Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1411/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1411
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1268 pronunțată la data de 30.04.2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național " " L, Primăria și Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței, la data de 19.10.2009 apărătorul ales - av. - al reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială și solicită judecarea cauzei în lipsă. La data de 20.10.2009 reclamantul recurent depune la dosar concluzii scrise, iar pârâții intimați Consiliul Local și Primăria L depun la dosar întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamantul în numele și pentru membri de sindicat, a solicitat în contradictoriu cu pârâții pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceștia din urmă să fie obligați să achite membrilor sindicatului angajați ai pârâților pârâții Colegiul Național " " L, Primăria, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului T, drepturile bănești cuvenite și neachitate acestora, reprezentând - prima concediu de odihnă pe perioada ultimilor trei ani anterioară depuneri cererii de chemare în judecată, sume actualizate în funcție de rata inflației, până la data efectuării plății efective.
A arătat în motivare reclamantul că membrii săi de sindicat sunt îndreptățiți la a primi primele de concediu de odihnă însă pârâții refuză acordarea acestora.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 48 - 50 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, precum și dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dispoziții reluate și în contractul colectiv de muncă la nivelul județului T, art. 37, respectiv art. 36.
Pârâții, legal citați prin întâmpinare, s-au opus admiterii acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar, este salarizat potrivit Legii 128/1997, în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță.
Prin sentința civilă nr. 1268 din 30.04.2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat (indicați în tabelul nominal), in contradictoriu cu pârâții Colegiul Național " " L, Primăria și Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului T, și a obligat pârâta de I la plata primelor de vacanta, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani anterioară depuneri cererii de chemare în judecată, sume actualizate în funcție de rata inflației, până la data efectuării plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
Cum existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități (condiție ori termen), apare, în principiu, întemeiată susținerea reclamanților potrivit căreia li se cuvine acordarea unor sume cu titlu de primă de vacanță, acțiunea fiind, deci, întemeiată.
Raportat la considerentele deja expuse, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați instanța apreciază că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. De asemenea, apare irelevant faptul că, contrar susținerilor reclamanților, OUG nr. 146/2007 nu îi vizează, privind doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
În schimb, instanța constată că, potrivit contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, de care se prevalează reclamanții, primele de vacanță se acordă de către angajatori "din venituri proprii". Ori, instanța constata ca, contractul colectiv de munca încheiat intre partenerii sociali, nu definește noțiunea de "din venituri proprii", fapt ce duce la concluzia ca, conducătorii acestor instituții, trebuiau să prevadă aceste cheltuieli cu personalul din subordine in bugetul de venituri si cheltuieli ale instituțiilor de învățământ parate.
Si aceasta, pentru ca extragerea unei soluții contrare (ca aceea pe care tinde la o acredita pârâții) este obstaculată de art. 243 apartenent Codului Muncii si cu precădere de art. 30 din Legea nr. 130/1999, a căror formulare si nesusceptibilă de interpretări diferite ori speculații, trimite îndeajuns de tranșant la concluzia ca, executarea contractului colectiv se privește a fi obligatorie pentru părți si, mai apoi, ca neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, atrage, inexorabil, răspunderea pârâților, abstracție făcând de norma constituțională circumscrisa alin. 5 apartenent art. 41 din Constituție, chemat sa garanteze caracterul obligatoriu al convențiilor colective între părți.
Ceea ce, așa cum constant a statuat doctrina reputata in materie ( - Tratatul de dreptul muncii 590) si ulterior, tot constant, a confirmat Jurisprudența, îngăduie a se conchide si ca existenta sau inexistenta resurselor financiare, nu poate avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoașterii drepturilor salariale prevăzute in contractul colectiv de munca, ci (eventual) doar asupra modului de executare a hotărârii.
Într-adevăr, se poate constata că, potrivit art.1 alin. 1 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, unitățile de învățământ preuniversitar de stat sunt persoane juridice, iar art. 3 din același act stabilește că acestea au propria lor activitate financiar-contabilă, iar directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite. Rezultă, așadar, că sunt persoane juridice și își gestionează autonom veniturile, obținute, conform art. 16 din același act normativ, din surse diferite, respectiv, "din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii".
În art. 17 din Normele metodologice citate sunt stabilite distinct sursele de finanțare din care se alocă fondurile necesare pentru diferitele activități din cadrul unităților de învățământ, menționându-se, în alineatul 6, că "unitățile de învățământ pot obține venituri proprii din activități aducătoare de venit - cursuri și activități facultative solicitate de elevi, cursuri de educație permanentă, inclusiv formare profesională continuă, participarea la programe cu finanțare externă, participarea la realizarea unor programe comunitare de studii, cercetare, activități de servicii și producție, închirieri de spații temporar disponibile, taxe percepute conform legii (de școlarizare, pentru eliberarea unor documente școlare), alte venituri ale unității de învățământ, activități cultural-artistice, venituri din activitatea internatelor și cantinelor școlare și altele asemenea, precum și din donații, sponsorizări și contribuții ale comitetelor de părinți sau oferite de persoane fizice și juridice".
Același tribunal apreciind, prin observarea exacta si riguroasa a exigentelor art. XIII apartenent OUG nr.32/2001, aprobata prin Legea nr.374/2001, ca cea din urma norma legala legitimează pasiv chemarea in judecata si a pârâților de rând 2, 3, 4 si 5 (pentru opozabilitate) găsește neîntemeiat incidentul procedural invocat in apărare de către subiecții procesuali pasivii în discuție, care si-au repudiat calitatea procesuala, context in care cei din urma vor rămâne improcesați, pentru opozabilitate.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivele de recurs reclamantul a criticat hotărârea pentru nelegalitate arătând că instanța de fond a aplicat greșit legea în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților Inspectoratul Școlar Județean T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Local L, care nu au fost obligați la plata drepturilor solicitate, soluționând astfel greșit excepțiile invocate de către pârâți prin întâmpinări și nu a dat eficiență dispozițiilor art. 10 din HG 538/2002 precum și dispozițiilor din Legea nr. 84/1995.
În recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, acesta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece între reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice, nu există raporturi de muncă sau de serviciu, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice.
S-a mai arătat și faptul că reclamanții au invocat in susținerea pretențiilor contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ, potrivit căruia drepturile salariale in discuție se plătesc din veniturile proprii ale unităților de învățământ, astfel că in cauză sunt analizate alte resurse financiare decât cele provenite de la bugetul de stat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Cu privire la calitatea procesual pasivă a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că, drepturile solicitate de reclamanți sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei titulară a obligației din raportul de drept material.
Curtea constată că nu există nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți și Ministerul Finanțelor Publice, privind drepturile salariale solicitate, drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ.
Pentru aceleași considerente se apreciază întemeiate susținerile reclamantului recurent privind legitimitatea procesuală pasivă a pârâților Inspectoratul Școlar Județean T și Consiliul Local
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1268 pronunțată la data de 30.04.2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1268 pronunțată la data de 30.04.2009 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că obligă și pârâții Inspectoratul Școlar al Județului T, Consiliul Local L și primarul Municipiului L la plata primelor de vacanță solicitate și acordate reclamantului - în reprezentarea membrilor - părți în prezenta cauză.
Respinge acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Menține în rest dispozițiile hotărârii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.- /16.11.2009
Tehnored. /2 ex./ 16.11.2009
Prim inst.: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
