Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1230/2009-
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți T, și -cu domiciliul procedural ales în O,-, județul S M și intimații pârâți MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M și CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 71/P din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Având în vedere faptul că părțile au solicitat judecarea prezentului litigiu și în lipsa lor, în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea recursului de față
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND;
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. sentința civilă nr. 71/P din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-, s-a admis acțiunea introdusă de reclamanții T, împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, TRIBUNALUL SATU MARE și CURTEA DE APEL ORADEA.
S-a respins excepția invocată de Ministerul Justiției.
Pârâții au fost obligați să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna mai 2005 și până la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, precum și pentru viitor, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație ca urmare a devalorizării monedei naționale la data efectuării efective a plății.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor cuvenite reclamanților.
S-a admis excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință s-a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
În primul rând, excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a apreciat a fi fondată, într-adevăr acesta nu poate fi citat în cauză în calitate de pârât, ci în calitate de expert în domeniul nediscriminării pentru a-și prezenta poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației în materie de nediscriminare, având în vedere prev. art. 27 din OG nr. 137/2000 republicată care prevede că posibila victimă a unei discriminări poate introduce acțiune în instanță prin care să solicite despăgubiri, judecarea cauzei având loc cu citarea obligatorie a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Cât privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției, aceasta a fost găsită de instanță ca fiind nefondată, acestuia aparținându-i calitatea procesuală pasivă, având în vedere motivele relevate în aliniatele ce urmează.
, conform art. 78 din Legea nr. 567/2004 privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt obligați să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care i-au cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare.
Făcând parte din categoria personalului din unitățile din justiție finanțate de la bugetul de stat raporturile juridice de muncă ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor sunt guvernate de Codul muncii conform prevederilor art. 295 alin. 5 din acest cod.
Reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate potrivit art. 99 lit d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din aceeași lege raportat la art. 15 din Codul Deontologic, respectiv art. 78 alin. 1 din Legea 567/2004 și art. 9 din Codul Deontologic, obligație care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Reclamanții nu îndeplinesc o funcție de demnitate publică, iar nefiind demnitari publici aceștia se află în aceeași situație ca și personalul din unitățile bugetare, acestuia din urmă însă pentru îndeplinirea obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul corelativ salarial.
Potrivit art. 1 și art. 295 alin. 2 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesională, perioada în care o persoană prestează muncă îi revine obligație de confidențialitate, ca atare legiuitorul, instituind obligația de confidențialitate în sarcina reclamanților, implicit a instituit și o obligație de plată - o contraprestație salarială - pe cale de analogie a legii, pentru că în caz contrar ar fi încălcate și principiile neconstituționale privind nediscriminarea, privind dreptul la plată egală pentru muncă egală și dreptul la salariu pentru munca prestată, conform art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituția României.
Este de remarcat că reclamanții deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitori ai acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații nu li se recunoaște sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cadrul restului personalului din sistemul bugetar. În concluzie prin neacordarea sporului de confidențialitate, reclamanții sunt în mod evident discriminați, câtă vreme ei se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru restul personalului. Doctrina juridică și practica judiciară au statuat în mod constant existența discriminării în materie de muncă ori de câte ori un spor sau un adaos salarial nu a fost acordat tuturor categoriilor profesionale, indiferent de funcție, care întruneau elementul generator al respectivului spor sau adaos.
Reclamanților le-a fost refuzat sporul de confidențialitate nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordarea a acestui spor ci sub pretextul că aparțin unei alte categorii socio - profesionale. Or, conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, tratamentul diferențiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate în situații doar comparabile, iar nu neaparat în situații chiar similare. De asemenea potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, iar art. 2 pct. din Convenția nr. 11 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențierile excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii însă în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestuia, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate.
