Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1198/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1198
Ședința publică din data de 20 iunie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP B, Calea nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.380 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în comuna, sat, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-,.12 C,.4,.16 județ D, domiciliat în M,-, județ D, -, domiciliat în com., județ D, domiciliat în comuna, sat de, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în M,-, județ D, G, domiciliat în M,-,.24 A,.B,.38, județ D, -, domiciliată în M,-, județ D, domiciliată în M,-, județ D, domiciliată în M, nr.30,.1, județ D, domiciliată în M, str.-, nr.13 A,.1,.12, județ D, domiciliată în M,-, -..30, județ D și OG, domiciliată în comuna M, sat Lungă, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat din cadrul, și Asociații B și intimații-reclamanți reprezentanți de avocat din baroul Dâmbovița, intimatul-reclamant personal și asistat de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat,pentru intimații reclamanți, având cuvântul, invocă excepția de tardivitate a declarării recursului de către pârâtă, ultima zi de declarare a recursului fiind 22 aprilie 2008,recursul fiind declarat peste această dată.
Avocat având cuvântul arată că din eroare intimatul-reclamant a fost indicat la fond și pentru lămurirea acestei situații, intimatul-reclamant, prezent personal în instanță, se legitimează cu seria - nr.- eliberată la data de 6.07.1999 de Poliția
Avocat pentru recurentă depune la dosar, în copie xerox, confirmarea poștală de primire de către instanța de fond a recursului - filele 32-33 și solicită respingerea excepției tardivității.
În continuare, apărătorii ambelor părți având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act de declarațiile acestora și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, precizând că în cauză a fost efectuată expertiză salarizare în care au fost reținute corect sumele reprezentând suplimentările salariale solicitate, raportate la salariul mediu de bază pe societate comunicat de aceasta în teritoriu. Fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise, filele 34-35.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- și prin acțiunile conexe înregistrate sub nr. nr-, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, - și -, reclamanții (dosar-), -, -, G, -, și au OG chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată la plata către reclamanți a sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate,constând în prime de Paște și C, pe perioadele expres indicate de fiecare reclamant, reactualizate în funcție de indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, în calitate de salariați ai pârâtei, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de o suplimentare salarială, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, conform art.168 alin.1 din, pe anii menționați în cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și art. 166 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că începând cu anul 2003, reprezentanții societății și cei ai au convenit ca drepturile salariale suplimentare de C și Paște să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar operațiunea includerii acestor drepturi în salarii nu a avut o aplicabilitate limitată, doar pe anul 2003, continuând să producă efecte și în anii următori, textul articolului nr.168 din CCM fiind inclus în versiunile republicate anual în forma rezultată din negocierile din anul 2005, la care -a făcut trimitere.
S-a mai susținut de către pârâta prin întâmpinare că pentru a evita orice interpretări contrare în privința intenției rele a părților, Comisia Paritară a adoptat la 31.08.2007 decizia nr.5140/2007 prin care s-a confirmat faptul că părțile au înțeles ca începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la art.168 alin. 1 din CCM să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților, iar începând cu anul 2003, art. 168 alin. 1 din CCM a rămas fără obiect, deoarece primele erau parte a salariului de bază ca întreg.
În ceea ce privește modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, s-a arătat de către pârâtă că este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate și nu la salariul de bază mediu ale cărui valori la nivelul anilor 2004-2007 au fost diferite față de valorile prezentate de către reclamanți, valoarea salariului de bază mediu rezultând din adresa nr. 2022/04.09.2007, iar promovarea acțiunii este prematură deoarece dreptul de a formula acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit.
Pârâta a formulat și note scrise prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM este de 6 luni, iar instanța a respins la termenul din 8.01.2008 excepția, reținând că termenul de prescripție aplicabil este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii,drepturile solicitate de reclamanți fiind drepturi salariale.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri și expertiză contabilă, Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr.380 din 18.03.2008 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale restante, conform raportului de expertiză efectuat de expertul contabil, după cum urmează: - 6776 lei, - - 1983 lei, - 4186 lei, - 3028 lei, - 6776 lei, - - 6776 lei, - 1983 lei, - 6776 lei, - 6776 lei, G - 3028 lei, - - 1983 lei, - 4186 lei, - 6776 lei, - 3028 lei și OG- 6776 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art.168 alin.1 din CCM pe anul 2004,salariații SNP SA urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, în alin.2 făcându-se precizarea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în CCM pe anul 2005, art.168 alin.2 a fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, menținându-se prevederile alin.1, aceeași reglementare fiind cuprinsă și în CCM pe anii 2006 și 2007.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri și expertiză contabilă, -a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi suplimentare pentru sărbătorile de C și Paște, actualizate pe baza indicelor de inflație, întrucât suma prevăzută la art.168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariul de bază pentru anii 2004- 2007.
