Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1208/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1208/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ( FOSTĂ ) cu sediul în B, str.G-, nr.11 bis, sector 1 - PRIN ADM.JUDICIAR, cu sediul în B,-, --27, etaj 4, sector 3 împotriva sentinței civile nr.423/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, G, G, G, B, G, G, G, G, G, - prin reprezentant legal, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta - pârâtă (FOSTĂ )-PRIN ADM.JUDICIAR, intimații-reclamanți, G, G, G, B, G, G, G, G, G,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta-pârâtă a depus la dosar cerere prin care solicită să se ia act că s-a deschis procedura judiciară prevăzută de Legea 85/2006, cauza fiind astfel suspendată de drept în baza disp.art.36, solicitând totodată și judecarea cauzei în lipsă; după care:
Curtea constată că art.36 din Legea 85/2006 a fost modificat în sensul că nu se suspendă de drept acțiunile, în situația în care recursul este declarat de debitor.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat iar recurenta-pârâtă solicitat judecarea recursului în lipsă instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.423/5.03.2009 Tribunalul Galați a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați.
A luat act de renunțarea reclamanților și intervenienților la judecarea capetelor de cerere privind acordarea drepturilor prev. de art. 183 din contractul colectiv la nivel de ramură, constatarea nulității clauzelor prev. de art. 174, 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
A admis în parte acțiunea și cererile de intervenție, în acțiunea pentru drepturi bănești formulată de reclamanții, G, G, G, B, G, reprezentant legal CABINET de AVOCAT, intervenienții, G, G, G, G, prin reprezentant legal CABINET de AVOCAT, în contradictoriu cu pârâta SC SA (FOSTĂ SC.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind acordarea indemnizației minime de concediere.
A fost respinsă cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Galați sub nr- din 30.09.2008 pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă reclamanții, G, G, G, B, G, prin reprezentant legal CABINET AVOCAT au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA B obligarea acesteia acordarea drepturilor prev. de art. 183 din contractul colectiv la nivel de ramură, constatarea nulității clauzelor prev. de art. 174, 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, drepturile salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, drepturile salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, pentru anii 2005-2008, plata indemnizației minime de concediere pentru fiecare salariat in funcție de vechimea lucrata in societate pe anii 2005-2008, sume ce solicită a fi reactualizate cu rata inflației la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că sunt sau au fost salariați ai pârâtei și pentru perioada 2005-2008 beneficiază de prevederile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură si la nivel de unitate, renegociate și prelungite prin acte adiționale.
Au mai arătat că în conformitate cu disp. art. 170 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură salariații beneficiază în luna octombrie a fiecărui an pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu pe ramură, iar potrivit art. 178 al. 1 din același contract beneficiază de un ajutor material constând în contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, iar în baza art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și art. 176 din CCM la nivel de ramură beneficiază și de prima pentru Paște. De asemenea, in baza art. 50 beneficiază de o indemnizație minima de concediere, care nu le-a fost acordata la încetarea raporturilor de munca.
Reclamanții au mai arătat că pârâta a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu acte, depunând la dosar copii ale cărților de muncă, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anul 2000, renegociat și prelungit prin actele adiționale menționate, precum și practică judiciară.
În drept reclamanții au invocat disp. art. 136, art. 241, art. 243, art. 283 al.1 lit.c), art. 284 Codul Muncii, art. 7 și 30 din Legea nr. 130/1996, art. 969-970 cod civil și art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Prin precizările depuse la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând în esență următoarele aspecte:
Venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea pentru toamnă-iarnă a nu se datorează conform art. 176 al. 1, 2 din la nivel de ramură, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, excepție de la aplicarea art. 1,2, permisă de art. 137 din la nivel de ramură și de art. 176 al. 6 din același
A precizat că acest venit a fost inclus în luna martie 1998 în salariul de bază.
Cu privire la ajutorul social constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale, a arătat că și acest drept a fost inclus în salariul de bază încă din 1997.
