Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(7126/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 111/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți: A, -, G, -, C, -, G, G, G, - -, împotriva sentinței civile nr.5027/18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33.185/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă -
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, -, -, ta, -, G, G, G, - -, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008 și intimata-pârâtă prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.26412/23.02.2009, recurentul-reclamant G, personal, lipsă fiind recurenții reclamanți G, C,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenții-reclamanți și au formulat în scris cereri de renunțare la judecată, înregistrate la dosar la data de 28.01.2009 și, respectiv, la data de 05.02.2009, după care,
Curtea ia act de renunțarea la judecată a recurenților-reclamanți și.
Președintele completului procedează la verificarea identității recurentului-reclamant G, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Intimata-pârâtă, prin avocat, depune la dosar întâmpinare, în exemplare suficiente pentru comunicare și un exemplar pentru instanță.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului și modificarea, în tot, a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. În ceea ce privește primul capăt de cerere, arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că sumele au fost incluse în salariile de bază și a aplicat hotărârea comisiei paritare. Mai arată că această hotărârea a comisiei paritare nu poate produce efecte retroactiv. Se tinde a se modifica clauzele contractului colectiv de muncă.
Pe capătul doi al cererii de recurs, arată că instanța de fond a reținut că deși contractul colectiv de muncă este obligatoriu, obligarea societății pârâte la plata cotei părți din beneficiul realizat, nu exclude instituirea unei facultăți și nu a unei obligații.
În ceea ce privește al treilea capăt de cerere, arată că instanța nu s-a pronunțat pe acest aspect. Arată că potrivit art.232 din contractul colectiv de muncă, drepturile salariale nu pot face obiectul unei tranzacții, renunțări sau limitări. Salariații aveau dreptul la aceste sume și li s-a acordat în mod arbitral, unora integral iar altora doar 50 % din aceste plăți. Solicită obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanțelor nr.31/22.07.2008 și 21/17.02.2009.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În ceea ce privește primul aspect arată că instanța de fond în mod corect a apreciat că drepturile salariale suplimentare de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază, începând cu anul 2003, aceasta fiind și interpretarea Comisiei paritare în sensul că intenția reală a părților la negocierea contractului colectiv de muncă a fost aceea de include bonusurile de C și de Paști în salariul de bază.
Recurentul-reclamant G, personal, formulează concluzii de admitere a recursului.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reținecauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5027 din data de 18.06.2008, pronunțată în dosarul nr.33185/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea precizată formulată de reclamanții, -, -, ta, C, -, G, G, G, - -, în contradictoriu cu pârâta - A, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele, în fapt și în drept:
Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, în forma aplicabilă la 25.02.2003, stabilește, în cuprinsul art.168 alin.1 că angajații SNP - vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de o suplimentare a drepturilor salariale, în limita unui salariu de bază mediu pe SNP.
Obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța constă în pretențiile reprezentând suplimentările salariale de Paști și de C, începând cu anul 2004, precum și 50 % din suma netă din pachetul salarial, conform art.4 din Planul Social, cotă parte din beneficiul neacordat.
Prevederile art.168 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă, aplicabil pentru anul 2003, au fost menținute identic și în Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005, s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, părțile stabilind, printr-un act adițional, prelungirea celui existent anterior, cu unele modificări și completări.
Modificările negociate au privit alin.2 al art. 168, stabilindu-se că: "- în anul 2003, suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
În anii 2006 și 2007 au fost reluate, în aceeași formulare, dispozițiile art.168 alin. 2 din
Tribunalul a avut în vedere voința internă a părților, conform art. 977 din Codul civil, în interpretarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, constatând că neclaritatea acestora este determinată de o greșită exprimare sau de o greșită redactare, concretizată în preluarea alin.2 al art.168 al Contractului Colectiv de Muncă, introdus în anul 2003 exact cu aceeași formulare și în Contractul Colectiv de Muncă aplicabil în anul 2004,
Concluzia primei instanțe a fost aceea că voința părților a fost în sensul de a stabili ca, și în anii 2004-2007, suplimentările, ce fac obiectul pretențiilor deduse judecății, să rămână incluse în salariul de bază, includere care a avut loc în anul 2003.
