Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1308/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1308/2009
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 384 din 29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă reclamantul recurent asistat de avocat și consilier juridic în calitate de reprezentant al pârâților intimați Consiliul Local al Municipiului Sibiu și Serviciul Public de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții Sibiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanții părților declară că nu au chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu pentru a determina care este termenul de prescripție al dreptului la acțiune, impunându-se a analiza natura dreptului solicitat și anume dacă este de natură salarială - pentru care termenul de prescripție este de 3 ani de la nașterea dreptului sau este un drept de altă natură stabilit prin - pentru care termenul de prescripție este de 6 luni de la nașterea dreptului. Depune la dosar împuternicire avocațială și Concluzii scrise pe care le susține astfel cum au fost în scris detaliate. Precizează în esență că nu titlul sub care se acordă banii dau natura dreptului, constituind venit salariat orice câștig în bani sau în natură primit de la angajator, în temeiul calității de salariat. Drepturile solicitate de reclamant fiind drepturi bănești primite de la angajator în baza calității de salariat, sunt drepturi de natură salarială, termenul de prescripție fiind de 3 ani de la nașterea dreptului.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate. Învederează că drepturile solicitate de reclamant reprezintă drepturi speciale, finanțate dintr-un cont de cheltuieli materiale și de serviciu, neacordarea acestora fiind aprobată la data de 6 septembrie 2005. Nefiind drepturi salariale, intervine prescripția de 6 luni, termenul de introducere a acțiuni fiind tardiv. În susținerea acestor opinii, înaintează la dosar Concluzii scrise. De asemenea depune la dosar delegație de reprezentare.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține:
Constată că prin acțiunea civilă formulată la 24.02.2009 sub nr- reclamantul a chemat în judecată SERVICIUL PUBLIC DE CADASTRU, AGRICULTURĂ ȘI DISCIPLINĂ ÎN CONSTRUCȚII, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL MUNICIPIULUI solicitând obligarea acestora să-i plătească.
- drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă în cuantum de 550 lei lunar, prevăzute în art. 24 alin.2, lit.a și lit. b din Acordul /Contract colectiv de muncă încheiat la nivel Primăriei Municipiului Sibiu:
- indemnizația pentru refacerea capacității de muncă, echivalentă cu salariul de bază, din luna anterioară plecării în concediu, prevăzută în art. 24 alin.2, lit.c din Acordul / Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei Municipiului Sibiu, retroactiv pe trei ani în urmă, de la data de 01.08.2008 data la care a încetat contractul de muncă și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în perioada 2002 - 2008 avut calitatea de angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, la Biroul Disciplină în Construcții.
In art.24 din Acordul/Contract colectiv de muncă încheiat între Primarul Municipiului Sibiu, alături de directorii Serviciilor publice din cadrul Consiliului Local Sibiu, pe de o parte și funcționarii publici și personalul contractual din cadrul aparatului propriu al Consiliului Local și serviciilor publice din cadrul acestuia, se arată că "În baza prevederilor art.61 din Legea nr.188/1999 și ale Titlului VIII din Legea nr. 52/2003, funcționarilor publici, respectiv, a salariaților li se acorda lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 5.500.000 lei (vechi).Drepturile speciale se actualizează anual, în luna noiembrie cu rata inflației comunicată de Institutul Național de Statistică".
Aceste drepturi speciale nu i-au fost plătite niciodată, deși a făcut numeroase sesizări atât Directorului Serviciului Public de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții cât și Sindicatului, Consiliului Local și Primarului. Toate aceste demersuri fie au fost rezolvate negativ, sub diverse pretexte, fie nu au primit răspuns.
Ulterior acțiunea a fost precizată în sensul că se solicită drepturile pe trei ani în urmă de la data înregistrării acțiunii.
În drept se invocă dispozițiile Legii nr.130/1996, Legii nr.146/2001 și art.112 și următoarele Cod proc.civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sibiu - Serviciul Public de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții Sibiu a solicitat respingerea acțiunii întrucât acordul /contract colectiv de muncă invocat de reclamant fost urmat de alte acorduri în care s-au stabilit drepturile salariaților din fiecare serviciu al Primăriei.
Se invocă și tardivitatea formulării acțiunii având în vedere că ele se solicită din 2005, iar reclamantul demisionat din 1.08.2008.
Primarul Municipiului Sibiu și Consiliul Local al Municipiului Sibiu au solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca tardivă conform art.23 alin.1 lit. e Codul muncii conform căruia soluționarea conflictelor de muncă se poate cere în 6 luni de la nașterea dreptului dacă e vorba despre neexecutarea Contractului colectiv de muncă.
Și pe fond acțiunea e considerată neîntemeiată pentru că în contractul Colectiv semnat pentru Serviciul în care era angajat nu erau prevăzute aceste drepturi.
Instanța va analiza mai întâi excepțiile prescripției dreptului material la acțiune a cărei admitere face de prisos analiza fondului cauzei ( excepția fost denumită impropriu de către pârât ca excepția tardivității).
Conform art. 283 din Codul muncii lit.e cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă și a unor clauze ale acestuia.
