Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1317/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1317
Ședința publică din data de 4 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.739 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, I, -, intimații-intervenienți ta, -, toți prin reprezentant cu domiciliul ales în P,-,.31,.C,.51, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat din Baroul Prahova, ceilalți intimați-reclamanți fiind reprezentați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimaților-reclamanți s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare.
Curtea înmânează recurentei-pârâte SC ""SA un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-reclamanți.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune la dosar adresele - Membru Grup înregistrate la Direcția Corporative Juridic sub nr.47 și 48/05.02.2008, înscrisuri pe care le comunică și reprezentantului intimaților-reclamanți. Declară că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării intimaților-reclamanți și alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat pentru intimații-reclamanți declară că are cunoștință de adresele ce i-au fost înmânate în ședința publică de astăzi și că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC ""SA avocat solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii, iar într-un ultim subsidiar admiterea recursului modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se acorda suplimentările salariale în raport de salariu de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
Având cuvântul în fond pentru intimații-reclamanți avocat solicită respingerea ca nefondată a recursului, potrivit motivelor detaliate pe larg în conținutul întâmpinării depuse la dosar, să se respingă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, G, A, I, cât și intervenienții TA, au chemat în judecată pe pîrata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de 9863,52 RON, reprezentând prime de Paște și C, pe anii 2005-2007, actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariați ai pârâtei SC SA B-, iar potrivit contractului colectiv de muncă pe lângă salariul lunar era îndreptățită la suplimentare salarială în cuantum de un salariu de baza mediu pe societate cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, acest drept salarial fiind consfințit de prevederile art. 168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004, 2005 si 2006, însă pârâta nu acordat aceste drepturi în termenul cuvenit, datorând astfel și beneficiul nerealizat respectiv corecția acestor sume cu coeficientul de inflație.
SC SA invocat în scris excepția prescripției dreptului la acțiune, la termenul din 18.02.2008, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulat de reclamanți întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, petenții pretinzând ca nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate și prevăzute în anul 2003, așa cum rezulta din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de muncă preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui angajat conform modalității și în condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că în anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 în sensul că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se și în Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentării salariale prevăzută la alin.1 al art.168 în anul 2003 dar și în anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă.
Precizând acțiunea reclamanții au învederat că solicită obligarea intimatei la plata sumelor indicate în acțiunea principală reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate, potrivit tabelului anexa.
Prin sentința civilă nr.739 din 3 martie 2008 Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de parată prin întâmpinare, a admis acțiunea precizată formulata de reclamanții, G, G, A, I, în contradictoriu cu pârâta SC SA precum și cu intervenienții TA, obligând pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale cuvenite și neacordate, astfel: - 1170,12 RON, () - câte 4254,32 pentru fiecare, G, G, - câte 9863,52 RON pentru fiecare, A ( ) - 4254,32 RON, I, - câte 9863,52 RON pentru fiecare, (),- câte 4254,32 RON pentru fiecare, () -, - câte 9863,52 RON pentru fiecare, TA, - câte 4254,32 RON pentru fiecare, - 6163,52 RON și - 8013,52 RON.
Prin aceeași sentință pârâta a mai fost obligată să plătească 300 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant și intervenient.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Conform art.283 lit. din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat precum și în cazul răspunderii patrimoniale salariaților față de angajat, sau în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit alin.1 lit.c, în cazul neexecutării Contractul Colectiv de Muncă ori unei clauze ale acestuia.
În speță, s-a reținut că prin cererea formulată reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005, susținând că acestea erau prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani,care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.
Susținerea intimatei conform căreia termenul este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune nu poate fi reținuta întrucât prin cererea formulată nu se invocă neexecutarea Contractul Colectiv de Muncă.
Față de aceste considerente, s-a constatat că acțiunea introdusă la data de 05.10.2007 referitoare la neacordarea unor drepturi salariale restante cuvenite pe anii 2004 - 2006, fost promovată în cadrul termenului de 3 ani, iar în baza art.137 pr.civilă tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei a constatat că reclamanții au fost încadrați la SC SA, prin contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilea in cuprinsul art.268, cu prilejul sărbătorilor de Pasti si C, angajații SNP SA se prevede că vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe societate, la alin.2 al acestui articol precizându-se că pentru anul 2005 suplimentările de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Potrivit înscrisurilor depuse in cauza, Contractele Colective de Muncă pe societate negociate si aplicabile la nivelul SNP SA pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut disp.art.168 alin.1, alin.2 al acestui articol fiind însă modificat în formă în anul 2003, suplimentărilor salariale de la alin.1, sunt incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alin.2 al art.168 al Contractul Colectiv de Muncă pârâta nu mai acordat reclamanților în cursul anilor 2004 și 2005 suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005 si 2006, se poate aprecia că părțile semnatare ale Contractul Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă și în cursul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Întrucât pârâta nu îndeplinit obligația ce- revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu achitat reclamanților suplimentările salariale de C și Paște pentru anii 2004, 2005, 2006 si 2007 tribunalul a admis acțiunea precizată, a obligat pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale cuvenite și neacordate; iar în baza art. 274 cod pr. civilă, fata de culpa procesuala a pârâtei a obligat-o și la 300 lei RON cheltuieli de judecată către fiecare reclamant și intervenient.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații, legal citați, au formulat întâmpinare, iar la termenul din 4 iulie 2008 fiind reprezentați de apărător au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta față de reclamanți, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, după cum urmează: față de reclamanta - la 799 lei brut reprezentând primă C 2004; față de reclamanții, (), (), (), ta și - - - la 2576 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paște 2005; față de reclamanții, G, G, -I, -, -, () - și - la 6043 lei brut reprezentând prime C 2004- 2006 și Paște 2005 - 2007; față de reclamanta - - la 3623 lei brut, reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paște 2005-2006; față de reclamanta - la 4789 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paște 2005 - 2006.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.739 din 3 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, I, -, intimații-intervenienți ta, -, toți prin reprezentant cu domiciliul ales în P,-,.31,.C,.51, județul P și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce sumele la care a fost obligată pârâta față de reclamanți, sume ce vor fi actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadentă fiecărei prime la plata efectivă, după cum urmează:
față de reclamanta - la 799 lei brut reprezentând primă C 2004; față de reclamanții, (), (), (), ta și - - - la 2576 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paște 2005; față de reclamanții, G, G, -I, -, -, () - și - la 6043 lei brut reprezentând prime C 2004- 2006 și Paște 2005 - 2007; față de reclamanta - - la 3623 lei brut, reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paște 2005-2006; față de reclamanta - la 4789 lei brut reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paște 2005 - 2006.Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iulie 2007.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
--- - --- - -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./09.07.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
ta
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