În sprijinul acestei interpretări a fost invocată și hotărârea Comisiei Paritare, care reprezintă o convenție între patronat și sindicat, în sensul prevederilor art.969 din Codul civil, convenție ale cărei dispoziții sunt obligatorii pentru părți, deci și pentru salariați, în speță, pentru reclamanți, reprezentată prin.
Prima instanță a reținut că aceeași situație rezultă și din mențiunile efectuate în carnetele de muncă al salariaților, precum și din adresele eliberate de, privind salariul minim și salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care a fost înlăturată susținerea reclamantei în sensul că ea nu a primit suplimentările salariale pentru Paște și C, drepturi care nu au fost excluse, pentru viitor, din salariul de bază negociat de părți în anul 2003.
A fost înlăturată și susținerea reclamanților în sensul că acordul încheiat de Comisia Paritară ar produce efecte numai pentru viitor, întrucât, deși a fost încheiat în data de 18 iunie 2007, scopul său a fost de a da o interpretare unică și eficientă dispozițiilor art. 168 alin. (1) și (2) pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord al părților cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data încheierii actului. De altfel, a stabilit prima instanță, interpretarea dată de Comisia Paritară are valoarea unei interpretări autentice, provenind de la semnatarii actului juridic în cauză, astfel încât este obligatorie pentru părți.
În plus, actul interpretativ este retroactiv, în sensul că face parte din actul interpretat de la data încheierii lui, care este anterioară interpretării.
Clauza cuprinsă în art.168 alin.2 este o clauză îndoielnică, astfel încât interpretarea sa se face și potrivit art.978 din Codul civil, în sensul în care produce efecte juridice. Mai mult, în aplicarea principiuluiin dubio pro reo, clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță, în favoarea angajatorului.
În concluzie, Tribunalul constatând că reclamanții au beneficiat de drepturile bănești solicitate pe perioada dedusă judecății, a apreciat că se impune respingerea, ca neîntemeiat, a capătului de cerere privind obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale suplimentare, reprezentând prime de Paște și de
Pe cale de consecință, în raport de soluția dată primului capăt de cerere, în temeiul dispozițiilor art.161 alin.4 din Codul muncii, prima instanță a respins și capătul accesoriu de cerere, referitor la obligarea pârâtei la plata daunelor materiale, constând în actualizarea cu rata inflației, la data plății efective, a sumelor solicitate de reclamanți prin acțiune.
De asemenea, a respins și pretențiile privind obligarea societății pârâte la plata sumei nete din pachetul salarial, conform art.4 din Planul Social, cotă parte din beneficiul neacordat, motivat de faptul că potrivit prevederilor art.139 alin.1 din CCM și de dispozițiile Legii nr.31/1990, cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere trebuie stabilite prin negociere cu. Ori, în speță, nu s-a făcut dovada unor atari negocieri, ce nu au fost invocate nici de către reclamanți și nici de către pârâtă, de unde rezultă prezumția că nu au avut loc.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, motivat în termenul legal, reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea întocmai a recursului și modificarea, în tot, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale, așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții-reclamanți arată, în esență, următoarele:
Instanța a motivat soluția de respingere a suplimentărilor salariale de Paște și de C stabilind greșit voința părților, din interpretarea clauzelor contractuale, deși această voință este cea exprimată prin cererea introductivă de instanță.
Recurenta consideră că sunt clare clauzele înscrise în cuprinsul art.168 alin.1 și alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate și acestea se referă la faptul că suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază,însă doar în anul 2003, ci nuși după anul 2003, în continuare,în anul 2004 și în anii următori.
