Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1096/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1096
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către pârâții-recurenți Consiliul Local al Orașului și Primăria Orașului, reprezentată prin primarul Orașului, împotriva sentinței civile nr. 626/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T și pârâta-intimată Școala cu clasele I-VIII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâților-recurenți, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 16 iunie 2009, reclamantul-intimat Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T depune note de ședință și copia sentinței civile nr. 271/13.05.2005 a Judecătoriei Timișoara, ca practică judiciară.
Reprezentanta pârâților-recurenți depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentanta pârâților-recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii recurate criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, neîntemeiată și nelegală pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 626/11.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, în numele membrei de sindicat, împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului și pârâta Școala cu clasele I-VIII a fost obligată la plata ajutorului pentru nașterea copiilor și, născute la 12.03.2007 și, respectiv 25.03.2008, reprezentând echivalentul unui salariul de bază, aferent anilor 2007 și, respectiv 2008, achitat mamei petiționare, urmând ca la solicitarea pârâtei Școala cu clasele I-VIII, pârâții Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului să aloce fondurile necesare plății dreptului pecuniar supra arătat, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 36 alin. 5 lit. f din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ coroborat cu art. 95 din Legea nr. 128/1997 și art. 30 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 130/1996, mamele au dreptul la un salariu de bază plătit de angajator pentru nașterea fiecărui copil, iar la dosar au fost atașate certificatele de naștere ale copiilor copiilor și. De altfel, pârâții nu contestă acest drept.
Devine însă absolut obligatorie, în prealabil, includerea fondurilor necesare plății ajutorului de naștere în bugetele locale pe baza evidențelor trimise de unitățile de învățământ (ceea ce cele din urmă nu au făcut, deși dispozițiile contractului colectiv de muncă le obliga la plată), pentru a fi mai apoi repartizate unităților de învățământ în scopul aducerii la îndeplinire a îndatoririi de plată ce le incumbă, raportat la prevederile art.167 alin.3 din Legea nr. 84/1995.
Lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget, în vederea achitării drepturilor salariaților, nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, căci, în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile dreptului muncii privind drepturile salariaților.
Pe de altă parte, împrejurarea că în art.36 alin.5 lit.f din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ se prevede că "acest ajutor se acordă inclusiv din venituri proprii", nu vine decât să susțină argumentația de mai sus, întrucât legea părților nu dispune acordarea ajutorului exclusiv din venituri proprii, dată fiind interpretarea gramaticală a textului, ci, inclusiv, ceea ce trimite, fără doar și poate, la ideea că, în ipoteza în care unitatea de învățământ angajatoare dispune de venituri proprii, plata ajutorului de naștere se poate face din aceste venituri (și nu neapărat din cele acordate de ordonatorul de credite) și nicidecum la concluzia potrivit căreia în absența veniturilor proprii, acest ajutor rămâne neacordat.
În considerarea prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul a procedat la analizarea excepției lipsei calității procesual pasive a paraților Consiliul Local și Primaria Orașului, apreciind-o ca nefiind întemeiată, deoarece chiar admițând că între aceștia și reclamantă nu există raporturi obligaționale directe, derivate dintr-un contract, precum în cazul școlii angajatoare, prezența însă în litigiu a Consiliului Local și Primarului din, este justificată, pentru opozabilitate, întrucât salarizarea și celelalte drepturi bănești cuvenite personalului din învățământ se realizează din fondurile cuprinse în bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995.
Pârâții Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului au formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 626/11.02.2009 a Tribunalului Timiș, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca inadmisibilă, neîntemeiată și nelegală.
În motivarea cererii de recurs se arată că, în mod nelegal, prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, întrucât între aceste autorități ale administrației publice locale și reclamant nu există raporturi contractuale de muncă, iar calitatea de angajator o au directorii unităților de învățământ. Potrivit art. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 533/2001, fiecare unitate de învățământ are obligația să-și întocmească bugetul propriu, respectiv necesarul de fonduri destinate salarizării.
Pe de altă parte, recurenții susțin inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la dispozițiile art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 și art. 26 din Legea nr. 416/2001. Ajutoare de natura celor pretinse de către reclamantul nu se pot achita din capitolul salarii, ci doar din fondurile special indicate de legislația incidentă în materie, cu respectarea legii bugetului de stat și a legii bugetului asigurări sociale de stat.