Referitor la indemnizația de concediere a arătat ca prin acordurile sociale încheiate în anii 2005 - 2007 s-a hotărât plata unei indemnizații de concediere mai mare decât cea stabilita prin aplicabil la data concedierii. Aplicarea dispozițiilor ar duce la plata de doua ori a indemnizației de concediere
În dovedirea acestei poziții pârâta a depus la dosar înscrisuri.
În drept pârâta a invocat disp. art. 176 al. 1 și 2 din la nivel de ramură, art. 243, 248 și 283 lit. e) Codul Muncii, art. 137 și 723 Cod procedură civilă.
La termenul de judecata din data de 04.12.2008 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către, G, G, G, G, prin reprezentant legal CABINET DE AVOCAT.
La termenul din 03.03.2009, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, arătând că obiectul cererii vizează un conflict de drepturi, în sensul art. 67 din legea 168/1999, că art. 249 din Codul Muncii face trimitere la legea specială, că această lege specială este legea 168/1999, iar potrivit art. 72 din această lege, competența revine instanței în a cărei circumscripție este sediul unității. S-a mai susținut că pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs Codul Muncii, dreptul comun în materie cu legea specială, că în art. 298 al. 2 din Codul Muncii se prevede că se abrogă orice alte dispoziții contrare, că după intrarea în vigoare a legii 24/2000 nu mai există temei pentru operarea abrogării implicite.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
În conformitate cu disp. art. 137 al.1 Cod procedură civilă tribunalul a analizat cu prioritate excepțiile invocate.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanței, instanța a apreciat că în cauză nu se pune în discuție o abrogare implicită, ci chiar o abrogare explicită a art. 72 din legea 168/1999. Abrogarea este implicită atunci când o prevedere legală ulterioară este contrară uneia anterioare, urmând a se aplica cea din urmă dispoziție legală, chiar în absența unei mențiuni exprese privind abrogarea. Or, în cauză, prin legea 53/2003 s-a prevăzut la art. 298 al. 2 că se abrogă orice dispoziții contrare, inclusiv cele din art. 72 din legea 168/1999. În această situație nu se mai pune problema concursului dintre legea specială și cea generală. Acesta a fost și punctul de vedre exprimat în doctrină și în practică.
Această competență stabilită la instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului a fost prevăzută pentru a satisface un alt principiu, acela al apropierii actului de justiție de locul de muncă, fiind evident că, în majoritatea cazurilor, locul de muncă se află în aceeași localitate în care se află și domiciliul salariatului.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței ca nefondată.
Prin cererea depusă reclamanții și intervenienții au arătat că renunță la judecarea capetelor de cerere privind acordarea drepturilor prev. de art. 183 din contractul colectiv la nivel de ramură, constatarea nulității clauzelor prev. de art. 174, 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. În baza art. 156 cod de procedură civilă, instanța a luat act de această renunțare.
Primul capăt de cerere vizează acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentarea salarială pentru toamnă - iarnă.
În conformitate cu prev.art.176 alin. l din încheiat la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, valabil în perioada 2005-2008, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Acest contract colectiv de munca este aplicabil și societății parate și sucursalelor sale, după cum rezulta din anexa 1 contractului, cuprinzând lista agenților economici, filialelor și sucursalelor acestora in care se aplica la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze, iar conform art.241 alin.1 lit.c Codul Muncii, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Art.176 alin.6 din la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze statuează ca fiecare din adaosurile prevăzute la acest articol se acorda in condițiile in care, prin contractele colective de munca încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de baza.
Toate aceste aspecte sunt necontestate de părți.
Potrivit art.238 alin. l Codul Muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, contractele încheiate la nivel de unitate nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Acest drept al salariaților, prevăzut la art. 176 din la nivel de ramură a fost reluat inițial în art. 168 din la nivel de unitate pe anul 1997.
Din Contractele Colective de Muncă pe anii 2005-2008, nu rezultă dacă acest drept salarial a fost sau nu inclus în salariul de bază pentru anii 2005-2008 întrucât nu se regăsește nici o mențiune referitoare la drepturile privind aprovizionarea de toamnă-iarnă. Nu se consemnează că acest drept s-ar fi inclus în salariul de bază pentru a se putea face aplicarea art. 176 al. 6 din la nivel de ramură.
