Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1507/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1507/
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de chemații în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, sector 1,--30, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Târgu-M, str.-.- nr.1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr.575 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 1591/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, s-a cerut judecarea în lipsă potrivit prevederilor art.242 alin. ultim Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului s-a constatat faptul că recursul se află în stare de judecată și ca atare s-a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.575 din 10 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții, prin reprezentant legal Sindicatul " " Tg-M, în contradictoriu cu pârâții Școala -ă Voivodeni, Consiliul local al comunei Voivodeni, Primăria comunei Voivodeni prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean M; a obligat pârâții să reactualizeze toate drepturile salariale ale reclamanților cu respectarea prevederilor art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 și a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a diferențelor de drepturi salariale rezultante dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților (calculate în funcție de salariul de bază minim brut de 880 lei) și drepturile salariale plătite efectiv acesteia, începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, până la data la care salariul de bază al reclamantei atinge salariul de bază prevăzut de art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, dar nu mai mult de data de 23 septembrie 2008, sume ce vor fi reactualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului; a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor; a admis cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean M în contradictoriu cu chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T; a obligat chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației,Cercetării și T să aloce în favoarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean fondurile necesare plății în favoarea reclamanților a despăgubirilor obținute prin hotărâre.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.142 lit.g din Legea nr.84/1995, art.33 alin.7 și art.38 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art.2, art.31 alin.2 și art.54 alin.2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din G nr.32/2001, art.16 din Normele aprobate prin G nr.2192/2004 și art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate prin acțiune.
Primarul pârât dispune de calitate procesuală pasivă, conform art.63 alin.1 lit. c și alin.4 din Legea nr.215/2001 și art. 20 alin.1 și alin. 4 din Legea nr.500/2003, întrucât acest pârât îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate prin acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că potrivit art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 salariile minime de bază brute pentru un program de lucru complet erau: muncitori necalificați 440 lei; muncitori calificați 528 lei; personal administrativ încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este liceală 528 lei; personal administrativ încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală 550 lei; personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri 572 lei; personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare de scurtă durată este 660 lei; personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare 880 lei.
Potrivit art.41 alin.2 și alin.5 din Constituție, dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatori al convențiilor colective sunt garantate, inclusiv sub aspectul stabilirii salariului minim brut pe țară.
Totodată, art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 și art.243 alin.1 din Codul muncii prevăd că "executarea contractului de muncă este obligatorie pentru părți"
De asemenea, conform art.30 alin.2 din Legea nr.130/1996, "neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta".
Potrivit art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă își produce efectele pentru toate persoanele juridice sau fizice autorizate potrivit legii, care administrează, utilizează capital, indiferent de natura acestuia și care folosesc forță de muncă salariată (deci inclusiv unitățile de învățământ).
În al treilea rând, potrivit art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
În al patrulea rând, conform dispozițiilor art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța de fond s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția -ă a Finanțelor Publice
Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție în principal ca inadmisibil față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive și în subsidiar ca nefondat.
În motivarea cererii s-a arătat că sunt incidente în cauză disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, astfel chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între aceste părți nu există raporturi juridice de muncă.
Lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice rezultă din prev. art.167 din Legea nr.84/1995.
În speță, drepturile de natură salarială ale reclamanților sunt stabilite prin act normativ special.
În acest context sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.500/2002 privind finanțele publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, și chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării și, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 alin.9 pr.civ. arătând că instanța a motivat în mod greșit admiterea cererii de chemare în garanție, deoarece în conformitate cu prevederile art.13 din OUG nr.32/2001 începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale.
Referitor la HG nr.366/2007 s-a menționat că acesta nu poate constitui bază legală pentru admiterea cererii de chemare în garanție a pentru drepturi salariale, deoarece în această hotărâre nu se face nicio referire la obligația ministerului dea plăti drepturi salariale reclamanților.
Între minister și reclamanți nu sunt raporturi juridice concretizate în obligații specifice angajatorului și angajatului și prin urmare nu se justifică cererea de plată și calculare a diferențelor de drepturi salariale.
Pe fondul cauzei s-a arătat că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996, potrivit cărora nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
În speță sunt aplicabile prevederile OG nr.10/2007 și OG nr.11/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.304 ind.1 și 306 alin.2 pr.civ. instanța reține următoarele:
Ministerul Finanțelor Publice este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul disp. art.167 alin.1 și 2 din Legea nr.84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit disp. art.167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Finanțelor Publice derivă pentru perioada aflată în litigiu și din prev. art.14 alin.4 din Legea nr.486/2006 precum și din cele ale art.19 lit.a din Legea nr.500/2002, pârâtul coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum și pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prev. art.21 alin.1 din Legea nr.486/2006 cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate rezultă că pârâtul recurent are calitatea procesuală în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
În ce privește recursul Ministerului Educației, Cercetării și, Curtea apreciază că și acesta este nefondat:
Sub acest aspect trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 alin.2 din Legea nr.84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin.3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării și se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
Nu în ultimul rând, Ministerul Educației, Cercetării și este semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil, așadar, de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
În altă ordine de idei, potrivit art.4 lit.d și s din nr.HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului (incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare,necesare realizării procesului de învățământ și educație.
În ceea ce privește fondul cauzei prima instanță în mod întemeiat a reținut că, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, înregistrat la. cu nr.2895/21/29.12.2006, potrivit prevederilor cuprinse în art.2 și 3 cest act juridic și conform art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996 și art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii produce efecte pentru toți salariații și toți angajatorii din țară.
Raportat la art.41 alin.2 și 5 din Constituție dreptul reclamantei la salariul minim prevăzut este garantat, astfel încât prin art.40 din contractul colectiv de muncă, începând cu luna ianuarie 2007 salariul de bază minim brut ce i s-ar fi cuvenit reclamantei, respectiv personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei.
Față de cele ce preced, ținând seama și de prev. art.312 Cod procedură civilă urmează să se respingă recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile pârâților Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B,--30, sector 1, și Ministerul Finanțelor Publice prin M, cu sediul în Tg.M, str.-.-, nr.1-3, chemați în garanție, împotriva sentinței civile nr.575 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.Sz.
Tehnored.
9 exp.
17.07.2009
Jud. fond.-
Asist.jud. -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