Aceeași concluzie, a reținut instanța, reiese și din interpretarea art.168 alin.1 și 2 din CCM 2004 - 2007, întrucât numai drepturile salariale suplimentare pentru anul 2003 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, iar dacă părțile contractante nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi și pentru anii 2004 - 2007 nu ar mai fi avut niciun motiv să le prevadă la art.168 alin.1 în contractele colective încheiate pentru această perioadă.
Cât privește adresa nr.3793/2007 a Comisiei Paritare, invocată în întâmpinare de către pârâtă, aceasta nu a fost luată în considerare, nefiind menționată calitatea persoanelor semnatare, aceea de reprezentanți legali ai părților, precum și mandatul necesar pentru întocmirea respectivei adrese.
Totodată, pârâta a menționat în întâmpinare că potrivit art.9 din CCM interpretarea clauzelor din Contractul colectiv de muncă se face prin consens și în caz contrar, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariaților
Făcând aplicarea acestui articol al contractului colectiv de muncă, precum și a art.168 din CCM 2004 - 2007 și având în vedere argumentele prezentate, instanța a admis acțiunea reclamanților în parte, în sensul celor arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs pârâta, criticând -o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că drepturile salariale de C și de Paște au fost incluse în salariile de bază ale angajaților începând cu anul 2003, în acest sens fiind redactat și alin.2 al art.168 din CCM pe anul 2003, această prevedere fiind reiterată și în CCM pe anul 2004 și confirmată prin versiunea din 2005 alin. 2 art.168.
De asemenea, aceeași interpretare a oferit-o și Comisia Paritară, înființată în scopul clarificării intenției reale a părților la momentul negocierii clauzelor CCM,comisie formată din reprezentanții părților semnatare, interpretare ce a fost cuprinsă în decizia nr.5140/2007 din 31.08.2007 intitulatănotă asupra precizării primelor de Paște și C, prevăzute în art.168 din CCM al SA,aceasta având caracter obligatoriu conform prevederilor Anexei 2 la CCM.
Se învederează că atât prevederile CCM, cât și interpretarea oferită de Comisia Paritară sunt opozabile salariaților conform art.9, 14 și 30 din Legea nr.130/1996 și art. 9 și 10 din CCM, această interpretare fiind reținută și de alte instanțe învestite cu soluționarea unor acțiuni similare.
Se susține în continuare că prima instanță a apreciat în mod greșit că se impune respingerea excepției prematurității întrucât nu există nicio reglementare care să stabilească în sarcina reclamantei obligația declanșării unei asemenea proceduri, a excepției prescripției dreptului la acțiune întrucât sumele solicitate sunt drepturi salariale, care se prescriu în termen de 3 ani, precum și admiterea acțiunii deoarece pârâta nu ar fi făcut dovada că sumele în discuție au fost incluse în salariile angajaților.
În susținerea caracterului prematur al acțiunii formulate, recurenta-pârâtă învederează că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora ar fi trebuit stabilit cuantumul exact al sumelor, condiție ce reiese din redactarea alin.1 al art.168 din CCM 2003-2007 și care trebuie să se concretizeze într-o decizie.
Totodată, caracterul întemeiat al excepției prescripției dreptului la acțiune reiese din faptul că drepturile a căror valorificare se urmărește prin promovarea acțiunii nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestație a activității desfășurate, ci drepturi acordate salariaților prin CCM în scopul de a le oferi protecție socială, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, ce reglementează un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiunile rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin CCM.
În fine, se arată că modalitatea de calcul a sumelor pretinse este greșită, câtă vreme se raportează la salariul mediu brut la nivel de societate, deși art.168 alin.1 din CCM stipulează că baza de calcul este salariul de bază mediu la nivel de, nivelul acestuia reieșind din adresa nr. 2022/04.09.2007.
-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea ac iunii.
Intimații-reclamanți au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 20.06.2008,în ședință publică, intimații-reclamanți, prin apărător, au invocat excepția tardivității declarării recursului, susținând că acesta a fost promovat cu depășirea termenului legal.