Or, în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului, care avea obligația de a insera prevederi clare la nivelul pe unitate.
În cauza nu s-a făcut dovada ca la nivelul agentului economic s-a convenit și s-a realizat introducerea acestei prime in salariile de baza ale angajaților pentru perioada de referință, nefiind aplicabile in consecința prev.art.176 alin.6 din la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze.
Față de toate aceste aspecte tribunalul a apreciat că în perioada 2005-2008 angajatorul nu a respectat Contractul Colectiv de Muncă, contrar disp. art. 243 Codul Muncii, motiv pentru care în baza disp. art. 176 al.1 și 2 din la nivel de ramură pentru anii 2005-2008 s-a admis acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.
Al doilea capăt de cerere se referă la acordarea drepturilor salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale.
Acest drept este reglementat de art. 187 din la nivel de ramură, într-un cuantum și în condiții de acordare stabilite prin la nivel de unitate, în condițiile în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Pentru salariații pârâtei, acest drept a fost prevăzut în la nivel de unitate în 1997, art. 176 al. 1, cu precizarea că din 01.06.1997, acest ajutor va fi inclus în salariul de bază, într-o modalitate concretă de calcul ce va face obiectul unui act adițional.
Cu privire la acest act adițional din 1997, nu s-a făcut dovada existenței lui.
În la nivel de unitate din anii 2005-2007, art. 176 se prevede doar că acest ajutor a fost compensat prin din 1997, dar nu există nici o dovadă în acest sens. Cuantumul ajutorului, stabilit anterior de unitate este de 4000 mc.
Prin urmare, față de puterea superioară a contractului încheiat la nivel de ramură raportat de cel încheiat la nivel de unitate, văzând că nu s-a făcut dovada includerii acestor sume în salariul de bază, a fost admis și acest capăt de cerere.
Nu există nicio decizie și nici un mod de calcul prin care să se facă dovada includerii acestui drept în salariul de bază, în carnetele de muncă ale reclamanților fiind evidențiate creșteri salariale, dar fără a se putea face o corespondență între aceste creșteri și ajutorul social solicitat, cu atât mai mult cu cât, în diverse procese aflate pe rolul instanțelor, pârâta a invocat drepturi incluse în salariul de bază.
Al treilea capăt de cerere se referă la acordarea indemnizației minime de concediere prevăzută de la nivel de unitate.
Potrivit disp.art 50 din, la concedierea individuala a salariatului pentru motive ce nu țin de persoana sa salariatul va beneficia de o indemnizație minima de concediere.
Prin acordurile sociale încheiate la datele de 07.12.2005, 03.01.2006 si 29.01.2007 s-a convenit asupra măsurii de atenuare a consecințelor concedierii prin plata unei indemnizații mai mare decât cea stabilita prin aplicabil la data concedierii. Reclamanții si intervenienții au beneficiat de plata indemnizației prevăzută în acordurile sociale, solicitând prin acțiunea de fata si plata indemnizației menționată în
sociale depuse la dosar prevăd ca acestea reprezintă voința comuna a parților. Scopul încheierii lor a fost acela de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art.50 alin din contractul colectiv de munca și nu de a determina cumulul sumelor acordate cu titlu de indemnizație de concediere.
Potrivit disp. art 30 alin 1 din Legea nr. 130/1996 executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru parți, iar potrivit disp. art 31 alin 1 din acest act normativ clauzele contractului colectiv de munca pot fi modificate pe parcursul executării lui, in condițiile legii, ori de cate ori părțile convin acest lucru.
Modificările se comunică organelor prevăzute de lege, așa cum prevede aliniatul 2 al articolului 31 din același act normativ.
Modificările aduse la contractul colectiv de muncă au fost înregistrate în condițiile legii.
Potrivit disp. art. 969 cod. Civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar aliniatul 2 al aceluiași articol aceste convenții se pot revoca doar cu consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Este evident că părțile au modificat, prin acordurile sociale prevederile contractului colectiv de muncă cuprinse în art. 50 cu privire la indemnizațiile de concediere, astfel ca cererea apare ca nefondata.
