exprimând același punct de vedere, solicită respingerea recursului declarat de societatea pârâtă ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond care este legală și temeinică.
Curtea, declarând închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr- la data de 11.02.2009;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 823 din 20 noiembrie 2009, Tribunalul Brăilaa admis în parte ca fondată acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, G, G G, G, G, G, în contradictoriu cu pârâta Societatea comercială (fost ) SA și a obligat-o să plătească reclamanților pentru perioada 2005-2007 drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, în funcție de perioada lucrată de fiecare, actualizate cu rata inflației până la data plății și 5300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Brăila Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, reclamanții, -, G, G G, G, G, G, au solicitat ca pârâta Societatea comercială SA să fie obligată la plata drepturilor bănești datorate fiecăruia în funcție de perioada lucrată pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004-2007, actualizate cu rata inflației până la data plății și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că, în calitate de salariat al societăților pârâte, au fost prejudiciați prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta Societatea comercială SA B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate, întrucât în 2003 sumele au fost incluse în salariul de bază a angajaților, iar textul art. 168 din Contractul colectiv de muncă a rămas fără obiect.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
Cu privire la prescripție a apreciat că este nefondată, având în vedere faptul că art. 283 al. 1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe unitate.
Excepția este fondată, însă, pentru anul 2004, față de data sesizării instanței și termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 al. 1 lit. c din Codul muncii.
Cu privire la drepturile bănești, instanța de fond a reținut în fapt că rin p. cererea de chemare în judecată salariații au solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
În drept, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, a condițiilor, a criteriilor și a beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Conform art. 977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art. 978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce nici unul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nici o rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, din moment ce textul există în continuare în contract, susținerea că ar fi rămas fără obiect nu poate fi primită.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art. 165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art. 236 al. 4 din Legea nr. 53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În consecință, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art. 248 al. 3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea prescrierii dreptului la acțiune nu ar avea nici o rațiune.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorilor nu au fost primite.
Prin urmare, tribunalul a admis în parte cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe unitate datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada 2005 -2007 în funcție de perioada lucrată de fiecare salariat,
Ținând seama de faptul că reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art. 269 din Codul muncii iar în baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată. conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta " " B considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1) Primele de Paști și C au fost acordate de prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora;
2) Instanța de fond nu a precizat în dispozitiv dacă aceste prime au ca punct de referință salariul de bază mediu sau salariul mediu pe " ";
3) Contractul colectiv de muncă al pârâtei pentru anul 2003 nr. 9002 din 31 octombrie 2003, și-a prelungit valabilitatea pentru anii 2004 și 2005, conform prevederilor art. I din actele adiționale 1 și 2 la acesta.
În actul adițional nr. 3, înregistrat la a Municipiului B sub nr. 3078 din 4 mai 2006, la pct. 36 se prevede expres:
"Se modifică alineatul 3 al art. 168 și va avea următorul cuprins:
Art. 168 (2) în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Se poate observa că în cursul anilor 2004 - 2007, CCM al pârâtei a rămas neschimbat, iar în 2008 s-a prevăzut expres că aceste drepturi nu se mai acordă.
În această situație se dovedește faptul că drepturile suplimentare au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat în anul 2003, iar pentru anii următori nu au mai fost încheiate alte contracte colective de muncă la nivel de unitate care să modifice sau să completeze dispozițiile art. 168 din CCM al pârâtei pe anul 2003 sau să prevadă o modalitate de acordare a acestor drepturi.
Fiind incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, aceste salarii s-au menținut în anii următori, majorările salariale anuale acordate având ca bază de pornire exact salariul de bază așa cum a fost majorat prin acordarea drepturilor suplimentare.
În cauză trebuie analizat acest art. 168 în întregime, avându-se în vedere ambele aliniate, și nu o interpretare trunchiată. Convenția părților contractante, și deci voința lor reală, o reprezintă întreg art. 168 și nu doar un aliniat al acestuia.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Într-adevăr, prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se motiva dacă sunt drepturi brute sau nete. Însă modul cum se face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legături cu executarea sentinței, astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs.
De altfel, există proceduri instituite de legiuitor tocmai pentru a se accelera derularea proceselor care vizează temeinicia titlului (de exemplu, procedura prevăzută de art. 2811Cod procedură civilă).
Creanța este determinată astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
Referitor la al doilea motiv de recurs este reținut ca neîntemeiat pentru aceleași rațiuni, fiind o problemă de executare faptul că se raportează calculul primelor datorate la salariul de bază mediu pe
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Astfel, instanța de fond a analizat doar prevederile art. 168 alin. 1 din CCM pe anul 2003, prelungit prin actele adiționale nr. 1, 2, 3, 4, însă nu a făcut nici o referire la alin. 2 al aceluiași articol, la actele adiționale încheiate ulterior, și nici faptul că pentru anii 2004 - 2005, nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate, cel din 2003 păstrându-și valabilitatea până în anul 2007; în CCM din 2008 s-a precizat că aceste drepturi salariale au fost introduse în salariu începând cu 2003.
Pentru aceste considerente Curtea, constată că, criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de societatea pârâtă SC SA B ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA B, cu sediul în B, sector 1, str. G- nr. 11 bis, cu sediul procesual ales la Societatea Civilă de Avocați " & ASOCIAȚII" din B, sector 1,-, etaj 3,. 7, prin administrator judiciar, prin avocat, cu sediul în B, bd. - - nr. 35, - 27,. 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 823/20.11.2008 a Tribunalului Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 Ianuarie 2010.
JUDECĂTOR 1: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 2: Alina Savin |
Grefier, |
CU OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOR 3: Mărioara Coinăcel
În sensul:
ADMITERII recursului declarat de pârâta SC SA B și respingerii acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată.
Președinte, |
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a SERVICE SA, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Președinte,
opinie majoritară: -/04.02.2010
opinie separată: - -/04.02.2010
: 42 ex.//09 Martie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 40 ex.//12.03.2010
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Mărioara Coinăcel
