Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1294/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1294
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
***********
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 3361 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și și intimat pârât SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant și intimata pârâtă SC SA, lipsind: intimații reclamanți și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Recurent reclamant, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Avocat pentru intimata pârâtă pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj ca fiind legală și temeinică.
URTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 3361 din 13.10.2009 a respins excepțiile invocate de intimată privind necompetența teritorială a Tribunalului Gorj, a nulității cererii de chemare în judecată, a prescripției dreptului material la acțiune și cea a lipsei calității procesuale active a petenților,
A respins acțiunea formulată de petentii, și, în contradictoriu cu intimata
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocată de intimată, aceasta a fost respinsă cu motivarea următoare: un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai marea decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea 168/1999, cât și Legea 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că, prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (legea 53/2003) au fost abrogate dispozițiile art. 72 din Legea 168/1999(abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea". Altfel, ar însemna că sunt în vigoare două legi organice care conțin dispoziții contrare referitoare la competența teritorială în cazul litigiilor de muncă, situație juridică paradoxală ce nu ar putea fi gestionată unitar de instanțe care ar aplica aleatoriu acele dispoziții.
De altfel, prin aplicarea principiului tempus regit actum, instanța de judecată trebuie să aplice ultimele dispoziții în vigoare, în speță prevederile art 284 din Codul Muncii.
Mai mult, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art.284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului(lucrătorului), pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justițieîn conformitate cu prev. Art.284 din Codul Muncii " cererile referitoare la cauzele prevăzute la al. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul.", iar petentul domiciliază pe raza Jud.
Excepția lipsei calității procesuale active a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Contractul colectiv de muncă este actul juridic bilateral în care părțile sunt legal reprezentate, astfel că, dacă una din părți, respectiv sindicatul reprezentativ rămâne în pasivitate, salariații nu ar putea să acționeze individual ci numai prin sindicatul reprezentativ ales, ceea ce este contrar principiului echității și accesului liber la justiție. Ar însemna ca salariații persoane fizice să nu poată acționa în justiție pentru a complini pasivitatea sindicatului sau a reprezentanților salariaților și pentru a obține realizarea drepturilor lor.
Având în vedere faptul că raportul juridic de dreptul muncii s-a născut între salariații persoane fizice și angajator persoană juridică, instanța a reținut că există identitate de părți între reclamanți și titularii drepturilor subiective.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de aceeași intimată în sensul că sunt aplicabile în speță dispozițiile art 283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, conform cărora termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, instanța a reținut următoarele:
Dispozițiile art 283 alin1 lit c din Codul Muncii se referă la termenul de 3 ani aplicabil de la data nașterii dreptului material la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar prevederile lit e ale aceluiași articol se referă la termenul de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că legiuitorul a avut în vedere ca lit e să reglementeze situația generală a neexecutării clauzelor contractuale iar când neexecutarea se referă la drepturi salariale sau despăgubiri să fie incidentă lit a art 283 alin 1.
Cu alte cuvinte, instanța a reținut că, sub aspectul drepturilor salariale de orice natură rezultate din contractele colective sau individuale de muncă, sunt incidente prevederile art. 283 alin1 lit c din Codul Muncii, acțiunea fiind supusă prescripției extinctive de 3 ani și nu aceleia de 6 luni invocate de intimată și prevăzute la art 283 alin 1 lit e din Codul Muncii
Excepția nulității cererii de chemare în judecată raportat la obiectul său, în sensul că nu s-au precizat valoarea și criteriile folosite în determinarea acestei valori în temeiul art 133 Cod proc. Civ sau art. 105 alin. 2 Cod proc. civilă, a fost respinsă cu motivarea următoare:
Potrivit art 133 (1) Cod proc. Civ., cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. În speță, petenții au precizat obiectul cererii - contravaloarea cotei de gaze naturale de 4000 mc ca drept prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură iar lipsa valorii și criteriile folosite în determinarea acestei valori nu sunt sancționate cu nulitatea cererii de chemare în judecată. Acestea sunt elemente ale cererii de chemare în judecată, dar lipsa lor nu produce o vătămare a drepturilor pîrîților în sensul prevederilor art. 105 Cod proc. Civilă.
Petentii sunt salariatii intimatei asa cum rezulta din mentiunile efectuate in carnetele de munca ale acestora.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA, rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivând recursul, reclamantul a arătat că instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că aceste drepturi ar fi fost incluse în majorările salariale începând cu anul 1997, în condițiile în care în spețe similare au fost efectuate expertize extrajudiciare care au demonstrat că aceste ajutoare nu au fost incluse în salariu.
A susținut recurentul că, în situația în care aceste drepturi au fost incluse în salarii în anul 1997, ele fac parte integrantă din acesta, element determinant ce reprezintă contravaloarea prestării muncii, cu privire la care angajatorul avea obligația potrivit art.17 alin.1 și 2. de a informa salariații și a cărui modificare impunea conform art.17 alin.4 încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă, iar în cazul lor nu li s-a adus la cunoștință modificarea unuia dintre elementele constitutive ale veniturilor salariale și nici nu s-a încheiat un act adițional.
Totodată, consideră reclamantul că, atâta vreme cât contractul ierarhic superior, respectiv cel de ramură, prevede aceste drepturi salariale, iar cel de la unitate nu le prevede, sunt încălcate disp.art.238, conform cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Din adresa nr. 1721 din 18 iulie 1997 emisă de RA ( fila 47), rezultă că la data de 16 iunie 1997 s-a semnat un protocol între RA și prin care s-a convenit majorarea veniturilor salariale cu 1.27 în medie pe regie începând cu data 01 iulie 1997, astfel încât sucursalele au fost înștiințate în acest sens și s-a solicitat trimiterea urgentă a situației pentru a se putea defalca fondurile de salarii pe sucursale.
Din adresele IP nr.1738 din 21 iulie 1997 și nr.1818 din 21 iulie 1997 ( filele 48 și 49) rezultă faptul că acest coeficient de 1.27 s-a stabilit să se aplice la salariile de bază ale personalului, iar calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe RA, care cuprinde și prevederile art. 176 alin.1 din CCM în vigoare, ultima adresă fiind semnată de reprezentantul și reprezentantul.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Critica recurenților legată de necesitatea încheierii unui act adițional la contract colectiv de muncă este de asemenea nefondată, în condițiile în care această formă de acordare a drepturilor salariale pretinse este în deplin acord cu dispozițiile art. 137 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, privind introducerea adaosurilor în salariul de bază, iar acest fapt a fost confirmat expres prin mențiunile din contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2008.
În aceste condiții sunt apreciate ca neîntemeiate criticile recurenților în ceea ce privește fondul cauzei și, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamant, împotriva sentinței civile nr. 3361 din 13.10.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA și reclamanții și .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
08.03.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