Problema ce se ridică în speță este dacă acțiunea formulată de reclamant se încadrează în această ipoteză a textului legal sau ne aflăm în prezența unor drepturi salariale referitor la care dreptul material la acțiune se prescrie în termen de 3 ani.
Tribunalul apreciază că ne aflăm în situația prevăzută de art. 283 lit.e din Codul muncii, respectiv de neexecutare unei clauze din contractul colectiv de muncă.
Astfel, prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul Primăriei Municipiului Sibiu și a serviciilor subordonate s-a prevăzut la art.24 alin.1 că funcționarilor publici, respectiv salariaților, li se acordă lunar drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii în cuantum de 550 lei. Același text arată ce fel de drepturi sunt acestea: pentru tratamente medicale, hrană, medicamente, ținută decentă, stres și fidelitate. Acest text este inclus în capitolul III Sănătate și securitatea în muncă, protecția muncii și protecția socială.
În schimb, salarizarea, sporurile, premiile, stimulentele și alte drepturi bănești sunt incluse în capitolul II al aceluiași contract colectiv de muncă.
Se observă deci și din locul ocupat de dispozițiile invocate de reclamant în actul respectiv, dar și din conținutul său concret (care excede unor drepturi salariale propriu - zise, care reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat conf.art.154 Codul muncii ) că dreptul solicitat de reclamant nu este unul de natură salarială.
Fiind vorba despre un drept acordat pe baza contractului colectiv de muncă putea fi solicitată prin intermediu instanței numai timp de 6 luni de la data nașterii sale, ca urmare acțiunea formulată la 24.02.2009 după ce calitatea de angajat a reclamantului a încetat la 1.08.2008 este prescrisă și a fost respinsă pentru acest motiv, fără a se mai analiza fondul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În expunerea de motive arată că termenele prevăzute de art.283 din Codul muncii sunt termene de prescripție extinctivă, fiind susceptibile de întrerupere și suspendare. În timpul exercitării contractului său individual de muncă, dar și imediat după încetarea acestuia, reclamantul a efectuat mai multe demersuri pentru a-și valorifica dreptul câștigat, ultimul răspuns din partea pârâtului, care întrerupe cursul prescripției, datând din 19.11.2008. După 4 luni, la data de 24.02.2009, s-a adresat instanței.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală, Primăria municipiului Sibiu a solicitat respingerea recursului, apreciind că instanța de fond a admis în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Se mai apreciază că răspunsul transmis reclamantului la data de 19.11.2008 nu reprezintă un înscris care, potrivit prevederilor art.16 din Decretul nr.167/1958, să ducă la întreruperea cursului prescripției.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Reclamantul a fost încadrat la data de 03.06.2002 pe perioadă determinată în calitate de subinginer TR.I în cadrul Primăriei municipiului Sibiu-Serviciul Public de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții, raporturile de muncă încetând la data de 01.08.2008 potrivit art.55 lit.b din Codul muncii.
La data de 24.02.2009 reclamantul s-a adresat Tribunalului Sibiu solicitând obligarea pârâților Serviciul Public de Cadastru, Agricultură și Disciplină în Construcții, Consiliul local al municipiului Sibiu și Primăria municipiului Sibiu să-i plătească drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității în muncă prevăzute de art.24 alin.2 lit.a și b din CCM încheiat la nivelul Primăriei municipiului Sibiu și indemnizația pentru refacerea capacității de muncă echivalentă cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul prevăzută în art.24 alin.2 lit.c din același act normativ.
Prima instanță a apreciat în mod corect, iar reclamantul nu a contestat acest fapt, că în speță ne aflăm în situația prevăzută de art.283 lit.e din Codul muncii, respectiv în situația de neexecutare a unei clauze din contractul colectiv de muncă, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În consecință, de asemenea în mod legal, prima instanță a constatat că acțiunea formulată la 24.02.2009, după ce calitatea de angajat a reclamantului a încetat la data de 01.08.2008, este prescrisă și a fost respinsă pentru acest motiv, fără a mai analiza fondul cauzei.
Reclamantul apreciază că soluția instanței de fond este greșită, în contextul în care nu s-a ținut cont de demersurile sale pentru valorificarea drepturilor în discuție, ultimul răspuns din partea Primăriei municipiului Sibiu parvenindu-i la data de 19.11.2008, înscrisul întrerupând cursul prescripției, fapt ce i-a permis să se adreseze instanței după 4 luni, la data de 24.02.2009, deci în termen legal așa cum consideră acesta.
Că nu este așa rezultă din prevederile imperative ale art.16 din Decretul nr.167/1958 potrivit cărora cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, sau printr-un act începător de executare.
Așa cum corect a observat pârâta Primăria municipiului Sibiu, înscrisul din data de 19.11.2008 nu se înscrie în niciuna din cele trei situații limitativ prevăzute de lege care ar putea determina întreruperea cursului prescripției.
Față de cele ce preced, constatând că sentința recurată este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, în conformitate cu prevederile art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței nr. 384/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored./6ex
Jud.fond-
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