Totodată, se învederează instanței că nu s-a făcut dovada solicitării, pe cale necontencioasă, a includerii în buget a unor sume destinate asigurării plății unui ajutor pentru nașterea copilului.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimatul a depus note de ședință, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către pârâții-recurenți, este neîntemeiată prin raportare la prevederile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001, aprobată prin Legea nr. 374/2001, art. 167 din Legea nr. 84/1995, art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, art. 36 alin. 4 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001 și prevederile G nr. 538/2001, astfel încât a fost respinsă în mod corect de către prima instanță.
Ajutorul de naștere solicitat prin acțiunea pendinte nu este identic cu cel reglementat de Legea nr. 416/2001, cum susține recurentul.
Dispozițiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 nu sunt aplicabile față de prevederile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1995, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, art. 41 alin. 5 din Constituția României și art. 51 lit. c din Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și 2007-2010 și dat fiind că dreptul în litigiu nu este stabilit prin lege.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților-recurenți, precum și soluționarea în fond a pricinii.
Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Începând cu anul 2001, urmare a art. XIII din OUG nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul local al unității administrativ teritoriale pe a cărei rază își desfășoară activitatea, printre excepțiile prevăzute la finanțare nefiind cuprinse și cele privind salariile.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâții Consiliul Local și Primăria - Instituția Primarului, aceștia au calitate procesuală pasivă, cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Conform art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, personalul din învățământ beneficiază de un salariu de bază plătit de angajator mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată, soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu de bază.
În același sens, art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că, în afara ajutoarelor prevăzute de lege, salariații au dreptul la un salariu mediu pe unitate, plătit de aceasta mamei pentru nașterea fiecărui copil, iar dacă mama nu este salariată soțul acesteia va beneficia de plata unui salariu mediu pe unitate.
Dispozițiile art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ și art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 nu contravin prevederilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 și ale art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, deoarece reglementează, în temeiul art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 și în acord cu art. 51 lit. c din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010, un drept salarial suplimentar neprevăzut în lege, însă acordat prin Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010.
În conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii și ale art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, indiferent dacă angajatorul respectiv a participat sau nu, direct ori prin reprezentare de către o federație sau confederație patronală la negocierea și încheierea unor asemenea contracte colective.
Potrivit art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii și art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996, clauzele contractelor colective de muncă la nivel național produc efecte pentru salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
Art.238 alin.2 din Codul muncii prevede că: "contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă". Astfel, orice contract individual de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză. Potrivit art.247 din Codul muncii, "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior". Prin urmare, dacă la nivelul angajatorului nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Prin urmare, în mod corect, instanța de fond a reținut că membrii de sindicat reprezentați în litigiul pendinte sunt îndreptățiți la plata ajutorului prevăzut de art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, fiind angajați ai unei unități de învățământ, cărora li s-a născut un copil. Împrejurarea că nu au fost stabilite sursele de finanțare pentru acordarea acestui ajutor nu este imputabilă beneficiarilor lui și nu poate conduce la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 36 alin. 5 lit. f din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dat fiind caracterul de izvor de drept al contractului colectiv de muncă, precum și obligativitatea clauzelor sale pentru angajatorii la care se referă.
Lipsa fondurilor ori neprevederea lor în buget, în vederea achitării drepturilor salariaților, nu poate împiedica plata acestor drepturi legal conferite, căci, în alcătuirea bugetelor, ordonatorii de credite au obligația de a respecta inclusiv prevederile dreptului muncii privind drepturile salariaților.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală, nefiind incident motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 3041Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul declarat de către pârâții-recurenți Consiliul Local al Orașului și Primăria Orașului, reprezentată prin primarul Orașului, împotriva sentinței civile nr. 626/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâții-recurenți Consiliul Local al Orașului și Primăria Orașului, reprezentată prin primarul Orașului, împotriva sentinței civile nr. 626/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
aflată în concediu de odihnă
pentru care semnează
PREȘEDINTE SECȚIE,
Grefier,
Red. /6.07. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./6.07. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
