Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1126/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR - ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 1126
Ședința publică din data de 16 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 903 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în Câmpina,-, bloc 2..A, etaj 4,. 14, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova conform contractului de asistență juridică încheiat la 16 iunie 2008 și intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică nr. 53 din13 iunie 2008.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă arată că la instanța de fond fost efectuată expertiză și nu mai susține critica privitoare la neluarea în calcul la acordarea primelor solicitate a salariului de bază mediu pe societate și întrucât nu mai are cereri de formulat în cauză solicită cuvântul asupra recursurilor.
Intimatul reclamant prin apărător arată de asemenea, că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul în susținerea recursului, solicită în principal admiterea recursului și constatarea acțiunii ca prescrisă avându-se în vedere faptul că intimata și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate. Or, dacă temeiul pretențiilor este contractul colectiv de muncă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii, avându-se în vedere faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat așa cum rezultă din conținutul art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 - 2004.Cheltuielile de judecată se vor solicita pe cale separată.
Avocat având din nou cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului formulat de pârâta SC SA ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova, ca temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții SC SA și Institutul de Cercetări și Tehnologice Câmpina, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâții să fie obligați la plata sumei 2.782,92 lei, din care: 2380 lei reprezentând prime C 2004 și Paște 2005,la care se adaugă indicele de inflație aferent, cerându-se obligarea pârâților și la plata primei anuale reprezentând beneficiul pentru anul 2005 pentru perioada lucrată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost salariată pârâtei - I Câmpina, până în la data de 18.11.2005, când au încetat raporturile de muncă cu pârâta.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că, pe lângă salariul lunar, era îndreptățită la o suplimentare salarială în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004 și 2005, însă pârâta nu a acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat, respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
A mai arătat reclamanta că în ceea ce privește prima anuală solicitată, aceasta reprezintă beneficiul pe anul 2005, iar după încetarea contractului său de muncă, suma respectivă s-a plătit angajaților, cuvenindu-se și reclamantei, care a lucrat aproape în tot anul 2005.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.166 Codul muncii, art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta Câmpina formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive,întrucât nu mai are personalitate juridică si nici capacitate civilă,iar prin încheierea de ședință din 13.11.2007,instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale pe motiv că pârâta există ca entitate și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive respingând acțiunea împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă întrucât reclamanta este salariata
Pârâta a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005 și în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză de specialitate salarizare - normare, prin sentința civilă nr.903 din 18.03.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis în parte acțiunea obligând pârâta SC SA să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neacordate conform raportului de expertiză, în sumă de 1430 lei,actualzată reprezentând prime C și Paște pe anii 2004 și 2005.
De asemenea, pârâta a fost obligată la 350 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, respingându -se ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea beneficiului pe anul 2005.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamanta a fost salariata pârâtei, iar potrivit art.168 din contractul colectiv de muncă, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, menționându-se la art.168 alin.2 că pentru anul 2003 suplimentările de la alin 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004 - 2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, prima instanță a admis în parte acțiunea în sensul celor sus-arătate, având în vedere cuantumul sumei datorate stabilită de experta în lucrarea efectuată de aceasta, ca fiind de 1430 lei.
În legătură cu cererea reclamantei privitoare la acordarea beneficiului, prima instanță a apreciat-o ca neîntemeiată, respingând-o cu motivarea că potrivit negocierilor la nivel de societate acordarea beneficiilor era la latitudinea societății,în raport de anumite criterii.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat în termen legal recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantei este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 -
2005, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2005 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamanta necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamantei, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că aceasta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
La termenul din 16 iunie 2008, în ședință publică, recurenta, prin apărător, a arătat că nu mai susține critica din recurs privitoare la neluarea în considerare, la pronunțarea soluției, a salariului de bază mediu pe societate, la instanța de fond efectuându-se o expertiză în raport de care a fost și pronunțată sentința atacată.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției prescripției și respingerii acțiunii ca prescrisă sau, în subsidiar, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei SC SA, însă reprezentată fiind în instanță,la termenul din 16.06.2008.prin apărător,a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC SA în sensul că acțiunea reclamantei trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază al reclamantei pe anii 2004, 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște și C pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamantei prin includerea acestor prime în salariul de bază al acesteia pe acei ani.
Împrejurarea că acțiunea reclamantei a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Conclzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca nefondat, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod pr. Civilă,îl va respinge ca atare,sentința atacată fiind legală si temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de de pârâta SC SA, cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 903 din 18 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă cu domiciliul în Câmpina,-, bloc 2..A, etaj 4,. 14, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Operator de date cu caracter personal/ Nr. notificare 3120
//01.07.2008/2 ex.
Trib.P nr.- /;
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
