Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1169/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.7143/2008
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1169/
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta împotriva sentinței civile nr.271 din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37148/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC""SA - Membru Grup, având ca obiect:"drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimataSC""SA - Membru Grup,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.26416 din 23.02.2009 depusă la dosar-fila 9, lipsind recurenta.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, depune la dosar întâmpinare, în dublu exemplar, cu precizarea că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatei cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimata SC""SA - Membru Grup, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.271 din data de 16.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art.137 Cod procedură civilă în ședința publică din 09.01.2008 instanța de fond a dispus respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune reținându-se că în speță sunt aplicabile prevederile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii cu motivarea că obiectul acțiunii îl constituie diferențe de drepturi salariale și nu 283 alin.1 lit.e din Codul muncii deoarece în speță nu există o neexecutare a unor clauze din contractul colectiv de muncă.
Pe fondul cauzei, analizând susținerile părților în raport de prevederile art.168 din contractul colectiv de muncă, art.969 din Cod civil, art.239 din Codul muncii și art.243 din Codul muncii Tribunalul a reținut următoarele următoarele:
Prin art.168 din Contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, patronatul și sindicatul au stabilit că în anul 2003 suplimentările salariale privind primele de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Această prevedere a fost menținută și prin clauzele din contractele colective de muncă aplicabile în anii 2004 și 2005.
În salariul de bază al reclamantei au fost incluse în anul 2003 sumele reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paști și de Acesta, fiind un drept câștigat, a fost menținut și pe parcursul anilor următori până la data de 31.05.2005 când au încetat raporturile de muncă dintre părți. Ca urmare, susținerea reclamantei că nu a primit drepturile salariale suplimentare de Paști și de C este întrucât prin actele depuse la dosar de către angajator, au fost nominalizate drepturile salariale minime și drepturile salariale brute de care au beneficiat salariații printre care și reclamanta. Ulterior anului 2003 negocierea salariului dintre părți a avut ca bază drepturile salariale primite de reclamantă în care erau incluse și suplimentele de Paști și de Conform adreselor emise de intimată drepturile salariale au crescut fapt ce determină concluzia logică că nu au fost excluse suplimentele de Paști și de C pe perioada anilor 2004 și 2005 din sumele primite de reclamantă cu titlu de drepturi salariale.
Comisia paritară a interpretat prevederile art.168 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anii 2004 și 2005 potrivit cărora părțile semnatare ale acestuia patronat și sindicat au înțeles să includă în salariul de bază și drepturile solicitate prin acțiune de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a formulat recurs motivat reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304/1 cod proc. civilă, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele:
Contractele colective de munca încheiate pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, prevedeau la art. 168 alin. 1: "cu ocazia sărbătorilor de Paști si de C salariații A, vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate ".
Deși, Contractele colective de muncă, încheiate pe unitate pentru anii 2004-2006, prevedeau aceste drepturi salariale, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C si de Paste.
In mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, apreciind că hotărârea Comisiei Paritare este obligatorie pentru toți salariații și că ar fi beneficiat de drepturile salariale solicitate prin acțiune.
Interpretarea dată de Comisia Paritara nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecată cu atât mai mult cu cât aceasta reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului si esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu se poate retine argumentația folosită de Comisia Paritară în Decizia nr. 5140/2007, în sensul că suplimentele salariale au devenit parte a salariului de bază și nu ar trebui individualizate întrucât rațiunea clauzei contractuale a fost de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adăugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au. Se constată că argumentarea Comisiei ajunge să schimbe înseși natura acestor drepturi suplimentare precum si procedura convenită de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Daca părțile ar fi urmărit intr-adevăr includerea în salariul de bază pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu atât mai mult cu cât articolul 168 din CCM a făcut obiectul renegocierii între părți reflectată prin modificarea acestuia prin actele adiționale încheiate in 2003, 2005 și în 2006. Ele însă au păstrat formularea art. 168 alin. 1 CCM, neschimbată iar interpretarea Comisiei paritare în sensul ca părțile au înțeles că prevederile alineatului 1 ale art. 168 au rămas fără obiect nu poate fi reținută de instanță câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lamuri actul respectiv și nu de a-l invalida și totodată se încalcă unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzut de art. 978.civ. - acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui (producerii de efecte juridice) și nu în sensul neaplicării sale.
De asemenea, a susținut recurenta, interpretarea dată de Comisia paritară contravine și tezei a II aaa lin. 1 al art. 168. care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor. Asemenea prevedere nu si-ar mai fi găsit locul in situația in care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut loc niciodată si nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedura de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritară, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește in mod direct.
Mai mult decât atât, nu există nici o dovadă că drepturile salariale respective ar fi fost achitate. Din adresa nr. 2022/04.09.2007 rezultă care este salariul de baza mediu la nivelul SC SA B, fapt ce nu face dovada achitării drepturilor salariale suplimentare care trebuie sa fie in cuantum de un salariu de baza mediu.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să trimită cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurenta-reclamantă, în calitate de fostă salariată a intimatei-pârâte, s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C pentru anii 2004-2005, în temeiul art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății, potrivit căruia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Curtea constată că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate salariaților.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Din analiza materialului probator administrat în cauză și având în vedere afirmațiile contradictorii ale părților izvorând din interpretarea aceleiași clauze contractuale, Curtea apreciază necesitatea efectuării unei expertize contabile, care să stabilească cuantumul sumelor cuvenite reclamantei în raport de prevederile art. 168 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă, și să verifice împrejurarea susținută de intimata pârâtă, în sensul că aceste sume au fost incluse în salariu începând din 2003 și au fost menținute în continuare pe perioada în litigiu, fiind astfel achitate foștilor salariați.
Față de dispozițiile art. 305 din Codul d e procedură civilă, proba cu expertiză nu poate fi administrată în fața instanței de control judiciar, astfel încât se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să dispună asupra efectuării unei expertize contabile cu obiectivele anterior menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta împotriva sentinței civile nr.271 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37148/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata SC "" SA - GRUP
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.CS.
Tehnored.
2.ex./23.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Cristescu