Față de considerentele ce preced instanța a admis excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Justiției, și a dispus admiterea acțiunii iar pe cale de consecință obligarea pârâților să calculeze și să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna mai 2005 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
S-a dispus totodată ca plata drepturilor sus menționate să fie actualizate cu indicele de inflație la data efectuării efective a plății având în vedere că o atare actualizare a creanței cu data inflației exprimă acoperirea prejudiciului produs reclamanților prin erodarea acesteia, art. 161 alin. 4 din Codul muncii referindu-se la daunele interese, principiul indexării constituindu-se într-un principiu al sistemului de salarizare ce are ca scop prevenirea eroziunii puterii de cumpărare și atenuarea efectelor inflației, iar acoperirea integrală a prejudiciului presupune și acordarea actualizării creanței.
De asemenea, s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor de bani cuvenite reclamanților având în vedere atribuțiile acestuia privitoare la coordonarea acțiunilor ce sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, elocvente în acest sens fiind articolele 19 lit a și g din 5000/2002 și respectiv art.28 din aceeași lege, fără alocarea fondurilor necesare de către acest pârât plata drepturilor salariale acordate prin hotărârea de față neputându-se executa, iar o asemenea situație ar constitui o încălcare a art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, și în consecință să se respingă acțiunea reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenta că, instanța de fond a admis acțiunea în baza unor texte care se aplică altor categorii de personal din sectorul bugetar, neexistând nici un temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate în favoarea personalului auxiliar de specialitate spor care este prevăzut doar pentru alte categorii de salariați.
Susține recurenta că procedând în această manieră instanța a depășit limitele puterii judecătorești, acordându-și puteri de legiferare.
De asemenea, în privința discriminării se arată că reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excedează cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 27 al. 1, art. 1, art.2 al. 3, au fost declarate neconstituționale invocând în acest sens Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale.
Mai arată în continuare faptul că hotărârea este criticabilă și pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cât privește fondul raportului juridic litigios se arată că în cazul neacordării sporului de confidențialitate nu poate fi reținută o încălcare a dispozițiilor nr.OG137/2000, și a dispozițiilor Constituției, pentru că nu ne aflăm în prezența sporului de confidențialitaca drept recunoscut și protejat de lege pentru personalul auxiliar de specialitate, nefiind reglementat de nici un act normativ în vigoare.
Menționează că în mod greșit s-a dispus acordarea sporului și pentru viitor.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată următoarele:
În cauza dedusă judecății tema pretențiilor și probațiunii o formează obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna mai 2005 și până la pronunțare precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație și să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Criticile recurentei axate pe netemeinicia pretențiilor reclamanților nu pot fi primite în condițiile în care aspectele legate de îndreptățirea acestora la sporul de confidențialitate de 15% au fost tranșate prin Decizia nr. 46/15 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, care urmare a soluționării recursului în interesul legii și aplicării unitare a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și al procurorilor, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază lunar.
Ori cum deciziile pronunțate în soluționarea recursurilor în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, nu se mai poate pune în discuție îndreptățirea ori neîndreptățirea acestei categorii de personal la un astfel de spor, inclusiv pentru viitor aceste drepturi fiind recunoscute reclamanților în temeiul dispozițiilor art. 78 al. 1 din Legea nr. 567/2004.
Corect s-a dispus reactualizarea drepturilor mai sus menționate cu indicele de inflație la data plății, o atare reactualizare fiind necesară tocmai acoperirea integrală a prejudiciilor cauzate reclamanților relevante fiind în acest sens și dispozițiile art. 161 al.4 din Codul muncii.
Față de aceste considerente criticile recurentului fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți T, și -cu domiciliul procedural ales în O,-, județul S M și intimații pârâți MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M și CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul B, împotriva sentinței civile nr. 71/P din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător aflat în delegație
semnează președintele instanței
G
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 06.11.2009
- dactilografiat grefier - 06.11.2009 - 23 ex.
- comunicat 06.11.2009-21ex.
- MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-
- T
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
- -cu domiciliul procedural ales în O,-, județul S
-MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,-
- CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B,
nr.1-3
- TRIBUNALUL SATU MARE, cu sediul în S M,-, județul S M
-CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O, Parcul, nr.10, județul
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
