Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1119/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1119/R-CM
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR în numele membrilor de sindicat, reclamanții: și, împotriva sentinței civile nr.1260/CM din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în data de 05 iunie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș - Secția civilă, sub nr-, Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar P, în numele și pentru și, a chemat în judecată pe pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 17, Centrul Bugetar Colegiul Național IC și Municipiul P prin Primar pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să fie obligați la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii și până la soluționarea definitivă a cauzei, solicitându-se și actualizarea cu indicele de inflație a sumelor până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a susținut că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, ale art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 41 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006 și potrivit prevederilor art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1, art. 42 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007- 2010, reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune li se cuvenea pentru perioada dedusă judecății, acordarea tichetelor de masă.
În susținerea acțiunii au fost invocate și prevederile art. 11 alin. 1, art. 30 alin. 1 și 2 din Legea nr. 130/1996, art. 1 alin. 5, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituția României, prevederile art. E din CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ, adoptată la 03 mai 1996 la Strasbourg și art. 14 din Convenția din 04 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În contextul dispozițiilor legale menționate s-a susținut că s-a consacrat dreptul tuturor salariaților la măsuri de protecție socială, ceea ce determină concluzia că neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ a generat o restrângere a dreptului la protecția socială a membrilor de sindicat, fără să fi existat o dovadă din care să rezulte necesitatea luării unei astfel de măsuri.
S-a susținut că, prin acordarea tichetelor de masă numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept pentru salariații din alte domenii ale aceluiași sector, în speță din ramura de învățământ, s-a creat o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se atât dispozițiile constituționale, cât și cele ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04 noiembrie 1950 privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a formulat întâmpinare de către pârâtul Municipiul P, prin care au fost invocate următoarele apărări:
Pe cale de excepție s-a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, având în vedere faptul că între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă ori obligații de natură să genereze plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă cerute prin acțiune.
În același timp s-a susținut că, față de reclamanți, calitatea de angajator o au instituțiile și unitățile de învățământ cu personalitate juridică, situația față de care s-a solicitat admiterea excepției privind lipsa calității procesuale pasive invocate.
De asemenea, s-a arătat și faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 4 lit. a din Legea bugetului de stat pe anul 2007, nr. 486/2006, finanțarea cjeltuielilor de personal pentru instituțiile din învățământul preuniversitar de stat, se efectuează din taxa pe valoarea adăugată.
Sub aspectul fondului cauzei au fost invocate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 142/1998 în care se prevede existența unei posibilități cu privire la primirea alocației individuale de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator, în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale.
S-a argumentat cererea de respingere a acțiunii și pe inexistența a două condiții cumulative care ar fi trebuit să fie îndeplinite, respectiv să existe clauze prevăzute prin contractele colective de muncă privind acordarea tichetelor de masă și să existe surse de finanțare pentru aceste cheltuieli.
Având în vedere dispozițiile succesive ale legilor bugetului de stat în care s-a prevăzut că nu se alocă fonduri pentru acordarea tichetelor de masă, s-a susținut că rezultă fără dubiu netemeinicia acțiunii formulate.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.1260/CM din 12 noiembrie 2008 respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Municipiul P este neîntemeiată, având în vedete dispozițiile art.13 din OUG nr. 32/2001, potrivit cu care, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
De asemenea, calitatea procesuală pasivă a acestui pârât rezultă și din prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile OG nr.17/2006 și cele ale OUG nr.32/2001, Municipiul P având calitatea de ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții au calitatea de personal didactic încadrându-se în categoria salariaților din sectorul bugetar.
Prin art.1 din Legea nr.142/1998, s-a instituit în sarcina angajatorului o posibilitate de acordare a tichetelor de masă, către salariați, cu condiția de a exista prevederi bugetare cu privire la alocarea fondurilor necesare efectuării unor astfel de plăți, fie în legea bugetului de stat, fie în bugetele locale.
Nu s-a instituit deci o obligație de acordare a acestor tichete iar pentru perioada dedusă judecății nu au fost prevăzute fonduri bănești în acest sens.
Astfel fiind, având în vedere și decizia nr.297/11.03.2008 pronunțată de Curtea Constituțională prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispoz.art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998, cât și faptul că potrivit art.1 din legea tichetelor de masă, acordarea lor este rezultatul negocierii dintre partenerii sociali negociere care nu a avut loc în cauză, s-a dispus respingerea acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri declarat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în numele membrilor de sindicat, care o critică pentru nelegalitate, invocând dispoz. art.304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea recursului reclamantul arată, în esență că trebuia admisă acțiunea, aceasta față de prevederile art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, față de cele stipulate prin contractele Colective de Muncă la Nivel Național pe anii 2005 - 2006 și respectiv 2007 - 2010, cât și față de prevederile art.1 și 41 din Constituția României, potrivit cu care salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, iar dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
De asemenea, Carta Socială Europeană revizuită prevede nediscriminarea, ca de altfel și Convenția din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce acordarea tichetelor de masă a fost negociată prin contractele colective de muncă, salariații trebuiau să beneficieze de acordarea tichetelor de masă.
Acordarea tichetelor de masă reprezintă o măsură de protecție socială în sensul art.41 alin.2 din Constituție, de care trebuie să beneficieze toți salariații.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, așa cum bine a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din Legea nr.142/1998, salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane fizice sau juridice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
Este vorba, așadar, despre o posibilitate de acordare a acestor tichete, ci nicidecum despre o obligație instituită în sarcina angajatorului.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.297/11.03.2008, decizie general obligatorie, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, potrivit cărora aceste prevederi legale instituie doar o posibilitate pentru o anumită categorie de personal, de a primi alocație individuală de hrană acordată în anumite limite sub forma de tichete de masă.
Cu referire la critica ce vizează neluarea în considerare de către prima instanță a prevederilor art.1 și 41 din Constituția României, se constată că prin decizia sus menționată Curtea Constituțională a reținut că prin dispoz.art.1 din Legea nr.142/1998, nu au fost încălcate prevederile art.41 alin.2 din Constituție privitoare la protecția socială a muncii, deoarece acordarea tichetelor de masă nu constituie o măsură de protecție socială, în sensul celor prevăzute de textul constituțional, iar prevederile constituționale vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale iar nu identitatea de tratament juridic privind aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor.
Așadar, Curtea Constituțională a Statuat în mod obligatoriu că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură de protecție socială, așa cum susține reclamantul prin recursul formulat.
Este adevărat că în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2000 - 2006, cât și în cel pe anii 2007 - 2010, la art.41, respectiv 42 s-au prevăzut la alte venituri și tichetele de masă acordate conform prevederilor legale și înțelegerii părților, însă, așa după cum s-a arătat anterior nu este obligatorie acordarea acestor tichete de masă.
Mai mult decât atât, legea condiționează acordarea tichetelor de masă de existența fondurilor bănești, fonduri care nu au fost prevăzute pentru perioada ce face obiectul litigiului, precum și de rezultatul negocierii dintre partenerii sociali, respectiv Ministerul educației Cercetării și și confederațiile sindicale din învățământ, reprezentative la nivel național, negociere care nu a avut loc în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL PERSONALULUI DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR în numele membrilor de sindicat, reclamanții: și, împotriva sentinței civile nr.1260/CM din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
17.06.2009
Jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