Având în vedere că nici reclamanții și nici apărătorul acestora nu au depus la dosar dovezi privind avansarea unor sume cu titlu de onorariu apărător ales tribunalul a respins în baza disp. art. 274 Cod procedură civilă cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta (fostă ) considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a li se acorda drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, a învederat că venitul anual în luna octombrie pentru această aprovizionare a fost introdus în anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat, potrivit disp.art.168 al.3 pe anul 1997. Începând cu anul 2003 dreptul respectiv nu mai este prevăzut în dat fiind introducerea acestuia în salariu.
- Referitor la acordarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale pentru fiecare salariat, a arătat că, disp.art.187 din la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze prevăd că salariații beneficiază de acest drept în cazul în care nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Potrivit disp.art.176 din la nivel de s-a prevăzut că ajutorul material reprezintă c/valoarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Față de această situație, rezultă că începând cu data de 1.07.1997, salariații (ulterior preluării de ) nu au mai fost îndreptățiți să beneficieze de ajutorul material reprezentând c/valoarea unei cote de gaze naturale, atâta vreme cât, așa cum rezultă din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, cât și cel de la nivelul grupului (art.178 al.2, respectiv art.187 alin.2 ) ajutorul material se acordă în condițiile în care acesta nu a fost introdus în salariul de bază,conform convenției partenerilor sociali de la nivelul unității. Atâta vreme cât această condiție nu se îndeplinește, nu se poate vorbi de existența unor asemenea drepturi la nivelul salariaților.
În consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În drept a invocat disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod corect a arătat recurenta-pârâtă că reclamanților și intervenienților nu li se cuvin separat drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art.176 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a stabilit că în luna octombrie,salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă - iarnă.
Acest drept este condiționat însă prin alin.6 al aceluiași articol,în care se prevede că acest adaos se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De asemenea potrivit art.187 alin.1, 2 și 3 din același pe anii 2005, 2006 și 2007 se prevede că salariații vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În speță prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât că începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg,acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost prevăzut ulterior în contractele colective de muncă.
Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la contractul colectiv de muncă, prin care să se prevadă modul de calcul,ci salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a, este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază, așa cum susțin reclamanții. Adresa nr.412/29.05.1998 face pe deplin dovada că pârâta a făcut aplicarea prev.art.168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate, fiind majorate salariile de bază și nu modifică sub nici o formă clauzele contractului colectiv de muncă ci, dimpotrivă este emisă în vederea aplicării acestora.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții și intervenienții nu și-au primit drepturile cuvenite,ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor,prin includerea lor în salariul de bază astfel că acțiunea este neîntemeiată.
De altfel, din analiza cărților de muncă ale reclamanților și intervenienților rezultă că au avut loc majorări ale salariilor în anul 1997, situație de fapt ce se coroborează cu înscrisurile depuse de recurenta-pârâtă și nu poate pune problema că reclamanții ar fi avut salariile foarte mari prin creșterile respective,acestea fiind simple susțineri. Planul Social de care fac vorbire reclamanții-intimați prin întâmpinare nu are legătură cu cauza,nefiind vorba de nici modificare a contractelor colective de muncă ci, dimpotrivă, de interpretarea clauzelor acestora.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1,2,3 și 3041Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâta ( FOSTĂ ) împotriva sentinței civile nr.423/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Se va modifica în parte sentința civilă nr.423/5.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Se va respinge capătul de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății.
Se va respinge capătul de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea 4000 mc de gaze naturale, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ( FOSTĂ ) cu sediul în B, str.G-, nr.11 bis, sector 1 - PRIN ADM.JUDICIAR, cu sediul în B,-, --27, etaj 4, sector 3 împotriva sentinței civile nr.423/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.423/5.03.2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge capătul de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi actualizate cu rata inflației la data plății.
Respinge capătul de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea 4000 mc de gaze naturale, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./17.11.2009
Tehnored./5 ex./ 23 2009
Fond. -
Asistenți jud.--
Com.3 ex.părți
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
