Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1197/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1197
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Manuela Preda Popescu
Judecător - -
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL T împotriva sentinței civile nr.1484 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL T, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că intimatul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă SC ROMÂNIA SRL T, susținut oral motivele de recurs invocate în scris în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 cod pr.civilă și art.3041cod pr.civilă și a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.1484 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulata de petentul, in contradictoriu cu intimata ROMÂNIA
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petent a sporului de vechime în sumă netă actualizată în luna februarie 2007, de 3578 lei, precum și în continuare, lunar, pe perioada derulării contractului individual de muncă încheiat cu petentul.
A fost obligată intimata la plata către petent a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petentul este salariatul intimatei ROMÂNIA din 23.03.2000 așa cum reiese din copia carnetului de muncă aflată la dosar (filele 7-15 - dosar nr-), iar pe perioada aceasta veniturile salariale nu au cuprins și sporul de vechime.
Astfel, potrivit dispozițiilor Contractelor colective de muncă la nivel național pe anii 2003 - 2006, art. 40 alin. 3 lit. d), sporurile minime care se acordă - pentru vechime în muncă, sunt minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, din salariul de bază.
Prin Contractele colective de muncă la nivel de ramură, respectiv ramura electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare, începând cu anul 2003, s-au prevăzut la art. 51 alin. 1 lit. d) aceleași limite pentru sporul de vechime în muncă.
Mai mult, în anexa nr. 1 punctul 160 din contractele încheiate la nivel de ramură, printre unitățile care beneficiază de prevederile acestor contracte este nominalizată și societatea intimată, astfel încât, instanța va înlătura apărarea acesteia din urmă cu privire la neaplicarea contractelor la nivel de ramură sau incidența art. 973.civ. date fiind regulile speciale de încheiere a acestor contracte și reprezentativitatea organizațiilor patronale și sindicale.
De asemenea, instanța constată că nu există prevederi contractuale exprese privind includerea sporului de vechime în salariul de bază, cu atât mai mult cu cât contractele colective de muncă la nivel de ramură prevăd că salariul mediu brut cuprinse în anexa 1 nu va fi mai mic decât câștigul salarial mediu brut pe economie.
Astfel, instanța constatat că intimata avea obligația să respecte prevederile contractelor colective de muncă la nivel național și de ramură.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă efectuată în cauză, instanța a constatat că petentul avea, la data de 26.02.2004, o vechime în muncă de 9 ani 118 zile, iar la data introducerii cererii vechimea totală în muncă a petentului este de 12 ani, conform expertizei contabile efectuate în cauză. Astfel, drepturile bănești cuvenite în baza acestei vechimi pe perioada 08.02.2004 - 08.02.2007 au fost calculate la suma de 3578 lei, sumă care a fost actualizată cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului și până la 30.05.2007 (filele 68-77 - dosar nr-).
Privitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea intimatei la plata în continuare a sporului de vechime, instanța constatat că în contractul individual de muncă nu este prevăzut un asemenea spor, iar intimata nu a produs probe în acest sens, adică, in sensul prezentării unui eventual act adițional la contractul individual de muncă din care să rezulte că părțile au renegociat ulterior includerea unui asemenea spor în salariul de bază. Astfel, instanța constată că intimata este obligată să respecte dispozițiile contractelor colective amintite mai sus, dreptul petentului la sporul vechimii în muncă existând pe perioada derulării contractului individual de muncă și cât timp este prevăzut în contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC ROMÂNIA SRL T criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens arată că potrivit art.304 pct.9 pr.civ. hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii întrucât la data negocierii și încheierii contractului individual de muncă, voința părților a fost clar exprimată în sensul absorbției sporului de vechime în salariu și neacordării acestuia în mod aparte.
Această soluție rezultă expres din contractul individual de muncă în care textul se referă la salariul lunar și nu la salariul de bază iar potrivit art.155 Codul muncii, salariul lunar cuprinde salariul de bază, sporurile, indemnizațiile precum și alte adaosuri, făcând o distincție clară între conceptul de salariu de bază și conceptul de spor.
Cu ocazia negocierilor părțile au inclus în contractul individual de muncă tot pachetul salarial adică și indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri, iar aceste aspect rezultă în mod identic și din contractele colective de muncă art.37 alin.4 și art.48 alin.3.
Instanța a încălcat sau aplicat legea neținând cont de dispoz.art.40 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel național care prevăd că "sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază ", astfel că toate celelalte eventuale sporuri sunt incluse în salariul negociat, iar voința părților a fost orientată înspre absorbția sporului de vechime în salariu.
Instanța a ignorat și prev. art.40 alin.1 din contractul colectiv de muncă din care rezultă că numai în măsura care sporurile nu au fost absorbite în salariu se pot acorda în mod aparte și suplimentar, regula fiind absorbția de vechime în salariu și numai excepțional sporul de vechime se acordă separat.