Analizând cu prioritate, conform art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția invocată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând în consecință aor espinge.
Astfel, prin cererea formulată în mod expres la instanța de fond, pentru termenul din 08.01.2008 (filele 15,16 dosar fond), reprezentanta legală a societății recurente-, și Asociații a solicitat comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul societății de avocați, pe care l-a indicat, însă sentința instanței de fond nu a fost comunicată recurentei la această adresă, ci la sediul acesteia, context în care nu se poate reține că recursul ar fi fost promovat peste termenul legal procedural, de 10 zile de la data comunicării sentinței instanței de fond, prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168 /1999, câtă vreme comunicarea nu s-a făcut la adresa indicată de către pârâtă, așa cum s-a solicitat.
Pe fondul cauzei, examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Intimații-reclamanți au fost salariații pârâtei, iar potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004,2005,2006,2007, salariații SA aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Dreptul intimaților-reclamanți la acordarea acestor prime rezultă din dispozițiile contractului colectiv de muncă mai arătate și nu poate fi primită critica recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi prematură pe motiv că nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit, așa cum se prevede în art.168 alin.1 teza finală din contractele colective de muncă pe acești ani, în condițiile în care nu se poate reține o culpă a salariaților pentru lipsa acestor negocieri, recurenta invocându-și practic propria culpă, iar cuantumul primelor a putut fi oricum stabilit după criteriul reglementat de contractul colectiv de muncă, determinându-se chiar de către recurentă valoarea salariului de bază mediu pe societate potrivit adresei nr.831/05.02.2008, avută în vedere și de către expertul contabil în raportul de expertiză întocmit de acesta la prima instanță, cuantum identic cu cel indicat în adresa nr.2022 din 4.09.2007 invocată de pârâtă.
Neîntemeiată este și critica prin care se susține că dreptul la acțiune al intimaților ar fi prescris.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, este neîntemeiată susținerea recurentei-pârâte SC SA conform căreia acțiunea reclamanților trebuie respinsă întrucât primele de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază al reclamanților pe anii în discuție în cauză.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul Muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 a primelor de Paște și de C în salariul de bază, iar practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept.
În raport de cele mai -arătate, decizia din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele solicitate, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii respectivi, ar fi fost acordate reclamanților prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestora pe acei ani.
Neîntemeiată este și critica potrivit căreia instanța de fond ar fi avut în vedere la pronunțarea soluției nivelul salariului mediu brut pe societate și nu al salariului de bază mediu pe societate, așa cum prevede expres art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, în condițiile în care, după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză la prima instanță, la stabilirea sumelor datorate de recurentă intimaților, expertul a avut în vedere valoarea salariului de bază mediu pe societate, astfel cum rezultă din adresa nr.831/05.02.2008 a societății, reieșind un cuantum de:799 lei pentru prima de C 2004, 850 lei pentru prima de Paște 2005, 927 lei pentru prima de C 2005, 1047 lei pentru prima de Paște 2006, 1160 lei pentru prima de C 2006 și 1260 lei pentru prima de Paște 2007, stabilindu-se în final de către expert sumele brute actualizate datorate fiecărui reclamant, ce au fost în mod corect acordate și de instanța de fond.
Concluzionând, pentru considerentele mai arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
Urmează, de asemenea, a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimați.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția tardivității recursului invocată de intimații reclamanți, ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP B, Calea nr.239, sector 1, prin reprezentant legal cabinet avocatură, și Asociații - B, Bd.- -, House, nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.380 din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliată în comuna, sat, județ D, domiciliat în M,-, județ D, domiciliat în M,-,.12 C,.4,.16, județ D, domiciliat în M,-, județ D, -, domiciliat în com. județ D, domiciliat în comuna, sat de, județ D, domiciliat în comuna, sat, județ D, domiciliat în M,-, județ D, G, domiciliat în M,-,.24 A,.B,.38, județ D, -, domiciliată în M,-, județ D, domiciliată în M,-, județ D, domiciliată în M, nr.30,.1, județ D, domiciliată în M, str.-, nr.13 A,.1,.12, județ D, domiciliată în M,-, -.B,.30, județ D și OG, domiciliată în comuna M, sat Lungă, județ
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Fiind în concediu medical
Prezenta se semnează de
Președintele instanței
Grefier
Fiind în concediu de odihnă
Prezenta se semnează de
Grefierul șef secție
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/AȚ
2008-07-01
2 ex.
Trib. D nr-
G -
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
