Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 147/
Ședința publică din 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " - B PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.620/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în oraș, sat, jud. B și intimata - pârâtă - B ( fostă SC - B), cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata - pârâtă - avocat, ce substituie pe avocat în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă și intimatul - reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatei precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul intimatei - pârâte având în vedere că sentința este legală și temeinică în ceea ce o privește pe societatea pe care o reprezintă, urmează a se aprecia asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 620/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta (fostă ) -
A fost obligată pârâta SC (fostă ) - la plata sumei de 3501,5 lei pentru perioada 2004 - 2005, reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de C și Paști, actualizate cu rata inflației până la data plății și 300 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă ca prescrisă cererea față de pârâta SC -.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila cu nr.3308/113/22.10.2007, reclamantul a solicitat ca pârâta - B să fie obligată la plata sumei de 790 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paște 2004, iar pârâta - B să fie obligată la plata sumei de 3501,5 lei reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de C și Paște pentru perioada 2004-2005, actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în calitate de salariat al societăților pârâte, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă
Pârâta - B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate, întrucât sumele au fost achitate sub forma unei suplimentări permanente a salariului, cuantumul drepturilor fiind defalcat în fiecare an în 12 tranșe lunare, iar reclamantul profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Pârâta - B, prin întâmpinare, a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii și cea a prematurității cererii, motivată cu lipsa negocierilor anuale, prealabile acordării drepturilor.
Pe fond, angajatorul a susținut că pretențiile sunt nefondate față de decizia Comisiei paritare privitoare la intenția reală a părților la adoptarea art.168 din Contractul colectiv de muncă și față de interpretarea textului, așa cum a fost modificat în perioada 2003-2005.
Ulterior pârâta - Bai nvocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune întrucât față de data introducerii acțiunii s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare.
Tribunalul, examinând susținerile și dispozițiile legale incidente în cauză, a reținut următoarele:
1.Cu privire la prescripția acțiunii față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii:
Excepția este nefondată, având în vedere faptul că art.283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâte, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
În cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe -.
2. Cu privire la prematuritatea cererii:
Față de motivul invocat, respectiv nerealizarea negocierilor anuale înainte de sărbători, apărarea nu constituie o excepție care face prematură sesizarea instanței, ci ține de fondul cauzei.
3.Cu privire la drepturile bănești:
Prin cererea de chemare în judecată salariatul a solicitat ca angajatorii să fie obligați la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorii au depus la dosar contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare și au solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În aliniatul 2 al textului se prevede că în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
În situația de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta se impune și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorii nu pot justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
În consecință, dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor, sarcina probei revenindu-i angajatorului conform art.287 Codul muncii.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorilor pe fondul cauzei nu au putut fi primite.
Referitor la pretențiile în sumă de 790 lei reprezentând prima de Paște 2004 formulate în contradictoriu cu SC - B, față de data introducerii acțiunii-22.10.2007, tribunalul a constatat că s-a împlinit termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul 167/1958, excepția invocată de pârâta SC - B fiind întemeiată. Prin urmare s-a respins ca prescrisă acțiunea față de pârâta Societatea Comercială -
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a admis acțiunea formulată doar în contradictoriu cu Societatea Comercială (fost ) -, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe unitate datorat cu ocazia sărbătorilor de C și Paști pentru perioada 2004-2005. Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu au făcut dovada că suma este greșit calculată.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
În baza art.274 din Codul d e procedură civilă, pârâta Societatea Comercială (fost ) - a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depuse la dosar.
Asistenții judiciari, prin vot consultativ, au fost de acord cu hotărârea instanței.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B, considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine component în structura sa.
Zbaterea apărătorilor de a reliefa prin înscrisuri cu o greutate probațională incontestabilă (adrese ale Direcției Politicii a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse) ce înseamnă în includerea în salariul de bază a primelor, s-a dovedit un exercițiu inutil.
A solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
În subsidiar, a solicitat să se modifice sentința, cenzurând întinderea obligației la care s-a ajuns folosind date eronate (salariul mediu brut în loc de salariul mediu de bază care să fie de la -), cu specificarea faptului că este vorba de sume brute susceptibile de deducerea impozitului pe venit, CAS, CASS.
În drept, a invocat disp art. 299, 302 indice 2, 304 alin. 1 și 304 indice 1 od procedură civilă.
Recurenta nu a indicat cuantumul pretențiilor ce s-ar cuveni reclamantului în opinia sa, pentru a se putea efectua verificări asupra acestui aspect și nici nu a depus la dosar probe din care să rezulte un alt cuantum.
Analizând sentința civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în baza dispozițiilor art. 3041cod procedură civilă, curtea cu majoritate de opinii apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 168 alin. 1 din CCM încheiat între SC. B și salariați, reprezentați de, înregistrat la mun. B sub nr. 9002/31.10.2003, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Problema ce se pune în discuție este acordarea primelor de Paști și C în perioada 2005-2007.
Astfel, prin art. din actele adiționale nr. 1, 2 3 și 4 la CCM nr. 9002/31.10.2003, s-a prelungit valabilitatea Contractului Colectiv de Muncă înregistrat la B cu nr. 3193/2004 pentru anii 2004 - 2007.
Este adevărat că nu s-au încheiat alte contracte colective de muncă la nivel de unitate în perioada menționată însă, contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2007 în formă reeditată.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în CCM încheiat în anul 2003, ci se deduce că vor fi acordate în mod separat, nefiind parte componentă a salariului de bază, așa cum susține recurenta.
De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al CCM pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
În consecință, în cazul recurentei A, modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut și expresia "înanul 2003" și nu "dinanul 2003".
Față de cele arătate, susținerile recurentei sunt nefondate, față de înscrisurile noi depuse în recurs, acțiunea fiind în mod corect admisă de către prima instanță.
În ceea ce privește modalitatea de stabilire a salariului de bază, acest motiv de recurs nu poate fi reținut întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta nu a prezentat nici un alt mod de calcul și nu a indicat nici o probă din care să rezulte un alt cuantum.
Problema specificării faptului că este vorba de sume brute nu este nu motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței, fiind doar o problemă de executare.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " - B PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.620/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 Februarie 2010.
Președinte, pt. Judecător,
aflat la seminar
Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ
în sensul admiterii recursului și respingerii acțiunii ca nefondate.
Motivarea opiniei separate
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a -, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător,
: /02.03.2010
Red. Op. Separată//02.03.2010
:DC/5 ex/03.03.2010
Fond:/
Asistenți juudiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