Cu privire la sporul de vechime pretins de reclamantă, recurenta susține că pretențiile sunt neîntemeiate, deoarece sporul de vechime care poate fi acordat unui salariat este de minimum 5 % pentru 3 ani vechime în muncă și maximum 25 % pentru o vechime de peste 20 de ani, astfel că nu se prevede în art.40 alin.3 că pentru o vechime de 16 ani să se acorde un procent fix de 20 %.
De aceea procentul de 20 % acordat de intimată respectă limitele impuse de contractul colectiv de muncă unic la nivel național și instanța și-a depășit propriile prerogative intrând într-un domeniu rezervat exclusiv negocierii.
În ultimul motiv se artă că în mod greșit instanța a acordat sporul de vechime și pentru viitor, în continuare lunar pe toată durata derulării contractului individual de muncă în condițiile în care obligația de plată își are izvorul în dispozițiile convenționale cu aplicabilitate limitată în timp și nici nu se poate reține o culpă viitoare a angajatorului.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de probă și a dovezilor administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv procesul verbal de control nr.15959 /12.12.1005 și contractul colectiv de muncă aplicabil pe anii 2001-2003, astfel că se solicită admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare și să se modifice în tot hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin concluziile scrise reclamanta solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și să se mențină hotărârea ca legală și temeinică.
Recursul este întemeiat în parte.
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304 ind.1 pr.civ. Curtea constată că sunt întemeiate criticile care se referă la acordarea sporului de vechime și pentru viitor, iar celelalte motive invocate nu pot fi primite pentru considerentele care se vor expune:
Astfel, atât contractul colectiv de muncă unic la nivel național, cât și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură prevede că sporul pentru vechime în muncă este de minim 5 % pentru 3 ani vechime și maxim 25 % la o vechime de peste 20 de ani vechime, in teza următoare precizându-se tranșele de vechime în sensul că pentru o vechime în muncă cuprinsă între 3 și 5 ani se cuvin un spor de vechime în cuantum fix de 5 %, pentru o vechime în muncă între 5 și 10 ani 10 % în cuantum fix iar reclamantului, la o vechime de peste 15 ani i se cuvine un spor de vechime în cuantum fix de 20% care va fi acordat până când va trece la tranșa următoare.
Din actele existente la dosarul cauzei, nu rezultă că sporul de vechime în cazul reclamantei a fost inclus în salariul de bază. Mai mult din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamantei nu i s-a acordat sporul de vechime, spor care era în cuantum de 20 % raportat la vechimea sa în muncă de peste 15 de ani.
În acest caz sarcina de a dovedi contrariu aparține angajatorului acesta trebuind, potrivit art. 287. Mun. să facă dovada că i l-a acordat efectiv.
Chiar dacă în contractul colectiv de muncă la nivelul unității pentru anii 2001-2003 se prevede că sporul de vechime este inclus în salariul de bază negociat, acesta nu-și produce efectele deoarece în conformitate cu dispoz. art. 25alin.3 din Legea 130/1996 trebuia să fie înregistrat la
Nici susținerea recurentei că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază pentru motivul că la nivelul unității salariile sunt mai mari cu 20 % decât salariul mediu pe economie nu este fondată, deoarece această majorare s-a acordat tuturor salariaților din unitatea recurentă independent de vechimea acestora în muncă.
Această susținere apare ca nefondată cu atât mai mult cu cât în contractul individual de muncă al reclamantei trebuia să fie menționat sporul de vechime si salariu de bază pentru a se putea verifica dacă au fost respectate dispozițiile contractelor colective de muncă cu privire la cuantumul acestui spor și mai ales pentru a face dovada indubitabil că a fost acordat.
Cu privire la penultimul motiv de recurs, Curtea reține că este nefondat deoarece în conformitate cu dispozițiile art.241 alin.1 Codul muncii și ale art. 11 alin.1 din Legea 130/1996, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură își produc efectele pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
In ceea ce privește ultimul motiv de recurs invocat de unitatea-recurentă acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Art. 269 alin 1 Codul muncii instituie în sarcina angajatorului obligația de a repara prejudiciul produs salariatului din culpa sa.
Pentru a interveni răspunderea angajatorului trebuie să fie îndeplinite anumite condiții printre care și aceea ca prejudiciul să fie real și cert.
În cazul de fată, această condiție nu este îndeplinită deoarece in viitor conduita angajatorului se poate schimba și poate acorda sporul de vechime din proprie inițiativă și astfel angajatul nu va suferi nici un prejudiciu.
Față de aceste aspecte, Curtea urmează ca în baza art.312 alin.3 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă să admită recursul și să modifice sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata în continuare a sporului de vechime pe durata derulării contractului individual de muncă și menține restul dispozițiilor sentinței. Va respinge cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC ROMÂNIA SRL T împotriva sentinței civile nr.1484 din 13 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtei la plata în continuare a sporului
e vechime pe durata derulării contractului individual de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea intimatului privind plata cheltuielilor de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 10 martie 2008.
- - - - - - - -
Grefier
Red. Jud.
Tehn./4 ex/2.04.2008
/ /
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Manuela Preda Popescu