În ceea ce privește interpretarea dată de instanță hotărârii Comisiei Paritare, recurenta susține că aceasta nu este obligatorie pentru instanță, cu atât mai mult cu cât ea reprezintă o modificare a clauzei contractuale, care schimbă însăși natura drepturilor suplimentare, precum și procedura convenită de părți, ceea ce nu este admisibil și, de asemenea, lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, fapt ce încalcă dispozițiile art.978 din Codul civil.
Interpretarea dată de Comisia Paritară contravine și tezei a a alin.1 al art.168 din, care prevede obligativitatea unor negocieri cu, iar această prevedere nu și-ar fi găsit locul dacă suplimentările salariale ar fi fost incluse în salariul de bază. De altfel, aceste negocieri nu au avut loc, iar salariații nu au fost înștiințați de procedura privind achitarea acestor drepturi băneși, procedură despre care face vorbire Comisia Paritară.
Recurenta a mai arătat că nu există la dosar nicio dovadă privind achitarea drepturilor pretinse, majorarea salariului de bază mediu fiind o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 57 - 63 dosar recurs), intimata - - membru Grup, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
În recurs, nu s-au administrat probe noi.
Recurentele-reclamante și au formulat cereri de chemare în judecată, înregistrate la dosar la data de 28.01.2009, respectiv 05.02.2009.
Curtea, în ședința publică din 24.02. 2008 luat act de renunțarea la judecată a recurentelor-reclamante și.
Examinând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.(1), alin.(2), alin.(3) teza a II-a și alin.(5) Cod proc. civilă, apreciind că recursul este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea formulată de recurenții-reclamanți, în calitate de foști salariați a intimatei-pârâte, s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C pentru anii 2005-2006, în temeiul art.168 alin.(1) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivelul Unității, text potrivit căruia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații - beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Curtea constată că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost sau nu au fost achitate salariaților societății.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.(5) Cod proc. civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii.
Din analiza materialului probator administrat în cauză și având în vedere afirmațiile contradictorii ale părților, Curtea apreciază că se desprinde necesitatea efectuării unei expertize contabile cu caracter judiciar, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite în raport de prevederile art.168 alin. (1) din Contractul Colectiv de Muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu au fost incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu angajaților societății.
Față de dispozițiile art.305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în fața instanței de control judiciar.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.(1), alin.(2), alin.(3) teza a II-a și alin.(5) Cod proc. civilă, Curtea va admite recursul,va casa, în parte, sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecarea capătului de cerere privind suplimentările salarialede Paști și de C, aceleiași instanțe, prilej cu care vor fi analizate toate susținerile și apărările părților.
Totodată, Curteava menține dispozițiile seintinței atacate privind respingerea celorlalte pretenții ale reclamanților,apreciind că în mod justificat prima instanță a respins pretențiile acestora privind obligarea societății pârâte la plata sumelor nete din pachetul salarial, solicitate în temeiul art.4 din Planul Social, cotă parte din beneficiul neacordat, câtă vreme, în speță, nu s-a făcut dovada unor negocieri între și, negocieri care, nefiind invocate nici de către recurenții-reclamanți și nici de către intimata-pârâtă, se presupune că nu au avut loc.
Ca urmare, cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere se stabilesc, potrivit prevederilor art.139 alin.1 din CCM și de dispozițiile Legii nr.31/1990, doar în urma negocierii.
În temeiul dispozițiilor art.246 Cod proc. civilă, Curtea va lua act de renunțarea recurentelor-reclamante ȘI, la judecata recursului, așa cum rezultă din cererile de renunțare la judecată, înregistrate la dosar la data de 28.01.2009 și, respectiv, la data de 05.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea recurentelor-reclamante și la judecata recursului declarat împotriva sentinței civile nr.5027 din data de 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33185/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - membru Grup.
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți: A, -, -, C, -, G, G, G, - -, împotriva aceleiași sentințe civile nr.5027 din data de 18.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.33185/3/LM/2007, în contradictoriu cu aceeași intimată-pârâtă - membru Grup.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecarea capătului de cerere privind suplimentările salariale de Paști și C, aceleiași instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 31.03.2009
Jud.fond: ;
;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
