Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1127/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1127
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
**************
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 2269 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenții reclamanți și avocat pentru intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru recurenții reclamanți, depune înscrisuri, care au fost observate și de partea adversă, după care, instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenții reclamanți, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
Mai arată, că instanța de fond a respins acțiunea, neținând cont de raportul de expertiză judiciară, susținând că au fost incluse în salariul de bază la 01 iunie 1997, iar sucursala a fost preluată în anul 1997 în luna octombrie.
Avocat pentru intimata pârâtă, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin Încheierea din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s- respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de pârâtul SC SA referitoare la neconstituționalitatea dispoz. prevăzute de art.298 alin. (2) din legea nr. 53/2003- Codul Muncii, ca inadmisibilă.
S-a respins excepția de necompetență teritorială a instanței.
S-a dispus amânarea judecării cauzei la data de 07 mai 2009 în vederea continuității judecății.
Prin decizia nr.2274/22. aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- s-a respins recursul declarat de pârâta SC împotriva Încheierii de Ședință din data de 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanții, -a, -, -a, .
Prin sentința nr. 2269 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- s-a respins acțiunea privind pe reclamanții, -a, -, -a, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Cu privire la cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata drepturilor reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă din anii 2005, 2006, 2007, 2008 contravaloarea cotei de gaze aferente anilor 2005, 2006, 2007, 2008 instanța a reținut următoarele:
Reclamanții sunt angajați ai societății pârâte și susțin că nu au beneficiat de prima de toamnă prevăzută de art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și de cota de gaze prevăzută de art. 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anii 2005 - 2008 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța respins-o ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din Codul Muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Ori potrivit art. 22 din OG nr. 7/2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și / sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
În teoria de specialitate unii autori au susținut același lucru, respectiv că sunt venituri de natură salarială toate sumele cuvenite în baza unui raport de muncă, în executarea unui contract individual de muncă.
In speță, s-a considerat că nu are relevanță că suma primită este adaos, ajutor material sau indemnizație de concediere, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001 astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din Codul Muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
În plus s-a observat că pentru aprovizionarea de toamnă iarnă părțile au folosit în redactarea articolului din CCM sintagma de "suplimentare a drepturilor salariale", ceea ce nu mai lasă loc la nici o îndoială privind natura acestui drept, care este de natură salarială.
Un alt argument că atât aprovizionarea de toamnă iarnă, cât și cota de gaze sunt drepturi de natură salarială este acela că sumele respective au fost incluse în salarii așa cum a susținut pârâta în întâmpinare și cum rezultă și din interpretarea prevederilor contractelor colective de muncă.
În ce privește fondul cauzei instanța reținut următoarele:
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art. 176 alin. 6 din același CCM "în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că "începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța a reținut că cererea reclamanților este neîntemeiată, dreptul solicitat fiind acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005, 2006, 2007, 2008. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Faptul că prima de toamnă iarnă a fost inclusă în salariu în 1997 la nivel de a rezultat și din concluziile suplimentului de expertiză prin care s-a răspuns la obiecțiunile formulate de instanță, concluzii în care se arată că la nivel de Sucursală PEROM C s-a acordat acest drept, precum și din expertizele judiciare întocmite în alte dosare cu obiect asemănător, confirmând astfel apărarea pârâtei.
Reclamanții din prezentul dosar au fost salariați ai Sucursalei D, sucursală ce a fost preluată de în 24.10.1997, dată ulterioară includerii drepturilor solicitate în salarii conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Din momentul preluării acestora li s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Ori la 24.10.1997, la data preluării nu mai era prevăzut distinct dreptul la prima de toamnă iarnă și ca urmare reclamanții nu mai pot invoca faptul că au acest drept și că nu le-a fost acordat. Reclamanții preluați la o dată ulterioară beneficiază de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă de la acea dată. Nu pot pretinde drepturi ce nu mai sunt reglementate la data la care ei au devenit salariați ai unității pârâte. Nu pot pretinde nici drepturi egale cu ale salariaților proprii ai câtă vreme în actul de preluare nu s-a prevăzut obligația (unitatea care i-a preluat) de a le acorda toate drepturile de care au beneficiat până la acel moment salariații proprii.
Pentru aceste considerente instanța nu a mai ținut seama de concluziile expertizei în sensul că acestora li s-ar cuveni prima de toamnă deoarece dispoziția de includere în salariu a primei de toamnă nu s-a aplicat la nivelul Sucursalei D, această unitate nefăcând parte din
Instanța nu a mai reținut nici concluziile expertizei în sensul că includerea dreptului solicitat nu s-a menținut în anii următori, salariile fiind incorect calculate prin aplicarea greșită a art. 128 - 129 din contractul colectiv de muncă. Expertiza a stabilit că salariile au fost calculate incorect prin aplicarea greșită a art. 128 - 129 din contractul colectiv de muncă, ceea ce face obiectul altor litigii. Nu s-a stabilit că salariile au fost diminuate, reduse, micșorate cu contravaloarea primei de toamnă iarnă.
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În anii următori, inclusiv în anul 2005 -2008 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța a reținut că cererea reclamanților și sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005 -2008. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime, așa cum a rezultat de altfel și din expertizele întocmite în alte dosare cu obiect asemănător.
Faptul că reclamanții salariați la D au fost preluați de pârâtă la 24.10.1997 nu schimbă cu nimic interpretarea clauzelor contractuale menționate mai sus, și era normal ca la preluare să beneficieze de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la momentul preluării. Ar fi beneficiat și de drepturile ce nu mai erau reglementate doar dacă s-ar fi convenit expres în acest sens.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând următoarele:
Instanța nu a ținut cont de raportul de expertiză și greșit a reținut că drepturile solicitate au fost incluse în salariu din 1997 și a avut în vedere doar adresele pârâtei.
Aceasta nu a făcut dovada introducerii drepturilor în salariu, astfel că au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Prin întâmpinare pârâta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Recursul se respinge.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Astfel, criticile privind înlăturarea concluziilor expertizei nu sunt întemeiate în condițiile în care instanța a reținut corect că expertul a făcut referire la aplicarea greșită de către pârâtă a dispozițiilor art.128-129 CCM, iar aceste prevederi fac obiectul altor litigii.
Temeiul juridic contractual invocat de reclamanți în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 și art.187 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007.
PotrivitArt. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Prin urmare, față de aceste argumente se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă respingând cererea reclamanților privind acordarea ddrepturilor pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
În ceea ce privește criticile recurenților reclamanți referitoare la respingerea cererii privind contravaloarea cotei de gaze naturale, Curtea apreciază că și aceste sunt nefondate, deoarece instanța de fond nu a reținut că negocierea drepturilor la nivelul unității reprezenta o condiție pentru acordarea acestora, ci, dimpotrivă, că negocierea nu a mai fost necesară în condițiile includerii acestor drepturi în salariul de bază.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și în art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresele IP nr.24112/1998 și nr.1818 din 21 iulie 1997 a rezultat faptul că, calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Critica recurenților legată de necesitatea încheierii unui act adițional la contract colectiv de muncă este de asemenea nefondată, în condițiile în care această formă de acordare a drepturilor salariale pretinse este în deplin acord cu dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, privind introducerea adaosurilor în salariul de bază, iar acest fapt a fost confirmat expres prin mențiunile din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008.
În aceste condiții sunt apreciate ca neîntemeiate criticile recurenților, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței nr. 2269 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/25.02.2010
/ și
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
